Expoziţia Ştiinţele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condiţiile fizice şi geografice ale Defileului Porţile de Fier (Sala 1), flora şi fauna terestră a Defileului Porţile de Fier (Sala 2), ihtiofauna dunăreană a lacului de acumulare Porţile de Fier (acvariul), flora şi fauna specifică mediului acvatic din zona Porţile de Fier (Sala 3). Expoziţia se încheie cu aspecte legate de cosmogonie, apariţia vieţii pe Pământ, dovezi paleontologice, originea şi evoluţia omului (Sala 4).

Harta bazinului hidrografic al Dunarii Harta bazinului hidrografic al Dunării

Ca urmare a modificărilor morfologice şi socio - urbanistice în urma creării lacului de acumulare, o hartă realizată în relief a Defileului Porţile de Fier arată situaţia existentă înainte şi după construirea Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier.

Sala 1 Sala 1

Străbătând pentru prima oară sistemul muntos alpino - carpatic, Dunărea pune în evidenţă o multitudine de roci: magmatice, metamorfice, sedimentare, cele din urmă creând un adevărat spectacol natural.

Eşantioane de flori de mină prezentate pe criterii estetice, cu o valoroasă importanţă economică, întregesc frumuseţea Defileului Porţile de Fier.

Stibina, cuart Stibină, cuarţ

Relieful carstic este reprezentat prin doline, lapiezuri, Podul natural de la Ponoare (fenomen unic în ţară), peşteri.

Podul natural de la Ponoare Podul natural de la Ponoare

Sala 1 (aspect general) Sala 1 (aspect general)

Peştera Topolniţa, cu o lungime a galeriilor de 25 km, este cea mai mare peşteră din judeţul Mehedinţi, adăpostind toate tipurile de biotop şi biocenoze specifice mediilor cavernicole. S-au găsit resturi scheletice actuale de carnivore, insectivore şi rumegătoare, precum şi schelete fosile ale ursului de peşteră. Aici mai întâlnim toate stadiile de evoluţie a unei peşteri: de la acţiunea de săpare până la acţiunea de concreţionare.

O suită de stampe de epocă, care prezintă întreaga vale a Dunării din anii 1826, 1857, 1878 cu unele preocupări ale oamenilor secolului al XIX-lea, cu aspectul vestimentar specific populaţiei fiecărei ţări străbătute de Dunăre, încheie tematica primei săli expoziţionale.

Stanca Babacai si ruinele Golubac Stânca Babacai şi ruinele Golubac

Pestera Golubac Peştera Golubac

Defileul Cazanelor Defileul Cazanelor

Diversitatea florei şi faunei, condiţionată de complexitatea substratului geologic, a conferit Defileului Dunării cuprins între Sviniţa şi Gura Văii, binemeritatul prestigiu de unicat european.

Diorama Cazanele Dunarii Diorama Cazanele Dunării

Escaladarea dificilă a versanţilor stâncoşi ai defileului a favorizat în mod natural conservarea integrităţii genuine a peisajului vegetal încă înainte de adoptarea măsurilor oficiale de ocrotire a naturii. Primele demersuri pentru crearea unor rezervaţii în Defileul Dunării au fost făcute în 1920, când Decanatul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Cluj a înaintat Dr. Iuliu Maniu, Preşedintele Consiliului Dirigent, un memoriu prin care se solicita înfiinţarea rezervaţiei Pasul Cazan în Banat.

Caracteristice defileului sunt şibliacurile, alcătuite din liliac şi cărpiniţă, care vegetează pe stâncării. Varianta geografică a şibliacurilor din Defileul Dunării prezintă afinităţi floristice accentuate cu pâlcurile de pe Valea Timokului şi cu cele de lângă Majdanpek. Acest lucru atestă vechimea mare a şibliacurilor rămase poate, chiar din perioadele mai calde interglaciare.

Cazanele Mari (sibliacuri) Cazanele Mari (şibliacuri)

La adăpostul abrupturilor stâncoase, ospitaliere doar pentru plante, se întâlnesc unele dintre remarcabilele elemente floristice ale ţării noastre: arţarul de Banat şi inegalabila lalea de Cazane.

Laleaua de Cazane Tulipa hungarica (laleaua de Cazane)

Elementele faunistice: vipera cu corn, broasca ţestoasă de uscat, codalb, lăstunul de stâncă completează frumuseţea peisagistică a Cazanelor Dunării.

Vipera cu corn Vipera ammodytes ammodytes - vipera cu corn

Broasca testoasa de uscat Testudo hermmani hermmani - broasca ţestoasă de uscat

Lastunul de stanca Apus melba - lăstunul de stâncă

Pe stâncăriile de la Tricule întâlnim singura populaţie de pin negru de Banat din defileu, aici găsindu-se la altitudini mai joase decât cele normale.

Diorama Dunarea la Tricule Diorama Dunărea la Tricule

Ciocănitoarea neagră sau negraica, legată trofic de prezenţa insectelor de sub scoarţa acestor conifere, potârnichea de stâncă şi şarpele de sadină creează tematica dioramei Dunărea la Tricule.

Una dintre cele mai mari văi afluente Dunării este Valea Cernei, unde vegetaţia forestieră este propice şi mamiferelor mari: lupi, mistreţi.

Diorama Valea Cernei Diorama Valea Cernei

Ras Lynx lynx - râs

Pisica salbatica Felis sylvestris - pisică sălbatică

Bursuc Meles meles - bursuc

Amenajarea lacului de acumulare de la Porţile de Fier a determinat modificarea ihtiofaunei dunărene în acest sector. În bazinele expoziţionale ale Acvariului există speciile de peşti care astăzi trăiesc în Dunăre, unde s-au stabilizat condiţiile de lac: speciile familiei Cyprinidae (crap, caras, plătică, babuşcă, avat, morunaş, lin, oblete), somnul, şalăul, bibanul, ştiuca, cega.

Acvariul Muzeului Regiunii Portilor de Fier Acvariul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier (imagine generală)

Somn Somn

Salau Şalău

Stiuca Ştiucă

Cega Cegă

Pasionaţii acvarişti se pot delecta admirând peştii tropicali şi subtropicali: ciclasome, gupi, caraşi aurii, scalari, tetrazone, xifori.

Xifori Xifori

Ciclasome Ciclasome

Gupi Gupi

Carsi aurii Caraşi aurii

Scalari Scalari

Terazone Tetrazone

Flora şi fauna legată de mediul acvatic continuă şi completează tematica acvariului. Legată de modificările ihtiofaunei dunărene în condiţiile acumulării lacului de baraj este diorama Fundul Dunării la Cazane.

Diorama Fundul Dunarii la Cazane Diorama Fundul Dunării la Cazane

Sturionii marini (morunul, nisetrul, păstruga), care înainte de apariţia barajelor ajungeau la Cazane pentru depunerea icrelor, se opresc acum la barajul Porţile de Fier II. Mai pătrund accidental prin baraj, dar pontele depuse nu sunt viabile datorită slabei oxigenări a apei.

Varsa metalica Vârşa metalică de la Sviniţa, cu ajutorul căreia se pescuiau sturionii marini

În anumite zone ale Dunării apăreau la suprafaţa apei stânci şi praguri, care îngreunau navigaţia. În zona Şip, navigaţia se realiza prin canalul Şip din apropierea malului sârbesc, iar vasele erau trase de pe mal cu locomotive.

Diorama Cataractele de la Sip Diorama Cataractele de la Şip

Vidra, pescăruşul sunt răpitorii specifici peştilor.

În zăvoaie sunt asociaţii vegetale şi animale legate trofic de mediul acvatic: şarpele de apă, broasca ţestoasă de apă, arici, raţe sălbatice.

Diorama Ostrovul Corbului Diorama Ostrovul Corbului

Expoziţia Ştiinţele naturii se încheie cu câteva aspecte legate de cosmogonie, apariţia vieţii pe Pământ, dovezi din domeniul paleontologiei, originea şi evoluţia omului.

Aspect din sala 4 Aspect din Sala 4

Aspect din sala 4 Aspect din Sala 4

Amonitii de la Svinita Amoniţii de la Sviniţa

Fragmente de fosile Fragmente fosile ale unui schelet de Elephas trogontherii descoperit la Batoţi

Aspect din sala 4 Aspect din Sala 4 - originea şi evoluţia omului. În prim plan, Homo sapiens sapiens Schela Cladovei, descoperit la Schela Cladovei (jud Mehedinţi).

Homo sapiens sapiens Homo sapiens sapiens, care au trăit acum 9500 de ani şi au constituit cea mai veche aşezare stabilă din Europa.

”Dacă umanitatea va lua cunoştinţă de importanţa acestor spaţii, fără îndoială că se va face un pas important în cadrul uriaşului efort de protejare şi conservare a acestor tezaure ale omenirii pentru următoarele generaţii”.

Dr. Bernd von Droste zu Hülshoff

Director al Centrului Patrimoniului Mondial al UNESCO