Proiecte culturale organizate de Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA Sibiu cu prilejul campaniei "Europa, un patrimoniu comun" 


Călători europeni în spaţiul extraeuropean şi fondarea muzeelor de etnografie universală


Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder", inaugurat în 1993, reprezintă o reuşită în direcţia valorificării patrimoniului extraeuropean existent, în primul rând, la Sibiu, dar şi în România. Constituit ca secţie a Complexului muzeal "Astra" din Sibiu, el este singurul muzeu cu acest profil din ţară. Iniţiativa expunerii muzeale comportă două sectoare: expoziţia permanentă – "Din cultura şi arta popoarelor lumii" şi sectorul, cu o activitate extrem de susţinută, realizată deseori prin colaborări cu alte muzee sau instituţii, al expoziţiilor tematice temporare – "Din creaţia artizanală a popoarelor lumii".

Colecţii

Din punct de vedere cronologic, colecţiile Muzeului "Franz Binder" se împart în colecţii etnografice "vechi", alcătuite din piese donate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi colecţii "noi", intrate în patrimoniul muzeului după anul 1990. Prin componenţă şi dimensiune, colecţiile cele mai vechi ale Muzeului "Franz Binder" sunt dintre cele mai valoroase. Ele provin din toate continentele şi au fost colectate, în cea mai mare parte, pe teren, de membri ai comunităţii locale, apoi donate, în cea de-a doua jumătate a secolului trecut, Societăţii Ardelene pentru ªtiinţele Naturii din Sibiu.

Călători şi călătorii
Cunoscute, multă vreme, sub denumirea de "colecţia exotică", piesele componente ale acesteia sunt o splendidă reflectare concretă, neefemeră, asupra călătoriei ca formă de cunoştere şi asupra naşterii etnologiei ca ştiinţă. Este perioada cînd călătorii i-au precedat pe etnologi, şi, de multe ori, pentru unii dintre ei, o curiozitate vie a venit să înlocuiască formaţia academică, cu rezultate, totuşi, nu rareori, uimitoare. Enumerăm doar câţiva dintre călătorii care au contribuit la fondarea, apoi la îmbogăţirea colecţiilor, precum şi unele din călătoriile pe care ei le-au făcut:

Franz Binder, fondatorul colecţiilor. Comerciant. O şedere de aproape 10 ani în Africa, la Cairo, apoi la Khartum (1852-1861). Călătorie în regiunea Nilului Alb (1860-1861); Franz Binder (1820-1875). Comerciant, apoi, în 1857, vice-consul al Imperiului Austro-Ungar la Khartum. Călătorie în regiunea Nilului Alb (1860-1861). În 1862 donează colecţia de obiecte africane, provenite în principal de la triburile nilotice. Calitatea colectării şi istoricitatea lui Franz Binder dau importanţă acestei colecţii în spaţiul european al colecţiilor de acest fel, ca formă exemplară de etnografie a secolului al XIX-lea: "Este, fără îndoială, cea mai veche colecţie închisă din regiunea superioară a Nilului pe care o cunoaştem azi". (W.Hirschberg, Völkerkunde Museum, Viena).

  • Andreas Breckner. Medic. Călătorie în China, Japonia, Siam, Java, Ceylon, India (1871-1873);
  • Carl F. Jickeli. Naturalist. Expediţie în Abisinia (1870-1871);
  • Arthur von Sachsenheim. Medic de vapor. Donaţii în 1896 şi 1897. Obiecte provenite din Asia (China, Hong Kong, India, Ceylon), Africa (Africa orientală, Insulele Capului Verde), America (Brazilia), dar şi din Turcia sau Norvegia (de la populaţia laponă);
  • Gustav A. Schoppelt.Geolog. Călătorii de lucru în Australia (1896), Urali (1898), Siberia, Guian Olandeză (1902). Donează o colecţie cu piese botanice, zoologice şi etnografice. Piesele etnografice provin din Australia;
  • Hermann Von Hannenheim. Consul în Egipt la începutul secolului XX. Donează o mumie egipteană.
Şi o parte din colecţiile noi provin de la călători; spre exemplu: Cătălin Rang, lector oaspete în Congo (fost Zair), şi soţia sa, Violeta, în anii '70, etc. Aceste colecţii sunt valorificate în primul rând în cadrul expoziţiei permanente, dar şi în numeroase expoziţii temporare: Exemplu: Andreas Breckner – călător în Extremul Orient. Colaborare cu strănepotul călătorului. Mai ales în acestea din urmă, accentul este pus, dincolo de obiect şi de conotaţiile lui culturale, pe dimensiunea comunitară a manifestării, respectiv pe:
  • cunoaşterea donatorilor ca personaje istorice, raporturile lor cu locurile de baştină;
  • evidenţierea viziunii donatorilor cu privire la obiectele colecţionate şi la spaţiile de provenienţă a acestora;
  • recuperarea diferitelor paliere de cunoaştere a obiectelor şi a circulaţiei acestora, într-un discurs cu dublă direcţionare, în care muzeul şi publicul devin, pe rând, emiţător şi, respectiv, receptor.
Prin procesul de valorificare se confirmă însuşirea fundamentală a patrimoniului amintit, aceea de a fi un rezultat al creativităţii şi al schimbului, atât la nivel concret, cât şi ideatic.

Propuneri de colaborare
schimburi de colecţii cu obiecte contemporane de factură tradiţională pentru îmbogăţirea colecţiilor (asemenea schimburi au fost realizate, pînă în prezent, cu Japonia).

Muzeograf Maria Bozan
E-mail: astra@sbx.logicnet.ro
[ Index ]