Aşezarea Râu de Mori este amplasată în centrul unei depresiuni pitoreşti, înconjurată de dealuri şi munţi.
    Relieful depresionar.
Formează terasa a doua, ca înălţime (650-700 m), din Depresiunea Haţegului. Se compune din dealuri relativ domoale, în care vegetaţia este fundamental naturală. Câteva livezi se pierd în masivitatea fâneţelor şi pădurilor. Sunt agreabile locuri de plimbări comode, cu accese uşoare, dublate de pitoresc. Clima lor este plăcută.
    Munţii.
    Retezatul este unul dintre cele mai frumoase masive ale Carpaţilor. Îl caracterizează înălţimile relativ mari, peisajul foarte divers şi, mai ales, salba de lacuri montane. El oferă turismului alpin tot ceea ce el presupune. În limitele sale pot fi admirate atât zone împădurite, cât şi peisaje degajate, pe văi ori înălţimi. Retezatul a fost comparat cu Munţii Höhe Tauern din Austria. Cea mai frumoasă vedere a Munţilor Retezat se realizează dinspre nord, adică dinspre Haţeg. Râu de Mori se află situat la punctul de cea mai joasă altitudine a zonei muntoase (485 m). Cele mai înalte vârfuri ale masivului depăşesc 2500 m (Peleaga - 2509; Păpuşa - 2500 m). Circa 1/4 din ei depăşesc 2000 m, iar 2/3 cote de peste 1600 m.
    Apele care izvorăsc în munţi au căderi de aproape 2000 m, ceea ce le conferă un aspect tumultuos, producător chiar de chei sau cascade. Una dintre ele este tocmai aceea a Râuşorului, aflat  imediat în amonte de Suseni, satul vecin Râului de Mori. Lacurile Retezatului, în majoritate de origine glaciară, sunt în număr de circa 100. Aproape 40 sunt mai importante. Printre acestea se fac remarcate: Bucura (2041 m), cel mai întins lac din Carpaţi si cel mai vizitat, Zănoaga (1997 m), cel mai adânc lac alpin, Custura Mare (2270 m), cel mai înalt din Carpaţi, Galeşul (2040 m), Slăveiul (1970 m), Tăul Negru (2025 m). Urme de gheţari mai pot fi admirate pe anumite văi: Lăpuşnicului, Râu Bărbat, Bucura.
    Peşterile.
    Cei interesaţi în turismul legat de peşteri ori de speologie, au la îndemână două grupuri mari de peşteri. Cel dintâi este acela din Munţii Retezat. Amplasarea lor este în partea de sud-est a masivului montan, cu pătrunderi mai uşoare dinspre Depresiunea Petroşani, cu ultima localitate Câmpul lui Neag. În aceste sectoare, se întâlnesc cele mai multe aglomerări calcaroase care au produs peşterile identificate, şi probabil încă altele, neidentificate şi necartate. Aspectul lor se apropie cel mai mult de ceea ce un turist aşteaptă de la o peşteră, respectiv decorul cu stalactite si stalagmite. Baza cea mai apropiată de abordare este cabana Buta. De acolo se pot vizita peşterile Buta, Peştera "cu cui", Peştera "cu corali", Peştera "la Păroasa", Peştera Zeicului. Niciuna nu posedă amenajări moderne de vizitare.
    Al doilea grup, mult mai important, este acela al peşterilor din Munţii Şureanu. Dinspre Haţeg, accesele se fac din localităţile Galaţi (16 km de oraşul Haţeg) şi Pui-Ponor (20 km de la numitul oraş). Din acest grup, cele mai cunoscute sunt peştera Cioclovina si peşterile din jurul satului Ohaba-Ponor (Şura Mare, Bordu Mare, Tecuri). Acest grup de peşteri este ocrotit de lege, pentru că formează rezervaţii speologice, cu guano (îngrăşământ natural provenit de la lilieci) şi arheologice (cele mai vechi urme de locuire paleolitică de pe teritoriul României s-au descoperit aici). În jurul acestor peşteri semnalate se găsesc însă şi altele mai mici (Federi, Petros, Ponor).
    Rezervaţia Retezat.
Datează din anul 1935. Se compune din Rezervaţia propriu-zisă şi Zona de protecţie, de 130 km. În Rezervaţie se circulă şi se pătrunde doar cu autorizaţie specială. Cea de-a doua este permisă turiştilor, dar cu respectarea unor reguli de conservare a vegetaţiei. Posedă o casă-laborator, în vecinătatea lacului Gemenele, şi trei căsuţe de control la Gura Zlata, Rotunda şi Pietrele. Aici natura este conservată cu străşnicie, orice aglomerare umană este evitată, la fel cum sunt interzise total campingul, vânatoarea, pescuitul sau culegerea de plante. A pătrunde în Rezervaţie este un privilegiu obţinut doar de către cei care au interese speciale să cunoască această formidabilă avere naturală.
    Depozitele de fosile geologice.
În satele Sânpetru, Tustea şi Vălioara au fost descoperite urme de reptile fosile. Conform unor analize geologice efectuate după anul 1970, ar fi vorba despre un depozit bogat de faună din cretacicul târziu (vechi de circa 67 milioane de ani), perioada geologică în care au trăit şi dinozaurii. În zona Turstea-Unirea s-a descoperit chiar un cuib cu ouă şi pui din specia dinozaurilor pitici, denumiţi "cu cioc de raţă". Elementele recoltate permit apropieri de faună, mult mai bine cunoscută, care a populat odinioară America de Nord. Bine mediatizate, mai ales în străinatate, rezultatele au stârnit un ecou special, nu numai în rândurile specialiştilor. Există un sprijin direct în cercetare venit din partea lui "Dinosaur Society" şi "National Geographic Society" (SUA). În 1994, şantierul de la Sânpetru a fost vizitat de către Jack Horner, consilierul regizorului Steven Spielberg. Alături de ei, o categorie specială de turişti urmează şi poate urma căi de apropiere de lumea imaginată în Jurassik Park. 
    Flora specială.
Numai în Retezat s-au catalogat peste 970 de specii de plante. Dintre acestea 4,2 % sunt specifice. Din plantele rare prezente aici cităm: ovasciorul, coada iepuraşului, garofiţa albă, macul galben de munte, sânzienele de munte, floarea de colţ, arginţica, păiuşul, crinul galben, anghinarea oilor, sângele voinicului, variantele de genţiene etc. La Suseni, ceva mai jos de biserica mănăstirii, se mai păstrează doi batrâni castani comestibili. Ei au făcut parte din vechiul parc al nobililor Kendeffy. Cu oarecare strădanie, specia poate fi refăcută, în aşa fel încât să aducă un plus de atracţie zonei turistice. În perimetrul Sălaşu de Sus-Nucşoara există o mică Poiană a narciselor. Deşi nu foarte întinsă, ea este relativ cunoscută, fiind frecventată de turişti în săptămânile de înflorire. În defileul pasului Merişor, aproape de Petroşani, există o pădure de liliac salbatic.