Gheorghe Ţugui la Vatra Dornei de Sfântul Ilie
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 24 iulie 2009)

Muzeul Etnografic din Vatra Dornei a marcat sărbătoarea Sfântului Ilie printr-un fermecător târg al meşterilor populari din câteva localităţi reprezentative din judeţul Suceava şi Botoşani. Târgul a durat trei zile (20-22 iulie 2009) şi s-a desfăşurat în Parcul municipiului Vatra Dornei. Între standurile interesante cu sticlărie de Botoşani, cu ceramică moldovenească, cu ouă încondeiate, ţesături, cusături şi alte produse manuale, s-a remarcat standul constructorului de măşti populare pentru obiceiurile de Anul Nou al rapsodului şi ursarului Gheorghe Ţugui din Vorona, jud. Botoşani.
Alături de măşti foarte expresive, dintre care unele erau doar pentru expoziţie iar altele pentru vânzare, muzicianul Gheorghe Ţugui şi-a etalat o parte dintre instrumentele populare la care cântă foarte frumos: o cobză, un caval şi o tiugă.

Despre activitatea intensă a lui Gheorghe Ţugui de animator al vieţii folclorice din Vorona am aflat mai multe de la soţia sa, Niculina Ţugui. Confecţionarea măştilor este opera în colaborare a ambilor soţi. Potrivit mărturiei meşterului Gheorghe Ţugui, „tot ce este părţi vizibile, auditive, eu ştiu... Părţile mai sensibile ale măştilor, ca gurile, urechile, nasurile, le face ea”. Niculina Ţugui mi-a relatat şi mersul pieţii măştilor ofertate în târg.

- De când v-aţi căsătorit tot la cobză zice?
- De copil cântă din fluiere, din gură, din chitară, din cobză.
- Aveţi o mulţime de măşti; asta ce-i?
- Cap de urs. Cu asta se jioacă di sărbători: cu ţiganca, cu ursarul. El este ursar.
- Este şi ursar?
- Păi el este cu echipa cu tot alaiul, cu căpriţa, cu căiuţî, cu măscaţî...
- El se ocupă de mascaţii din Vorona ce vin la Festivalul datinilor de Anul Nou? Măştile astea ce înseamnă?
- Măştile care se pun pe cap de Revelion, de Anul Nou.
- Cam cum vindeţi o mască?
- Depinde de omul care are bani şi de omul care nu are bani. Depinde şi de mască.
- O mască de moş, de pildă, cum o daţi?
- Cam două milioane, un milion jumătate... Astea, am dat paisprezece bucăţi. Aţi văzut? Eraţi aicea?
- Nu...
- Am dat !...
- Deci asta este două milioane...
- Unu jumătate.
- Şi asta cu coarne?
- Trei, trei jumătate...
- Căciula neagră, ce-i?
- De ursar.
- Şi asta de ursar cum o daţi?
- Nu o dăm.
- Asta numai o expuneţi?
- Este pentru el şi jioacă el. Nu v-am spus? Îi căciula lui cu care jioacă cu ansamblul, cu alaiul.
- Şi astea de urs?
- Nu le dau. Îs pentru satul meu.
- Sunt doar pentru expoziţie?

Solicitat să facă o demonstraţie muzicală, nu s-a lăsat rugat prea mult, ci a cântat câte ceva la fiecare instrument expus, însoţindu-şi cântecul cu diverse comentarii de actualitate. După ce a cântat la instrumentele expuse pe stand, poliinstrumentistul Gheorghe Ţugui a deschis geanta şi a mai scos nişte fluiere de mărimi diferite şi o ocarină şi a continuat demonstraţia muzicală şi la fluier, încântând vizitatorii din parc. Şi-a udat cavalul înainte de a cânta, pentru ca să iasă gama. Este înzestrat cu umor debordant, te şfichiuie cu vorba, însă te cucereşte cu farmecul şi naturaleţea comportamentului, cu demnitatea sa umană şi profesională, cu frumuseţea cântului şi a cuvântului. Ai tot sta să povesteşti cu el şi să-i asculţi cântecul...
- ?...
- Supermeşter.
- Ce instrumente aveţi D-voastră aici la stand expuse?
- Am cobză, tiugă, caval, fluiere, ..., am ce-o încăput în traistă, că nu încap tăti; celelalte mai lungi n-au încăput...
- Mai multe fluiere de mărimi diferite...
- Fluiere, ocarină...
- Şi ocarină?
- Absolut. (Mi-a arătat-o imediat.)
- Astea sunt pentru demonstraţie, însă faceţi şi pentru vânzare?
- Fac şi pentru vânzare, însă astea-s numai pentru rapsodul popular.
- Astea-s, deci, numai pentru D-voastră...
Se pregăteşte pentru a cânta la caval. Îl udă, pentru că „îi scoate un sunet mai separat, pentru că din cauza căldurii se usucă, se strâng şi nu mai permite să scoată gamele alea perfecte care ar trebui să le scoată”.
- Ce-mi cântaţi D-voastră acum?
- La caval am să cânt. Doină, pentru că pe caval se poate scoate doine şi cântece de joc. Am să cânt o doină şi o învârtită mai rapidă. ( )
- Ei, ş-aşa-mi trece vremea cântând la un instrument sau altu'. Cântând la un instrument sau altul nu iau în seamă măgăria de pe lângă mine. Ochii ucigaşi, urechile ucigaşe, pentru că sânt şi astea; există şi astea.
- Urechile ucigaşe... Şi la ocarină ce cântaţi?
- Tot ceva trăgănat. ( )
- La tiugă ce-mi zâceţi?
- La tiugă melodii de joc puţin mai...
- Ceva specific pentru Vorona. Una mai înfiptă, dar specifică. Cum îi zâceţi?
- Am să vă cânt o bătută. () Nu-mi trebe să vă cânt mai mult pentru că să fură şi nu-mi place să mă fure altul. De obicei nu înregistrez nici pe televiziune cî nu li permit. C-abia aşteaptî cu gurili cascate sî li dau drumul ca alţii sî li ieie, sî li fure.
- Şi, la cobză? Nubarbu Lăutarul, că acela mi l-aţi ziz dimineaţă şi-i şlagăr. Ceva al D-voastră.
- Nu, al meu n-am să vă cânt niciodată, indiferent cine aţi fi şi de unde aţi veni. Zavaidoc. ( ) Duşmanii, duşmanii stau ca frunza pi apă.
- Şi mai aveaţi un fluieraş...
- E..., eu am ami multe fluieraşî...
- La unul dintre ele.
- O bătută de la Tudora. Tot în zona... ( )
- Mulţumesc.

Despre activitatea de ursar a meşterului Gheorghe Tudose aflăm următoarele.
- Dumneavoastră instruiţi trupa asta de datini din Vorona?
- Nu numai că o instruiesc, da o şi documentez absolut tot. Adică o şi îmbrac, o şi echipez. La mine se echipează, după cum vedeţi. D-voastră nu vedeţi cât sunt de şotios, că dacă v-aş arăta mai multe năravuri a mele n-aţi mai sta pe lângă mine? Nici nu stă nici un fel de televiziune.
- De când aţi creat formaţia asta de mascaţi pentru festivale?
- Din burta mamei mele îi creată; di când m-o făcut mama.
- Ei, nu! Că-i din tradiţie, asta-i una, da D-voastră..
- Pâi, dacî nu iese nimic din burta mamei atunci când ti pune din dragoste, digeaba. Poţi să faci tot tradiţie, sau reportaj sau ce faci.

Nu puţin înţepătoare este atitudinea rapsodului şi meşterului popular faţă de lipsa de respect a tineretului faţă de bătrâni şi faţă de valorile tradiţiei. Kitschurile promovate de televiziuni şi de piaţa actuală sunt incriminate fără cruţare.
- Nu-i iert. Nu mai este respect pentru bătrâni, da io văd, trag cu ochii peste tot şi aici la D-voastră. Chiar dacă-i un bunic o vecină mai bătrână, nu mai spune «Sărumâna tataie. Să trăieşti.»
- Nu, nu. Înjură şi dă cu bolovani...
- Nu-i iert. Vă rog să mă credeţi că nu-i iert. Poate s-a găsi vreunul aşa mai cu creastî ca sî spuie. «Ia staţi băi fraţi, ca sî deschid eu vreo emisiune». Cred că ar trebui la televiziune dată emisiunea rapsozilor. De ce nu se face? Tăti măgăriili sî dau, dar rapsozii populari nu. Pentru ce? Puteţi să daţi pe on-line să spuneţi?
- Da.
- Pentru ce? Interviu cu nea Ţugui, pentru ce nu sî dă rapsozii populari care-s pi cale de dispariţie? Pentru ce nu face televiziunea? Dă tăti măgăriile! Nişti idioate care, cum ştiu eu, Elodia are o mie di episoade, a s-o ia..., că i-am zâs la ţâganca mea de la Anul Nou aşa. Elodia am botezat-o şi eu, da n-aţi fost atenţi. La Vatra Dornei aici! «Elodia, firea-i mama ta al naibii, unde-ai fost ş-ai disparut şî te-am găsât eu? Prin gârli, prin râpi». Pentru că-s şî ursar. Am 50 de ani de ursărie. Bat tobili, joc urşii ăştia, ăştia nu-s di vânzari. Cî dacî îi las şî îi slobozăsc, eu ştiu, poati oi crăpa pi scenă. Vreodată n-am să mor acasă. Cu siguranţă nu mor. Cî nici nu vreau sî mor acasă. Ş-am zâs când oi cheri sî-mi cânti fanfara ceea de acolo care s-aude, că-i a mea caseta aceea, să mă-ngroape cu măştile şî fără popî. Popa dacă vrea să mă-njure, să mă suduie, că el tot are tone de bani şî nu dă la nimeni nici un colac. Dă la porci! N-am dreptati?

Gheorghe Ţugui a expus la stand şi un album foarte bogat de fotografii documentare din activitatea sa folclorică. Mi-a arătat albumul de fotografii filă cu filă, explicându-mi ocaziile reprezentate prin instantanee. Printre comentariile pline de miez, cel despre tinereţea umană încheie cronica muzicală a târgului dornean:
- Nimini nu-mbătrâneşte. Nu există om bătrân şî tânăr. Sî ţâneţi minte la mini. Mentalitatea este bătrână, îmbătrânită.

Gheorghe Ţugui este un monumet de artă şi înţelepciune populară românească şi un mare patriot. Arta sa se cere studiată cu profesionalism şi promovată aşa cum se cuvine a se promova marile valori ale culturii şi spiritualităţii în lume.


^* Exemplificări audio