Constanţa CRISTESCU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Recital de koto la Palatul Cantacuzino
(Constanța Cristescu, muzicolog – 27 mai 2009)
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi ce se desfășoară la București între 23 și 30 mai, oferă un strălucit schimb de experiență între școala componistică românească și cea japoneză, căci o întreagă serie de concerte, recitaluri și conferințe ale unor personalități de marcă ale Japoniei sunt rezervate în program pentru etalarea artei și științei componistice și interpretative a acestui popor înțelept, cu sprijinul Guvernului Japoniei și al unor foruri culturale prestigioase.

Așa se face că în duminica de 24 mai am participat la magistralul recital de koto susținut de Nanae Yoshimura. Maestră în arta interpretării la koto, instrument tradițional japonez cu coarde ciupite de proveniență chinezească, evoluat de la forma și dimensiunea tradițională populară cu 13 coarde la dimensiunea kotoului actual de concert acordabil, Nanae Yoshimura a prezentat publicului, într-o scurtă și densă conferință, informațiile esențiale referitoare la proveniența instrumentului, elemente de organologie și tehnică instrumentală și relația instrumentului popular tradițional cu școala de compoziție japoneză, trecând sub tăcere eforturile deosebite de promovare a instrumentului cu 20 de coarde – de fapt cu 21 de coarde, ultima fiind tăinuită – în creația cultă prin comezi de compoziții, plătind personal onorarii unor compozitori prestigioși ca să compună pentru ea într-o perioadă de criză repertorială.

Am aflat că tehnica instrumentală vizează pe de o parte, tehnica degetelor cu și fără plectre și cea a mîinilor, pe de altă parte, tehnica mânuirii călușelor ce modifică scările diverselor sisteme pentatonice anhemitonice și hemitonice de la o piesă la alta și în cadrul fiecărei piese.

Programul prezentat în limba japoneză ne-a familiarizat inclusiv cu muzicalitatea limbii nipone, valorificată în arta poetică și în cântecul acompaniat la koto, căci inițial koto a fost un instrument cu funcție acompaniatoare, pentru ca mai târziu să fie cultivat și ca instrument concertistic de virtuozitate, operându-se modernizări structurale și tehnice.

În cadrul programului prezentat Nanae Yoshimura a etalat complexitatea tehnicii instrumentale, foarte rafinată sub aspectul modalităților de exploatare timbrală și agogică, fermecând auditoriul cu arta sa măiastră, cu frumusețea și rafinamentul nuanțelor în construirea formelor preferențial de dimensiuni reduse, deasemenea cu modestia care nu putea ascunde personalitatea puternică, gingășia și noblețea marii doamne a muzicii.

Programul a cuprins piese din creația tradițională japoneză – Midare de Kenyo Yatsuhashi (1614-1685), din creația secolului al XX-lea – In Resonance de Mikio Kitazume și Rurikin de Akira Nishimura -, precum și un ciclu recent de lieduri compus de unul dintre marii maești ai școlii de compoziție niponă, octogenarul Joji Yuasa: Koto Uta Buson’s Five Haicu. În cadrul recitalului de koto, l-am ascultat pentru prima dată pe Joji Yuasa prezentându-și piesele și contribuția în valorificarea componistică a muzicii și instrumentelor tradiționale japoneze.

Dacă primele trei piese enumerate valorifică divers potențialul concertistic al instrumentului cu 20 de coarde, cele 5 cântece pe versurile lui Uta Buson au valorificat tradiția acompaniatoare a instrumentului și haiku muzicalizat. Vocea naturală a artistei s-a îmbinat cu mlădierea sonoră a instrumentului ca într-o îmbrățișare mistică. O viziune cosmogonică asupra muzicii simbolizează elemente de limbaj, prima audiție a pieselor fiind o provocare pentru reveniri analitice ulterioare, însoțite de lecturi documentare diverse.

Deoarece datele biografice ale interpretei și ale compozitorilor, precum și referințele la piesele din program sunt publicate pe saitul http://simn2009.cimec.ro/, invităm cititorii să răsfoiască paginile acestui sit.

O primă învățătură din înțelepciunea școlii muzicale japoneze pentru compozitorii români ai generațiilor actuale sugerată de recitalul excepțional al Nanaei Yoshimura este aceea de a valorifica instrumentele populare românești în creația cultă; aceasta cu atât mai mult cu cât există încă în țară meșteri constructori și interpreți cultivați de marcă.

Etalarea unei școli de compoziție și interpretare muzicală a unei țări din Africa sau din Emiratele Arabe, ar putea continua, la edițiile viitoare, experiența contactelor artistice de înaltă ținută inaugurate prin inițiativa japoneză. Să depășim prejudecățile europocentriste și să deschidem ochii spre marile culturi ale lumii, căci avem mult de învățat din experiența lor. Recitalul de koto și conferința Doamnei Nanae Yoshimura sunt o provocare convingătoare, fără replică.

Copyright: cIMeC – 2009