Cronica muzicală on-line |
|
Revenirea baritonului Murzaev (Costin Popa – 10 mai 2009) Am revăzut pretenţioasa montare a lui Petrică Ionescu, luxuriantă, complicată şi m-am bucurat că nu au apărut semne de degradare. Se joacă (încă) dedicat şi cu fervoare. Doamne ajută! Orchestra dirijată de Iurie Florea a cântat atent şi cu accentuată preocupare. Echilibrul tempilor a fost exigenţa principală a concepţiei şi spectacolul a curs omogen. Urmăresc întotdeauna cu maximă atenţie derularea amplă, de largă respiraţie, a marilor ansambluri concertato din finalurile Grandioso şi Largo ale actelor I şi II şi mă bucur de realizările baghetei. Aş modula în. minor doar câteva observări referitoare la calitatea nuanţării, îndeosebi în introducerea instrumentală a marii scene a somnambulismului, acum plată şi mecanică. Con espressione, notează Verdi în partitură. Pentru Silvia Sorina Munteanu, rolul Lady Macbeth este deja emblematic. Îl susţine cu dezinvoltură, parcurgând dificultăţile ţesăturii vocale cu nonşalanţă şi pricepere. Există multă coloratură dramatică în partitură dar şi pasaje de lirism subtil. Mă refer îndeosebi la finalul ariei din actul al IV-lea, Una macchia è qui tuttora, în care imposibilul Re bemol supra-acut a fost acum lansat aproape de ideal, pe fir de voce. Remarcam şi cu alt prilej ambiţia sopranei de a-şi rafina interpretarea. Rezultatele se văd. Faţă de prestaţii anterioare, uşor lipsite de incisivitate mi s-au părut însă intervenţii normal severe, de genul Ambizioso spirto tu sei, Macbetto sau Vieni t’affretta, precum şi altele asemenea. Şi, deşi unele fraze situate în registrul grav au fost întrucâtva insonor proiectate, acutele au sunat glorios, strălucitor şi expansiv. În jurul Silviei Sorina Munteanu, voce importantă a Operei bucureştene, se pot construi proiecte repertoriale de valoare. O mult dorită siguranţă a afişat de data aceasta Marius Manea (Macduff) al cărui desen înalt din finalul ariei Ah, la paterna mano l-a găsit atent şi aproape stăpân pe situaţie. Mă bucur că tenorul a ajuns la acest punct clarificator care îi împlineşte apetenţa pentru fraza verdiană redată cu patină autentică şi accent. De aici, urmează performanţa! În rolul Banquo a fost distribuit basul Sorin Drăniceanu iar în cel al lui Malcolm, promiţătorul tânăr tenor Liviu Indricău. Aştept s-o aud pe excelenta şi prezentabila mezzosoprană Antonela Bârnat în roluri mai ofertante din repertoriul teatrului, nu numai în... Doamna de companie a Lady-ei Macbeth. Pentru corul pregătit de maestrul Stelian Olariu, numai de bine. |
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009