Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Un patrimoniu repertorial pentru Antifonia
(Constanța Cristescu, muzicolog – 30 iunie 2009)
În zilele de 26-28 iunie Corala Antifonia a aniversat 40 de ani de existență neîntreruptă printr-o serie de concerte excepționale și un simpozion. Aniversarea celor 4 decenii de existență ale Antifoniei a avut loc la Academia de Muzică „G. Dima” din Cluj-Napoca, la inițiativa Maestrului Constantin Rîpă, ctitorul și neobositul dirijor al acestei formații.

Constantin RîpăÎn zilele de 26-28 iunie Corala Antifonia a aniversat 40 de ani de existenţă neîntreruptă printr-o serie de concerte excepţionale şi un simpozion. Aniversarea celor 4 decenii de existenţă ale Antifoniei a avut loc la Academia de Muzică „G. Dima” din Cluj-Napoca, la iniţiativa Maestrului Constantin Rîpă, ctitorul şi neobositul dirijor al acestei formaţii.
Antifonia, la Lidenholzhausen (1981)
Am fost și eu cândva antifonistă și am contribuit cu vocea la prestațiile de excepție din țară și din străinătate, ca studentă. Tinerețea veșnică a acestei formații de avangardă muzicală fascinează lumea muzicii culte prin palmaresul impresionant al audițiilor absolute și al discografiei afișată pe situl său și pe documentele prezenței sale internaționale în festivaluri și cursuri de măiestrie prestigioase, dintre care afișez doar o imagine de suflet păstrată din timpul studenției mele: Lidenholzhausen (Germania).

În cadrul simpozionului am omagiat activitatea excepțională a Antifoniei și a Maestrului său prin oferta patrimonială ce urmează.

Antifonia, creată de Maestrul Constantin Rîpă ca o formație profilată pe promovarea creației muzicale de avangardă, are o misiune nobilă pe care nu a dezmințit-o pe parcursul îndelungatei sale activități, anume aceea de a deschide drumul unor muzici inedite spre inima auditoriului și de a le pune în circulație girând pentru valoarea lor patrimonială. Iată de ce mi-am propus să pun în discuție un repertoriu de valoare patrimonială, ce se cere promovat în formă monodică și în prelucrări măiestrite atât în viața concertistică, cât și în activitatea didactică muzicală.

Îl propun Antifoniei cu prioritate, datorită înțelepciunii curajoase de care a dat dovadă Maestrul Constantin Rîpă în intreprinderile sale artistice promoționale.

Despre muzica de tradiție bizantină din Transilvania și Banat, Gheorghe Ciobanu arată:
„Ocuparea Transilvaniei de către maghiari – definitivată în secolele al XI-lea și al XII-lea – a găsit pe români ținând, ca rit religios, de Bizanț, și folosind slavona ca limbă de cult. Pe parcursul istoriei, populația română de aici – majoritatea din totdeauna – nu a fost recunoscută ca națiune politică, iar religia ei ortodoxă a fost doar tolerată. Din punct de vedere administrativ bisericesc, românii din aceste provincii au ținut până în secolul al XV-lea de ierarhia catolică din Ungaria. Cu toate acestea, ei s-au menținut ca ortodocși datorită în mare măsură autonomiei locale a feudalilor, ca și a contactului permanent – cel puțin a zonelor limitrofe – cu Țara Românească și cu Moldova.” (Gh. Ciobanu, Muzica bisericească la români, în Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, vol.1, 1974, București, Editura Muzicală, p. 329-401.p. 346). Nu pot exista dubii că până în secolul al XVIII-lea s-au folosit și în Transilvania manuscrise bizantine, care au circulat la toate popoarele din Balcani, cel puțin prin mănăstirile ortodoxe care de-abia în a doua jumătate a acestui secol au fost desființate. „O dovadă în plus o avem în faptul că aceeași muzică bizantină, mai apoi doar de origine bizantină, a circulat și la ortodocșii din Polonia. /./ La menținerea circulației muzicii bizantine în Transilvania și Banat au contribuit, bineînțeles, mai ales contactele cu țările române. /./ Cu toate aceste legături, se constată unele deosebiri pe care le vom vedea – atât între muzica bisericească din fostele țări române și cea din Transilvania, cât și în felul de cântare actual practicat în diferitele eparhii transilvănene. Cauza principală a acestei situații este unirea cu Roma, în 1701, a unei părți a românilor din aceste ținuturi românești. Pentru a atrage pe cât mai mulți la unire – lucru care interesa în mod deosebit stăpânirea austro-ungară – pe de o parte s-a urmărit permanent întreruperea contactelor cu țările române, iar pe de altă parte românii ortodocși au fost puși sub influența Bisericii sârbești.” (Ibidem, p. 347)

Fenomenul uniației a fost evaluat de muzicologul Viorel Cosma, în cadrul unui dialog de consultanță profesională, ca fiind actul de catolicizare a românilor din Ardeal.

„În felul acesta s-a ajuns la o serie de variante în cântarea bisericească din Transilvania și Banat” (p.348), din care s-au cristalizat în timp, potrivit cercetărilor muzicologice recente ale subsemnatei (vezi Constanța Cristescu, Unitate și diversitate în muzica de tradiție bizantină din Banat și Transilvania, Mss. Achiziție UCMR/sesiunea noiembrie 2008, BUCMR-Fond documentar nr.24923), două stiluri regionale distincte:
1) stilul central-ardelenesc și nordic numit în tradiția zonală „cântarea cunțană” – după numele celui care l-a notat pentru prima dată pe portativ Dimitrie Cunțan – și
2) stilul sud-vestic și vestic de graniță din Banat și Crișana, notat în variante locale de diverși preoți și dascăli de școală de la finele secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX. Printre aceștia menționez pe Atanasie Lipovan, Dimitrie Cusma, Trifon Lugojan, Nicolae Firu și alții.

Termenul de stil regional în muzica de tradiție bizantină a fost folosit pentru prima dată de Sigismund Toduță, în titlul primei liturghii prelucrată coral în tinerețe, anume Liturghia nr.1 „în stilul de la Blaj” .

Pentru înțelegerea metodologiei de analiză modală aplicată de Gheorghe Ciobanu, este necesară evaluarea repertorială în plan structural, cu transpunerea pe bazele relative ale glasurilor psaltice (de filieră bizantină).

Dificultatea evaluării constă în faptul că transcriitorii au notat repertoriul cunoscut integrându-l în sistemul tonal, creând imaginea falsă a unei mari diversități repertoriale, din cauza imaginii aparente a partiturii. Analiza repertoriului de la simpla intonare a melodiilor-model până la detaliile lexicale dovedește o mare stabilitate și putere de conservare a fondului tradițional de clișee în variante melodice apropiate. Diversitatea soluțiilor de notație a transcriitorilor pe tonici arbitrare induce analistul în eroare.

Îi datorăm lui Victor Giuleanu (Melodica bizantină, 1981, București, Editura Muzicală, p. 186-389) realizarea celui mai complet index cadențial al glasurilor de filieră bizantină, ce ne dă posibilitatea comparării fondului lexical extras din sursele descoperite până în prezent în zonele de investigație, pentru a putea evidenția elementele comune și diferențele intervenite în procesul de enclavizare stilistică.

Pentru o evaluare corectă a structurilor sonore ale glasurilor specifice stilurilor regionale este necesar următorul demers metodologic:
1) extragerea scărilor din formele și variantele stilurilor regionale delimitate, detașat de orice sistem teoretizat, cu evidențierea bazei, a sistemului de cadențe și a treptelor mobile;
2) evaluarea structurii scărilor în raport cu sistemele sonore codificate în muzicologie (bizantine, gregorian, folclorice, tonale);
3) delimitarea formulelor cadențiale și cu alte funcții sintactice pe glasuri și ordonarea lor după treptele de cadențe, pe structuri sonore;
4) compararea structurală și lexicală între glasuri.

În acest fel se pot evidenția suprafețele de contact inter-modal atât la nivelul scărilor, cât și la cel al lexicului. Astfel pot fi evitate evaluările eronate de care abundă teoria muzicală predată în școlile de teologie din vestul și sud-vestul țării și studiul stilurilor regionale ale muzicii de tradiție bizantină putând fi inclus în programele de studiu ale facultăților de muzică.

Repertoriul de referință îl constituie fondul documentar antologat în prima jumătate a secolului al XX-lea, deoarece publicațiile de după Revoluția din 1989 n-au făcut altceva decât să retipărească acest fond în diverse regrupări tematice, uneori diortosite melodic inadecvat, nejustificat, fără analize structurale logice și coerente.

Delimitarea modelului și clișeului în muzica de tradiție bizantină implică existența unor suprafețe de contact, deoarece melodia pietrificată considerată model al unui glas a fost notată în variante mai mult sau mai puțin apropiate de diverși muzicieni laici sau teologi și publicate pentru uzul didactic și bisericesc din diverse dieceze, aceasta punând în discuție flexibilitatea clișeului.

Realitatea este că tradiția orală a constituit și a conservat modelul liturgic în mult mai multe variante melodice, modelele melodice pietrificate fiind astfel conservate prin notare pe portativ și tipărire în variante apropiate, care dovedesc unitatea lor stilistică. Modelele melodice notate de diverși preoți și profesori cu pregătire muzicală sunt clișeele retorice locale conservate timp îndelungat prin tradiția orală și practica de cult.

Ele se cântă ca atare pe textul propriu, dar constituie și modele care se adaptează și se mulează pe alte texte liturgice, generând o altă grupă de variante. Variabilitatea clișeelor retorice este elocventă în cazul modelelor melodice reprezentative pentru fiecare glas în ritualul vecerniei și al utreniei.

Cele două stiluri regionale se delimitează prioritar prin fondul de melodii-model care alcătuiesc modelele liturgice ale slujbelor: modelele Liturghiilor, ale vecerniei, utreniei și ale altor slujbe uzuale.

Melodia-model îndeplinește două funcții muzicale, anume:
a) funcție de clișeu melodic, cântându-se ca melodie de sine stătătoare la momentele liturgice prevăzute în tipic;
b) funcție de model melodic adaptabil la alte texte liturgice prin tehnici discursive specifice.
Melodiile-model ale celor opt glasuri sunt: Doamne strigat-am, Să se îndrepteze, Stihul și Stihira, Dogmatica, Stihoavna, Stihoavna Născătoarei, Troparul Învierii, Troparul Născătoarei. Ele constituie un patrimoniu valoros ce se cere promovat prin intermediul formațiilor corale profesioniste atât în cadrul oficiilor liturgice, cât și în cadrul concertelor, în interpretări monodice sau cu acompaniament de isoane adecvate, potrivit tehnicii de armonizare tradițională autentică. Aceasta ar pune în valoare structurile modale inițiale, deformate de compozitorii primei jumătăți a secolului XX prin armonizări tonale, inadecvate.
1. Stilul central-ardelenesc (cunțan)
are un model melodic unic, reprezentat prin transcrierea lui Dimitrie Cunțan, reeditată periodic de diferitele centre eparhiale și mitropolitane pentru uzul didactic și pentru uzul stranelor parohiale și monahale.
2. Stilul vestic și sud-vestic a fost fixat în mai multe variante locale de diverși preoți și profesori, folosind diverse soluții de notare tonală pe portativ și de redare a duratelor. Numai Atanasie Lipovan a lăsat trei variante repertoriale ale uneia și aceleiași melodii, ultima versiune de notație, rămasă în manuscris și nefinalizată, fiind descoperită de subsemnata în Biblioteca Mitropoliei Banatului, Ms 26 din seria fondului documentar donat de preotul Ioan Farca din Sânnicolau Mare (vezi Constanța Cristescu, Atanasie Lipovan în lumina unor manuscrise inedite, în vol. Studii și materiale muzicologice achiziționate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor în anii 2005-2006, București, 2006, carte pe CD). În lucrarea de față am inclus toate variantele manuscrise și tipărite descoperite până acum, pentru a putea fi comparate spre edificare în privința unității stilistice zonale și asupra proceselor de variație în cadrul clișeelor melodice.

Compararea soluțiilor de notare melo-ritmică a variantelor cunoscute de transcriitorii primei jumătăți a secolului XX, cei cărora le datorăm tipăriturile de referință pentru conservarea scrisă a repertoriului specific stilurilor regionale delimitate, îl așează pe Atanasie Lipovan în fruntea generației sale, ca un savant inegalabil ce a știut să valorifice în domeniul muzicii bisericești metodologia științifică a etnomuzicologilor vremii Constantin Brăiloiu și Bela Bartok, pentru a-i numi doar pe cei originari din România, mari deschizători de drumuri în științele muzicologice și creatori de școală muzicală modernă. Deosebit de important este Ms 26 / 1947 aparținând lui Atanasie Lipovan, ce grupează noi variante bănățene ale glasurilor 1, 2 și 3 într-o versiune de transcriere etnomuzicologică, ce marchează în subsolul fiecărei cântări variațiile intervenite în cântarea orală. Explicațiile maestrului bănățean inserate înaintea fiecărei cântări, referitoare la structura melo-ritmică și la formă, denotă o profundă analiză muzicologică, ce pune bazele cărților didactice moderne de cânt bisericesc.

Prezint în continuare inventarul melodiilor-model ale Vecerniei cuprinse în sursele documentare descoperite până în prezent și analizate, acestea fiind publicate de subsemnata în cadrul unui volum de autor recent, conceput în format digital pe CD datorită fondului documentar imens pe care îl pune în circulație, intitulat Unitate și diversitate în muzica românească de tradiție bizantină. Stilurile regionale, București, 2009, ISBN 978-973-0-06438-4.

1. Stilul central-ardelenesc și nordic reprezentat prin modelele melodice ale vecerniei din colecția: Dimitrie Cunțan, Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri, culese și întâi publicate în 1890 de., Ed. A IV-a, 1943, Sibiu, Tiparul Institutului de Arte Grafice Krafft & Drotleff S.A.
Doamne strigat-am: glas (abr: gl.) 1 – p.1; gl.2 – p. 3; gl.3 – p.6; gl.4 – p.8; gl.5 – p.11; gl.6 – p.14; gl.7 – p.16; gl.8 – p.19.
Să se îndrepteze: gl. 1 – p.1; gl.2 – p. 4; gl.3 – p.7; gl.4 – p.9; gl.5 – p.12; gl.6 – p.14; gl.7 – p.17; gl.8 – p.19.
Stih și Stihira: gl.1 – p.2; gl.2 – p.4; gl.3 – p.7; gl.4 – p.9; gl.5 – p.12; gl.6 – p.15; gl.7 – p.17; gl.8 – p.20.
Troparul: gl.1 – p.2; gl.2 – p.5; gl.3 – p.8; gl.4 p.10; gl.5 – p.13; gl.6 – p.16; gl.7 – p.18; gl.8 – p.20.

2. Stilul vestic și sud-vestic reprezentat prin variantele modelelor melodice ale vecerniei transcrise de preoți și profesori în prima jumătate a secolului al XX-lea:

2.1. Dimitrie Cusma, Melodii Bisericești. Volumul I: Cele opt glasuri fixate pe notațiunea liniară, 1934, Caransebeș, Editura Soc. „Căminul Cultural”
Doamne strigat-am: gl.1 – p.1; gl.2 – p.8; gl.3 – p.15; gl.4 – p.22; gl.5 – p.30; gl.6 – p.38; gl.7 – p.44; gl.8 – p.50.
Stihira: gl.1 – p.1; gl.2 – p.8; gl.3 – p.15; gl.4 – p.23; gl.5 – p.34; gl.6 – p.41; gl.7 – p.44; gl.8 – p.50.
Stihoavna: gl.1 – p.3; gl.2 – p.11; gl.3 – p.18; gl.4 – p.24; gl.5 – p.34; gl.6 – p.41; gl.7 – p.46; gl.8 – p.52.
Troparul: gl.1 – p.15; gl.2 – p.13; gl.3 – p.20; gl.4 – p.27; gl.5 – p.36; gl.6 – p.43; gl.7 – p.48; gl.8 – p.55.

2.2. Trifon Lugojan, Cele opt glasuri la vecernie. Aranjate pe note de..., Vol.1 – Partea I, Ediția a III-a, 1927, Arad, Tiparul Tipografiei Diecezana
Doamne strigat-am: gl.1 – p.7; gl.2 – p.16; gl.3 – p.24; gl.4 – p.32; gl.5 – p.43; gl.6 – p.53; gl.7 – p.62; gl.8 – p.70.
Să se îndrepteze: gl.1 – p.7; gl.2 – p.16; gl.3 – p.24; gl.4 – p.32; gl.5 – p.43; gl.6 – p.53; gl.7 – p.62; gl.8 – p.70.
Stihul și Stihira: gl.1 – p.8; gl.2 – p.17; gl.3 – p.25; gl.4 – p.33; gl.5 – p.44; gl.6 – p.54; gl.7 – p.63; gl.8 – p.71.
Dogmatica: gl.1 – p.10; gl.2 – p.19; gl.3 – p.27; gl.4 – p.36; gl.5 – p.46; gl.6 – p.57; gl.7 – p.65; gl.8 – p.73.
Stihoavna: gl.1 – p. 12; gl.2 – p. 19; gl.3 – p. 28; gl.4 – p. 38; gl.5 – p. 48; gl.6 – p.58; gl.7 – p. 67; gl.8 – p. 75.
Stihoavna Născătoarei: gl.1 – p. 13; gl.2 – p. 20; gl.3 – p. 29; gl.4 – p. 39; gl.5 – p. 49; gl.6 – p. 59; gl.7 – p. 67; gl.8 – p. 76.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 14; gl.2 – p. 21; gl.3 – p. 30; gl.4 – p. 41; gl.5 – p. 50; gl.6 – p. 60; gl.7 – p. 68; gl.8 – p. 76.
Troparul Născătoarei: gl.1 – p. 15; gl.2 – p. 22; gl.3 – p. 31; gl.4 – p. 42; gl.5 – p. 51; gl.6 – p.61; gl.7 – p.69; gl.8 – p. 77.

2.3. Trifon Lugojan, Cele opt glasuri după cântarea fostului episcop al Aradului Ioan I. Pap, Ediția a II-a, 1939, Arad, Diecezana (Ediția I/1912)
Doamne strigat-am: gl.1 – p. 3; gl.2 – p. 17; gl.3 – p. 26; gl.4 – p. 36; gl.5 – p. 48; gl.6 – p. 58; gl.7 – p. 68; gl.8 – p. 78.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 3; gl.2 – p. 17; gl.3 – p. 26; gl.4 – p. 36; gl.5 – p. 48; gl.6 – p. 58; gl.7 – p. 68; gl.8 – p. 78.
Stihul și Stihira: gl.1 – p. 4; gl.2 – p. 18; gl.3 – p. 27; gl.4 – p. 37; gl.5 – p. 49; gl.6 – p. 58; gl.7 – p. 69; gl.8 – p. 79.
Dogmatica: gl.1 – p. 6; gl.2 – p. 20; gl.3 – p. 29; gl.4 – p. 40; gl.5 – p. 51; gl.6 – p. 61; gl.7 – p. 71; gl.8 – p. 81.
Stihoavna: gl.1 – p. 8; gl.2 – p. 20; gl.3 – p. 31; gl.4 – p. 41; gl.5 – p. 52; gl.6 – p. 62; gl.7 – p. 72; gl.8 – p. 83.
Stihoavna Născătoarei: gl.1 – p. 9; gl.2 – p. 21; gl.3 – p. 32; gl.4 – p. 42; gl.5 – p.53; gl.6 – p. 63; gl.7 – p. 73; gl.8 – p. 84.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 10; gl.2 – p.22; gl.3 – p. 32; gl.4 – p. 44; gl.5 – p. 54; gl.6 – p. 64; gl.7 – p. 73; gl.8 – p. 85.
Troparul Născătoarei: gl.1 – p. 11; gl.2 – p. 23; gl.3 – p. 33; gl.4 – p. 45; gl.5 – p. 55; gl.6 – p. 65; gl.7 – p. 74; gl.8 – p. 86.

2.4. Nicolae Firu, Cântări bisericești. Partea a III-a. Cele opt glasuri, 1943, Timișoara, cu binecuvântarea PS. dr. Vasile Lăzărescu Episcopul ortodox român al Timișoarei
Doamne strigat-am: gl.1 – p. 139; gl.2 – p. 153; gl.3 – p. 164; gl.4 – p. 175; gl.5 – p. 188; gl.6 – p. 199; gl.7 – p. 209; gl.8 – p. 218.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 140; gl.2 – p. 153; gl.3 – p. 164; gl.4 – p. 175; gl.5 – p. 189; gl.6 – p. 199; gl.7 – p. 209; gl.8 – p. 219.
Stihul și Stihira: gl.1 – p. 140; gl.2 – p. 154; gl.3 – p. 165; gl.4 – p. 176; gl.5 – p. 189; gl.6 – p. 200; gl.7 – p. 206; gl.8 – p. 219.
Dogmatica: gl.1 – p. 142; gl.2 – p. 156; gl.3 – p. 166; gl.4 – p. 179; gl.5 – p. 191; gl.6 – p. 202; gl.7 – p. 211; gl.8 – p. 221.
Stihoavna: gl.1 – p. 144; gl.2 – p. 157; gl.3 – p. 168; gl.4 – p. 181; gl.5 – p. 192; gl.6 – p. 203; gl.7 – p. 213; gl.8 – p. 223.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 145; gl.2 – p. 157; gl.3 – p. 169; gl.4 – p. 182; gl.5 – p. 193; gl.6 – p. 204; gl.7 – p. 213; gl.8 – p. 224.

2.5. Atanasiu Lipovan, Cele opt glasuri bisericești, Aranjate pe note liniare după vechile melodii uzitate în Banat și Crișana, Ed. A II-a amplificată, 1936, Arad, Tipografia Diecezană
Doamne strigat-am: gl.1 – p. 1; gl.2 – p. 29; gl.3 – p. 57; gl.4 – p.86; gl.5 – p. 121; gl.6 – p. 152; gl.7 – p. 180; gl.8 – p. 209.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 1; gl.2 – p. 30; gl.3 – p. 58; gl.4 – p. 87; gl.5 – p. 121; gl.6 – p. 152; gl.7 – p. 189; gl.8 – p. 210.
Stihul și Stihira: gl.1 – p. 2; gl.2 – p. 31; gl.3 – p. 58; gl.4 – p. 87; gl.5 – p. 123; gl.6 – p. 153; gl.7 – p. 181; gl.8 – p. 210.
Dogmatica: gl.1 – p. 4; gl.2 – p. 33; gl.3 – p. 60; gl.4 – p. 90; gl.5 – p. 156; gl.6 – p. 156; gl.7 – p. 183; gl.8 – p. 212.
Stihoavna: gl.1 – p. 5; gl.2 – p. 34; gl.3 – p. 62; gl.4 – p. 93; gl.5 – p. 126; gl.6 – p. 157; gl.7 – p. 184; gl.8 – p. 214.
Stihoavna Născătoarei: gl.1 – p. 6; gl.2 – p. 35; gl.3 – p. 63; gl.4 – p. 93; gl.5 – p. 127; gl.6 – p. 158; gl.7 – p. 185; gl.8 – p. 215.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 7; gl.2 – p. 36; gl.3 – p. 64; gl.4 – p. 95; gl.5 – p. 129; gl.6 – p. 159; gl.7 – p. 185; gl.8 – p. 216.
Troparul Născătoarei: gl.1 – p. 8; gl.2 – p. 38; gl.3 – p. 65; gl.4 – p. 96; gl.5 – p. 130; gl.6 – p. 160; gl.7 – p. 186; gl.8 – p. 217.

2.6. Atanasie Lipovan, Cântări bisericești pentru toate sărbătorile de peste an, întocmite pe baza vechilor melodii, obișnuite în Banat și Crișana, puse pe note liniare de., vol.1/1844, vol.2/1946, Arad, Tipografia Diecezană, Ms./1947, fără cotă, 213 p., Biblioteca Mitropoliei Banatului – Fondul muzical (Mss. A fost publicat de subsemnata în Partea a II-a, p. 141-353 din volumul pe CD intitulat: Constanta Cristescu, Studii si materiale muzicologice achizitionate de UCMR în anii 2005-2006, 2006, București.). [1] Abr: 1/p.; 2/p.; Ms/p. Trimiterile bibliografice cuprind variantele repertoriale din Vecernii și Litii, fiind cel mai dezvoltat și cel mai sistematic doxastar bănățean.
Doamne strigat-am: gl.1 – 1/p.210; gl.2 – 2/p.1; gl.4 – 1/p. 173; gl.6 – 1/p. 1; gl.8 – 1/p.133.
Să se îndrepteze: gl.1 – 1/p. 211; gl.2 – 2/p.1; gl.4 – 1/p. 173; gl.6 – 1/p.1; gl.8 – 1/p.134.
Stihul și Stihira: gl.1 – 1/p. 70, 108, 140, 179, 181, 211-215, 217; 2/p.32, 98, 162-164, 206-209; Ms/p. 23-25, 54, 62-64, 81-83, 117, 162, 197; gl.2 – 1/p. 68, 141-143; 2/p. 2-5, 28-31, 35, 65, 76-78, 128-130, 137, 184: Ms/p.27-28, 49-52, 83, 101, 120, 163, 167; gl.3 – 2/p. 97; Ms/p.149; gl.4 – 1/p. 71, 111, 174-178, 215; 2/36, 75,76, 94-96, 135; 2/165-166, 181-182; Ms/29-30, 79-81, 104, 118, 151-154; gl.5 – 1/p. 73, 219, 221; 2/p. 8, 33, 78, 187-190; Ms/p.31, 65-68, 103, 199-201; gl.6 – 1/p. 2-7, 66, 106, 178; 2/p. 6, 10,34, 79, 98, 134, 138, 183, 185, 208; Ms/p.26-27, 52-54, 55, 84-88, 112-117, 122, 164,169, 192-195, 202; gl.7 – 2/p. 211; gl.8 – 1/p.74, 134-138, 143, 182, 216; 2/p. 7, 67-68, 96, 99, 136, 212; Ms/p. 28-29, 68-70, 104, 164, 168, 171, 195.
Troparul: gl.1 – 1/p. 75, 100, 101, 139, 190, 214; gl.2 – 2/p. 167; gl.3 – 1/p. 145; gl.4 – 1/p. 13, 183, 224; 2/11, 36, 80, 191; Ms/p.122, 203; gl.8 – 1/p. 113, 145, 2/131-134; Ms/p. 88, 154, 173.

2.7. Atanasie Lipovan, Ms 26Glas 1, 2 și 3/1947, Biblioteca Mitropoliei Banatului – Fondul muzical, Donația pr. Ioan Farca din Sânicolau Mare. Fiecare glas este separat paginat în fascicul, începând cu p.1 (=fila 1).
Doamne strigat-am: gl.1 – p.1; gl.2 – p. 1; gl.3 – p. p.1.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 2; gl.2 – p. 2; gl.3 – p. 2.
Stihul și Stihira: gl.1 – p. 3; gl.2 – p. 3; gl.3 – p. 2.
Dogmatica: gl.1 – p. 6; gl.2 – p. 5; gl.3 – p. 3.
Stihoavna: gl.1 – p. 8; gl.2 – p. 7; gl.3 – p. 7.
Stihoavna Născătoarei: gl.1 – p. 8; gl.2 – p. 8; gl.3 – p. 8.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 9; gl.2 – p. 9; gl.3 – p. 9.
Troparul Născătoarei: gl.1 – p. 10; gl.2 – p. 10; gl.3 – p. 9.

2.8. Terentius Bugariu, Sentinela cântărilor bisericești-române, 1908, Timișoara (Temesvàr), Tipografia Sudungară.
Doamne strigat-am: gl.1 – p. 2; gl.2 – p. 5; gl.3 – p. 7; gl.4 – p. 9; gl.5 – p. 12; gl.6 – p. 15; gl.7 – p. 17; gl.8 – p. 19.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 2; gl.2 – p. 6; gl.3 – p. 7; gl.4 – p. 10; gl.5 – p. 13; gl.6 – p. 15; gl.7 – p. 17; gl.8 – p. 19.
Stihul și Stihira: gl.1 – p. 3; gl.2 – p. 6; gl.3 – p. 7; gl.4 – p. 10; gl.5 – p. 13; gl.6 – p. 15; gl.7 – p. 17; gl.8 – p. 19.
Dogmatica: gl.1 – p. 3; gl.2 – p. 6; gl.3 – p. 8; gl.4 – p. 10; gl.5 – p. 13; gl.6 – p. 15; gl.7 – p. 18; gl.8 – p. 20.
Stihoavna: gl.1 – p. 4; gl.2 – p. 6; gl.3 – p. 9; gl.4 – p. 11; gl.5 – p. 14; gl.6 – p. 16; gl.7 – p. 18; gl.8 – p.21.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 1; gl.2 – p. 5; gl.3 – p. 7; gl.4 – p. 9; gl.5 – p. 12; gl.6 – p. 14; gl.7 – p. 17; gl.8 – p. 19.

2.9. Cântări bisericești pe cele opt versuri ale bisericii orientale, prescrise pentru Dieceza română unită de Oradea, P. I. Vecernia,1929, Oradea, Tipografia „Ateneul” S.A., (Abr: Frențiu)
Doamne strigat-am: gl.1 – p. 5; gl.2 – p. 12; gl.3 – p. 18; gl.4 – p. 25; gl.5 – p. 33; gl.6 – p. 41; gl.7 – p. 48; gl.8 – p. 54.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 6; gl.2 – p. 13; gl.3 – p. 18; gl.4 – p. 26; gl.5 – p. 34; gl.6 – p. 42; gl.7 – p. 48; gl.8 – p.54.
Stihul și Stihira: gl.1 – p. 6; gl.2 – p. 13; gl.3 – p. 19; gl.4 – p. 26; gl.5 – p. p.35; gl.6 – p. 42; gl.7 – p. 49; gl.8 – p. 55.
Dogmatica: gl.1 – p. 8; gl.2 – p. 15; gl.3 – p. 21; gl.4 – p. 29; gl.5 – p. 37; gl.6 – p. 44; gl.7 – p. 51; gl.8 – p. 56.
Stihoavna: gl.1 – p. 10; gl.2 – p. 16; gl.3 – p. 23; gl.4 – p. 31; gl.5 – p. 39; gl.6 – p. 46; gl.7 – p. 52; gl.8 – p. 58.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 10; gl.2 – p. 17; gl.3 – p. 23; gl.4 – p. 32; gl.5 – p. 40; gl.6 – p. 47; gl.7 – p. 53; gl.8 – p. 59.

2.10. Celestin Cherebețiu,
Cele opt versuri bisericești, în felul cum se cântă la Blaj, ..., 1930, Cluj, Litografia Schildkraut
Doamne strigat-am: gl.1 – p.1; gl.2 – p. 10; gl.3 – p. 18; gl.4 – p. 29; gl.5 – p. 40; gl.6 – p. 51; gl.6 „pe grecie” – p.79; gl.7 – p. 60; gl.8 – p. 69.
Să se îndrepteze: gl.1 – p. 2; gl.2 – p. 11; gl.3 – p. 19; gl.4 – p.30; gl.5 – p. 41; gl.6 – p. 52; gl.7 – p. 62; gl.8 – p. 71.
Stihul >și Stihira: gl.1 – p. 3; gl.2 – p. 12; gl.3 – p. 20; gl.4 – p. 31; gl.5 – p. 43; gl.6 – p. 53; gl.7 – p. 63; gl.8 – p. 72.
Dogmatica: gl.1 – p. 5; gl.2 – p. 14; gl.3 – p. 22; gl.4 – p. 34; gl.5 – p. 45; gl.6 – p. 55; gl.7 – p. 65; gl.8 – p. 74.
Stihoavna: gl.1 – p. 8; gl.2 – p. 16; gl.3 – p. 25, 26; gl.4 – p. 37; gl.5 – p. 48; gl.6 – p. 58; gl.7 – p. 67; gl.8 – p. 77.
Troparul Învierii: gl.1 – p. 9; gl.2 – p. 17; gl.3 – p. 27; gl.4 – p. 39; gl.5 – p. 49; gl.6 – p. 59; gl.7 – p. 68; gl.8 – p. 78.

Copyright: cIMeC – 2009