Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Concert pascal de clopote la Suceava
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 8 aprilie 2010)
Clopotele Bucovinei (imagine documentare) Prima zi de Paşti le-a oferit sucevenilor şi darul unui concert de excepţie, o premieră absolută în viaţa concertistică românească – probabil şi pe plan internaţional: un concert document intitulat Clopotele Bucovinei. Programul a fost alcătuit din semnale liturgice înregistrate pe teren la mănăstiri şi biserici bucovinene aflate în patrimoniul UNESCO: Voroneţ, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Dragomirna, Arbore, Pătrăuţi, Probota, Râşca şi Cacica. Iniţiativa acestui concert aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Dl. Gheorghe Fluture, iar realizarea sa a revenit Centrului Cultural Bucovina prin Centrul pentru Conservarea şi Valorificarea Creaţiei Populare.

Concepţia generală a programului sugerează tocmai simbolica muzical-liturgică a istoriei mântuirii: Patimile, Învierea şi apoteoza pascală – mântuirea. Simbolica clopotelor este legată de Înviere, în timp ce simbolica toacei este legată de Răstignire.

Toaca singură se bate doar în Săptămâna Patimilor, din Joia mare şi până la Înviere, timp în care clopotele tac. Simbolul este cel al Crucificării, sugestiv redat în imaginea pe care o formează tocaşul împreună cu toaca în timpul semnalizării liturgice. Semnalul liturgic ce foloseşte ansamblul de clopote este cel duminical şi din zilele de sărbătoare, forma sa fiind cea de suită tripartită, respectiv suită de trei semnale numite stări sau soroace, simbolizând Sfânta Treime. Doar în Săptămâna Luminată se bat toacele şi se trag clopotele împreună.

Concertul pascal s-a deschis cu un splendid semnal realizat la toaca mare de la Mănăstirea Putna, urmând rând pe rând, într-o alternanţă de sonorităţi contrastante din punct de vedere timbral şi al complexităţii ansamblului, etalarea clopotelor fiecărei mănăstiri cuprinsă în program. Primul semnal de clopote a fost, nu întâmplător, cel de la Voroneţ, dată fiind legenda potrivit căreia cele două clopote rostesc peste secole, prin îngânarea lor, numele marelui voievod trecut în rândul sfinţilor români: Ştefan cel Mare. Ansambluri reduse de clopote au alternat cu ansambluri de clopote din ce în ce mai complexe, etalând timbruri sonore şi acordaje diferite, dar şi polifonii deosebit de interesante.

Din perspectiva configuraţiei muzicale se remarcă o fermecătoare varietate de acordaje, varietate ritmică şi varietate de factură. În acest sens s-au putut audia modele structurale de aleatorie controlată şi modele polifonice în polifonie de atacuri.

Semnalele care încheie concertul, cele de la Mănăstirea Umor şi Probota, sunt speciale ca structură a ansamblului – toaca de mână, toaca mare, tochiţa şi toate clopotele –, fiind specifice Paştelui, cu uzualitate liturgică doar în Săptămâna Luminată. Simbolul lor este chemarea ce încheie Psalmul 150: Toată suflarea să-l laude pe Domnul.

Tehnica generală de configurare a semnalelor liturgice de clopote are la bază principiul acumulării de sonoritate pentru partea introductivă, urmează un segment de tutti în care se etalează particularităţile armonice ale ansamblului, apoi se încheie semnalul prin rarefiere sonoră, astfel încât fiecare clopot încetează, începând cu cele mai mici şi încheind cu clopotul mare. Excepţie sunt clopotele de la Mănăstirea Slatina care încheie semnalul prin spectaculoase clustere. Specifică este pentru polifonia de clopote politempia şi poliritmia. Structura ritmică de bază este binară – rezultată din loviturile mişcării pendulare. Fiecare clopot are propriul tempo, iar din combinarea lor în ansamblu rezultă o politempie mai mult sau mai puţin complexă, în funcţie de numărul clopotelor de dimensiuni diferite utilizate.

Concertul transmis din turnul Consiliului Judeţean Suceava a beneficiat şi de un spot cu imagini ale mănăstirilor, ale semnalizării liturgice instrumentale şi cu fresce de patrimoniu universal, difuzat pe ecrane uriaşe în Parcul Central Suceava.

Un concert unic de o valoare documentară, artistică şi spirituală ieşită din comun.

Clopotele istorice ale Mănăstirii Putna
Clopotele istorice ale Mănăstirii Putna: „Buga” (1565 kg), dăruit de Ştefan cel Mare în 1484, „Blagovistnic” (318 kg), dăruit de domnitor în 1490 şi „Userul”, dăruit de Petru Rareş în 1530.
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2010