Bisericile cu pictură murală exterioară
din nordul Moldovei
din prima jumătate a secolului al XVI-lea

Album de Fotografii

I. LOCALIZARE EXACTĂ
II. DATE JURIDICE
III. IDENTIFICAREA BUNULUI
IV. JUSTIFICAREA ÎNSCRIERII PE LISTA PATRIMONIULUI

I. LOCALIZARE EXACTĂ

a. ŢARA (ŞI STATUL DACĂ E DIFERIT)
          România
b. STATUL, PROVINCIA SAU REGIUNEA
          Regiunea: Moldova
c. NUMELE BUNULUI
          Biserici cu picturi murale exterioare din prima jumătate a secolului al XVI-lea.
d. LOCALIZAREA PRECISĂ PE HARTĂ ŞI INDICAREA COORDONATELOR GEOGRAFICE
          - 47° latitudine nordică
          - 26° longitudine estică
II. DATE JURIDICE
Localizare  - Identificarea bunului - Justificarea înscrierii - Introducere
a. PROPRIETAR
          Obştile monahale în cazul mănăstirilor; Parohiile locale în cazul bisericilor săteşti.
b. STATUT JURIDIC
          Sub jurisdicţia Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea (judeţul Vâlcea).
c. INSTITUŢIE NAŢIONALĂ CU ROL ADMINISTRATIV
          Ministerul Culturii, Direcţia Monumentelor Istorice, Bucureşti, România.
d. FORURI ADMINISTRATIVE NAŢIONALE SAU ORGANIZAŢII ASOCIATE (DACĂ E CAZUL)
          Comisia Regională a Monumentelor Istorice.

III. IDENTIFICAREA BUNULUI

a. DESCRIEREA BUNULUI
b. ISTORIC
Localizare - Date Juridice - Justificarea înscrierii - Introducere
a. DESCRIERE ŞI INVENTAR

           Biserica Sfântul Gheorghe a fostei mănăstiri de la Voroneţ. Edificiul de plan triconc a avut, la început, doar un altar, un naos surmontat de un tambur înalt şi un pronaos, deoarece pronaosul exterior a fost adăugat mai târziu. În partea din afară o bandă continuă de nişe oarbe scunde înconjoară porţiunea superioară a zidurilor monumentului, în timp ce altă bandă de nişe oarbe înalte înconjoară absidele în exterior. Pictura interioară, datând din secolul al XV-lea, cuprinde un remarcabil ciclu al Patimilor şi o pictură votivă a familiei domnitorului ctitor. Zidurile şi bolta pronaosului exterior sunt acoperite în întregime cu 365 de scene din Menologie.
           Complexul mural exterior este ultimul din acest grup şi el cuprinde teme tradiţionale: ierarhia bisericească, Arborele lui Iessei, Imnul Acatist (cu excepţia asediului Constantinopolului). Judecata de Apoi, care ocupă toată faţada estică, reprezintă cea mai mare scenă picturală şi totodată cea mai vestită din tot ansamblul.
          Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore. Este ridicată pe un plan rectangular sugerând în interior ideea unuia triconc, prin nişele înalte, săpate în profunzimea zidului. O arcadă semicirculară dublează peretele vestic al pronaosului, la exterior.
          Din punct de vedere iconografic, pictura este caracteristică şcolii moldoveneşti din secolele al XV-lea şi al XVI-lea. O particularitate a picturii interioare o constituie prezenţa familiei ctitorului în două imagini (o pictură votivă pe peretele vestic al naosului şi portretele funerare din pronaos). Rafinamentul picturii interioare se regăseşte în pictura exterioară. Aceasta se distinge prin fluiditatea desenului în conturul incizat, ca şi prin eleganţa liniilor şi fineţea culorilor bine armonizate. Anumite influenţe apusene remarcate de unii erudiţi au condus la ipoteza că Dragoş Coman, autorul acestui complex, trebuie să fi călătorit dincolo de hotarul carpatic.
           Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota. Se caracterizează prin acelaşi plan triconc de tip monahal. Pe faţada vestică pot fi observate ferestre înalte în stil gotic. Interiorul impresionează prin spaţiul monumental, specific mai ales pronaosului acoperit de două splendide bolţi moldoveneşti. Bolta pronaosului exterior, ale cărui suprafeţe sunt decorate cu reprezentări ale semnelor zodiacale, se remarcă în mod excepţional. Pictura exterioară – opera unui atelier condus de o puternică personalitate înzestrată cu un extraordinar talent artistic, cu fineţe şi eleganţă în mânuirea liniilor şi cu un remarcabil simţ al culorii – s-a păstrat în condiţii mai degrabă precare. Din cauză că picturile exterioare ale Bisericii Sfântul Gheorghe din Hârlău (ridicată în 1530) s-au pierdut, Biserica Probota se poate situa, astăzi, în fruntea acestui grup unitar de biserici pictate din vremea lui Petru Rareş. În prezent pictura aşteaptă să fie restaurată într-un viitor apropiat.
          Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a vechii Mănăstiri de la Humor. Întreaga pictură de interior şi de exterior datează din 1535 şi este opera unui atelier de zugravi condus probabil de meşterul Toma din Suceava, al cărui nume stă scris pe scena „Asediului asupra Constantinopolului”, ca şi pe un document din 1541 care menţionează numirea sa ca pictor oficial al curţii lui Petru Rareş. Comparată cu alte biserici mănăstireşti din timpul domniei lui Petru Rareş, această biserică prezintă trei caracteristici arhitecturale: planul triconc nu este încoronat de un tambur suprapus naosului, camera funerară este surmontată de un loc secret, iar în partea vestică a bisericii există un pronaos exterior deschis, pe trei părţi, cu arcade susţinute pe pilaştri de zidărie masivă. Domnitorul şi familia sa sunt zugrăviţi în tabloul votiv al naosului, după canonul iconografic specific deja artei moldoveneşti, în timp ce principalii ctitori ai lăcaşului sunt figuraţi doar în portretele funerare din camera mortuară. Pe bolta pronaosului se află zugrăvită în frescă „Fecioara Platytera”, unică prin vastitate şi sugerând un ritm muzical. „Judecata de Apoi” se află în pronaosul exterior, în timp ce pe absidele exterioare sunt zugrăvite: „Ierarhia bisericească”, „Viaţa Sfântului Nicolae” şi „Imnul Acatist al Sfintei Fecioare”, pe peretele sudic. Pe faţa nordică s-au păstrat fragmente din „Arborele lui Iessei”, precum şi alte teme, inclusiv „Vămile cerului”. Complexul este individualizat de culoarea roşie, combinată în mod armonios cu ocru, roz, albastru şi portocaliu.
          Biserica „Buna Vestire” a Mănăstirii Moldoviţa. Acest edificiu se aseamănă în multe privinţe cu cel de la Humor. Din punct de vedere arhitectural, diferenţele sunt următoarele: dimensiuni mai mari, proporţii mai zvelte, prezenţa tamburului deasupra naosului, o realizare oarecum diferită a pronaosului exterior, orientat spre vest. În interior, bolta pronaosului, luminat de ferestre înalte în stil gotic, reprezintă un element distinctiv.
          Pictura interioară dezvăluie, în naos, „Ciclul patimilor” (cu o splendidă reprezentare a „Crucificării” pe semicalota nordică) şi tabloul votiv al ctitorului însoţit de familia sa pe peretele vestic al aceluiaşi spaţiu, iar în pronaos „Fecioara Platytera” şi „Menologia”. Temele picturii exterioare prezintă câteva inovaţii precum „Scene din viaţa Maicii Domnului” şi „Martiriul Apostolilor” pe peretele nordic. Pe peretele sudic, se află un „Imn Acatist” faimos prin scena „Asedierii Constantinopolului”, precum şi o amplă reprezentare a „Arborelui lui Iessei”. Pictura murală de la Moldoviţa se aseamănă cu cea de la Humor, scoţând în evidenţă anumite caracteristici comune, fapt care a dus la ipoteza unui atelier unic. Culorile exterioare sunt, în principal, galbenul-portocaliu combinat cu nuanţe strălucitoare de roşu, albastru şi verde.

Identificarea bunului - Introducere
b. ISTORIC

           Cea mai mare dintre Ţările Române din Evul Mediu, unificate în secolul al XIV-lea, în preajma celei de-a doua victorii asupra mongolilor şi a războaielor împotriva regatelor Poloniei şi Ungariei, Moldova a atins apogeul dezvoltării sale sub domniile lui Ştefan cel Mare (1457-1504) şi Petru Rareş (1527-1546; 1541-1546). În acelaşi timp aceasta a fost epoca unei sinteze artistice unice, a cărei maximă realizare o constituie seria de biserici cu picturi murale exterioare. Acesta a fost un fenomen artistic unic în Europa prin faptul că faţadele sunt total acoperite cu o pictură specială din punct de vedere iconografic, incluzând câteva teme obligatorii precum ierarhia bisericească, Judecata de Apoi, Arborele lui Iessei, Imnul Acatist. Este vorba de o serie de monumente istorice aparţinând aceleiaşi perioade, ctitorite de domnitori şi boieri şi decorate cu picturi murale exterioare în al treilea şi al patrulea deceniu al secolului al XVI-lea:
          Biserica „Sfântul Gheorghe” a fostei Mănăstiri de la Voroneţ, ctitorită în anul 1488 de domnitorul Ştefan cel Mare. Altarul şi naosul au fost pictate între 1488-1496 (părerile specialiştilor diferă), iar pronaosul în 1552. Pronaosul exterior (ridicat de mitropolitul Grigore Roşca în 1547) a fost decorat concomitent cu faţadele.
          Biserica „Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore, ridicată în 1503 drept capelă a reşedinţei sale de către portarul Sucevei, Luca Arbore, a fost utilizată ca loc de îngropăciune pentru familia ctitorului. Acesta a fost înmormântat aici în 1552. În 1541 nepoata sa s-a îngrijit ca biserica să fie decorată de pictorul Dragoş Coman de Iaşi. Mai târziu, după stingerea familiei, capela a fost transformată în biserică sătească.
          Biserica „Sfântul Nicolae”, catoliconul Mănăstirii Probota este una din cele mai vechi mănăstiri moldoveneşti (ctitorită înainte de 1391).
          Biserica actuală a fost înălţată de domnitorul Petru Rareş în 1531 ca loc de îngropăciune pentru familia sa.
          Picturile interioare şi exterioare datează din 1534, cu excepţia altarului a cărui pictură a fost refăcută în secolul al XIX-lea.
          Biserica „Sfântul Gheorghe” a vechii Mănăstiri de la Humor, ctitorită înainte de 1415 şi închinată în primul rând Înălţării Domnului, primea în dar în 1471, din partea lui Ştefan cel Mare, un important evangheliar.
          Edificiul actual a fost construit în 1530 de marele logofăt Teodor Bubuiog şi soţia sa Anastasia, „cu voia şi cheltuiala” domnitorului Petru Rareş. Pictura murală a fost realizată în 1535. Clopotniţa a fost ridicată de domnitorul Vasile Lupu. După 1786, obştea monahală de la Humor s-a extins.
          Lucrările de restaurare din anii ’60 şi ’70 au scos la iveală temeliile vechii biserici. De asemenea, au fost restaurate turnul, drumul de strajă şi acoperişul. Pictura murală a fost restaurată între 1971 şi 1973, cu sprijinul şi participarea UNESCO şi ICCROM.
           Biserica „Bunei Vestiri” a Mănăstirii Moldoviţa. Vechea mănăstire, care datează din secolul al XIV-lea, a fost reconstruită în secolul al XV-lea de către Alexandru cel Bun (1400 - 1432). Domnitorul Moldovei Petru Rareş a fondat edificiul actual (1532), decorat cu picturi exterioare (1537). Incinta şi reşedinţa domnească au fost refăcute ulterior. Lucrările de restaurare întreprinse în perioada anilor '60 au scos la lumină fundaţiile vechii mănăstiri.


IV. JUSTIFICAREA ÎNSCRIERII

a. CRITERII DUPĂ CARE ESTE PROPUSĂ ÎNSCRIEREA
b. EVENTUALĂ ANALIZĂ COMPARATIVĂ
c. AUTENTICITATE, INTEGRITATE
Localizare - Date Juridice - Identificarea bunului - Introducere
a. CRITERII DUPĂ CARE ESTE PROPUSĂ ÎNSCRIEREA (ŞI JUSTIFICAREA ÎNSCRIERII CONFORM ACESTOR CRITERII)

           Criteriul I. Pictura murală exterioară a bisericilor din Nordul Moldovei reprezintă un fenomen artistic unic în arta bizantină, o capodoperă a genului. De o excepţională valoare estetică, pictura acoperă în întregime faţadele bisericilor, realizând în acelaşi timp o simbioză perfectă între culoare şi stil arhitectonic prin folosirea ingenioasă a spaţiilor arhitecturale. Totodată, între culorile picturii exterioare şi peisaj există o desăvârşită armonie.
           Criteriul II. Ideea de a acoperi întreaga suprafaţă exterioară a bisericii cu picturi a fost preluată de alte lăcaşuri moldoveneşti: biserica Mănăstirii Râşca, pictată în 1552, cea a Mănăstirii Suceviţa, pictată între 1595 şi 1596 sau biserica Sfântul Ilie, aproape de Suceava, al cărei exterior a fost pictat între 1632 şi 1653.
           Criteriul III. În arta europeană a epocii, pictura murală exterioară a bisericilor din Nordul Moldovei reprezintă un fenomen unic. În ce priveşte arta românească, ea constituie un fenomen specific artei moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XVI-lea, atât din punct de vedere arhitectural, cât şi din punct de vedere pictural.

Justificarea înscrierii - Introducere
b. EVENTUALĂ ANALIZĂ COMPARATIVĂ (MENŢIONÂND STAREA DE CONSERVARE A BUNURILOR SIMILARE)

           Datorită remarcabilei măiestrii artistice, aceste picturi murale exterioare au rezistat vitregiilor vremii: culorile au rămas vii, iar desenul original s-a păstrat ca atare.
           Din fericire, chiar în locurile în care stratul pictural a suferit deteriorări, trăsăturile iconografice sunt încă vizibile, fapt care permite studii comparative.
           Restaurarea ştiinţifică a arhitecturii a asigurat, pentru fiecare dintre aceste monumente, o bună conservare a edificiilor; restaurarea picturilor, începută cu sprijinul UNESCO, se află în plină desfăşurare. În acelaşi timp este asigurată conservarea picturilor murale.

Justificarea înscrierii - Introducere
c. AUTENTICITATE, INTEGRITATE

           Bisericile pictate din Nordul Moldovei îşi menţin, încă, întreaga autenticitate garantată de lucrările de restaurare ştiinţifică, care au evidenţiat aspectul lor iniţial prin folosirea, alături de alte mărturii, a imaginii monumentului aşa cum ni s-a păstrat în picturile votive. Totodată, restaurarea a dezvăluit că stratul picturii originale nu a suferit niciodată modificări.
           Inscripţiile votive în piatră, cele pictate, piesele originale ale inventarului mobil (iconostasuri, icoane, broderii), pietrele tombale conservate, toate contribuie la stabilirea şi garantarea autenticităţii acestor monumente.
           Legislaţia în vigoare privind protejarea monumentelor din România asigură, prin intermediul instituţiilor specializate, păstrarea şi conservarea acestor lăcaşuri.