3. Entităţi 3.1. Privire de ansamblu Entităţile care au fost definite pentru acest studiu reprezintă obiectele-cheie de interes pentru utilizatorii informaţiilor bibliografice. Entităţile au fost împărţite în trei grupe. Primul grup cuprinde produsele activităţilor intelectuale sau artistice, ce sunt denumite şi descrise în înregistrările bibliografice: lucrare, expresie, manifestare şi exemplar. Al doilea grup cuprinde acele entităţi responsabile pentru a) conţinutul intelectual sau artistic, b) producţia şi difuzarea fizică sau deţinerea unor asemenea produse: persoană şi colectivitate. Al treilea grup cuprinde un set suplimentar de entităţi ce servesc ca subiecte ale produselor intelectuale sau artistice: concept, obiect, eveniment şi loc. Secţiunile 3.1.1 - 3.1.3 prezintă entităţile din fiecare din aceste trei grupe, într-o formă schematică simplificată, evidenţiind relaţiile subiacente dintre tipurile de entităţi. Secţiunile 3.2.1 - 3.2.10 oferă o descriere mai detaliată a fiecărei entităţi definite în model. Capitolul 5 (secţiunile 5.2.1 - 5.2.3) oferă o descriere mai detaliată a relaţiilor dintre diferitele tipuri de entităţi care sunt reprezentate în diagrame entitate-relaţie în secţiunile 3.1.1 - 3.1.3. 3.1.1. Entităţile din grupa 1: lucrare, expresie, manifestare, exemplar Entităţile din prima grupă (aşa cum sunt ele reprezentate în figura 3.1) reprezintă diferitele aspecte ale interesului utilizatorului faţă de produsele activităţilor intelectuale sau artistice. Entităţile definite ca lucrare (o creaţie intelectuală sau artistică distinctă) şi expresie (realizarea intelectuală sau artistică a unei lucrări) reflectă conţinutul intelectual sau artistic. Pe de altă parte, entităţile definite ca manifestare (încarnarea fizică a unei expresii a unei lucrări) şi exemplar (o instanţă individuală a unei manifestări) reflectă forma fizică. Relaţiile evidenţiate în diagramă indică faptul că o lucrare poate fi realizată prin una sau mai multe expresii (de unde şi săgeata dublă de la capătul liniei ce leagă lucrare de expresie). O expresie este — pe de altă parte — realizarea unei şi doar a unei singure lucrări (de unde şi săgeata simplă în sens invers al liniei ce leagă expresia de lucrare). O expresie poate fi încorporată în una sau mai multe manifestări; similar, o manifestare poate încorpora una sau mai multe expresii. O manifestare, la rândul ei, poate fi exemplificată de către unul sau mai multe exemplare, dar un exemplar poate exemplifica o manifestare şi numai una.
Figura 3.1. Entităţile din grupa 1 şi relaţiile lor esenţiale 3.1.2. Entităţile din grupa 2: persoană, colectivitate Entităţile din grupa a doua (evidenţiate în figura 3.2) îi reprezintă pe cei responsabili pentru conţinutul intelectual sau artistic, pentru producţia fizică şi pentru difuzarea sau păstrarea entităţilor din grupa 1. Entităţile din grupa a doua includ persoana (un individ) şi colectivitatea (o organizaţie sau grup de indivizi şi/sau organizaţii). Diagrama reprezintă relaţiile de tip „responsabilitate” care există între entităţi din grupa a doua şi entităţi din prima grupă. Diagrama indică faptul că o lucrare poate fi creată de către una sau mai multe persoane şi/sau una sau mai multe colectivităţi. Reciproc, o persoană sau o colectivitate pot crea una sau mai multe lucrări. O expresie poate fi realizată de către una sau mai multe persoane şi/sau una sau mai multe colectivităţi, iar o persoană sau o colectivitate pot realiza una sau mai multe expresii. O manifestare poate fi produsă de către una sau mai multe persoane sau colectivităţi, iar o persoană sau o colectivitate pot produce una sau mai multe manifestări. Un exemplar poate fi deţinut de către una sau mai multe persoane sau colectivităţi, iar o persoană sau o colectivitate pot deţine unul sau mai multe exemplare.
Figura 3.2: Entităţile din grupa 2 şi relaţiile de tip „responsabilitate” 3.1.3. Entităţile din grupa 3: concept, obiect, eveniment, loc Entităţile din grupa a treia (evidenţiate în figura 3.3) reprezintă un set suplimentar de entităţi ce servesc drept subiecte pentru lucrări. Grupa include entităţile concept (o noţiune sau idee abstractă), obiect (un lucru material), eveniment (o acţiune sau o întâmplare) şi loc (o locaţie). Diagrama reprezintă relaţiile „tematice” (i.e. de subiect) dintre entităţile din cea de-a treia grupă şi entitatea lucrare din prima grupă. Diagrama arată că o lucrare poate avea drept subiect unul sau mai multe concepte, obiecte, evenimente şi/sau locuri. Reciproc, un concept, obiect, eveniment şi/sau loc pot constitui subiectul uneia sau mai multor lucrări. Diagrama reprezintă de asemenea relaţiile „tematice” dintre lucrare şi entităţile din prima şi a doua grupă. Diagrama arată că o lucrare poate avea drept subiect unul sau mai multe lucrări, expresii, manifestări, exemplare, persoane, şi/sau colectivităţi.
Figura 3.3: Entităţile din grupa 3 şi relaţiile de tip „subiect” 3.2. Entităţile 3.2.1. Lucrare Prima entitate definită în model este lucrare: o creaţie intelectuală sau artistică distinctă. Lucrarea este o entitate abstractă; nu există nici un obiect material care să poată fi desemnat ca lucrare. Putem recunoaşte lucrarea prin intermediul realizărilor individuale sau a expresiilor lucrării, dar lucrarea însăşi există doar sub forma conţinutului pe care-l au în comun (i.e. îl partajează) diferitele expresii ale lucrării. Când vorbim de Iliada lui Homer ca o lucrare, ne referim nu la o anume recitare sau text a lucrării, ci la creaţia intelectuală ce se regăseşte în fiecare expresie a lucrării. Deoarece noţiunea de lucrare este abstractă, este dificil să definim limite precise pentru această entitate. Ceea ce constituie o lucrare şi unde este linia de demarcaţie dintre o lucrare şi alta pot fi, de fapt, văzute în mod diferit de la o cultură la alta. Prin urmare, convenţiile bibliografice stabilite în cadrul diverselor culturi şi grupuri naţionale pot diferi în ceea ce priveşte criteriile pe care le utilizează pentru a determina graniţele dintre o lucrare şi alta. Pentru scopurile acestui studiu, variantele de text ce încorporează revizuiri sau actualizări ale unui text anterior sunt considerate în mod simplu drept expresii ale aceleiaşi lucrări (i.e. variantele unui text nu sunt considerate lucrări distincte). Similar, prescurtările sau extensiile unui text existent, sau adăugarea unor părţi sau a unui acompaniament pentru o compoziţie muzicală sunt considerate expresii diferite ale aceleiaşi lucrări. Traducerile dintr-o limbă în alta, transcrierile şi aranjamentele muzicale, precum şi versiunile dublate sau subtitrate ale unui film sunt de asemenea considerate doar expresii diferite ale aceleiaşi lucrări originare. Exemple:
•
W1 Anatomy of the human body de Henry Gray
o
E1 text şi ilustraţii pentru prima ediţie
o
E2 text şi ilustraţii pentru ediţia a doua
o
E3 text şi ilustraţii pentru ediţie a treia
•
W1 Arta fugii de J.S. Bach
o
E1 partitura compozitorului pentru orgă
o
E2 un aranjament pentru orchestră de cameră de Anthony Lewis
•
W1 Jules şi Jim (film)
o
E1 versiunea originală în limba franceză
o
E2 versiunea originală, subtitrată în engleză Prin contrast, când modificarea unei lucrări implică un efort intelectual şi artistic semnificativ, rezultatul este văzut — pentru scopurile acestui studiu — ca o lucrare nouă. Astfel, parafrazele, rescrierile, adaptările pentru copii, parodiile, variaţiunile muzicale pe o temă dată, ca şi transcrierile libere ale unei compoziţii muzicale sunt considerate lucrări noi. Similar, adaptările unei lucrări dintr-o formă literară în alta (e.g. dramatizările, adaptările de la un mediu grafic la altul) sunt considerate lucrări noi. Rezumatele, abstractele, sumarele sunt de asemenea considerate lucrări noi. Exemple:
•
W1 The pilgrim’s progress de John Bunyan
•
W2 o adaptare anonimă a The pilgrim’s progress pentru tineret
•
W1 Romeo şi Julieta de William Shakespeare
•
W2 filmul lui Franco Zeffirelli Romeo şi Julieta
•
W3 filmul lui Baz Lurhmann William Shakespeare’s Romeo and Juliet La un nivel pragmatic, definirea în model a lucrării ca o entitate serveşte mai multor scopuri. Ne permite să dăm un nume şi să stabilim relaţii cu o creaţie intelectuală abstractă sau artistică care cuprinde toate expresiile individuale ale lucrării. Astfel, atunci când descriem o lucrare de critică literară ce tratează Iliada lui Homer, de pildă, putem să relaţionăm lucrarea de critică literară cu lucrarea ce-i serveşte drept subiect. Identificând lucrarea lui Homer şi definind relaţia dintre aceasta şi lucrarea de critică, suntem capabili să indicăm faptul că subiectul lucrării de critică este, de fapt, abstracţiunea pe care o recunoaştem sub numele de Iliada, şi nu o anumită expresie a acelei lucrări. Definirea lucrării ca o entitate ne permite şi stabilirea de relaţii indirecte între expresii ale aceleiaşi lucrări, în cazul în care nu putem să stabilim relaţii directe între expresii individuale. De pildă, pot exista multe traduceri ale unei lucrări (e.g. Anne of Green Gables) şi nu totdeauna e posibil sau necesar să precizăm textul care a servit drept bază pentru o anumită traducere. În acest caz nu vom stabili o relaţie directă între expresii individuale ale lucrării (i.e. între traducere şi textul sau textele pe care aceasta s-a bazat), ci vom relaţiona implicit acele texte, ca şi alte texte şi traduceri ale lucrării, prin relaţionarea fiecăreia cu entitatea pe care o numim lucrare. Relaţionând indirect expresii ale unei lucrări prin relaţionarea fiecărei expresii cu lucrarea pe care o realizează, este adesea cel mai eficient mod de a grupa expresii asociate. Practic, numele pe care-l dăm lucrării serveşte drept nume pentru întregul set sau grup de expresii care sunt realizări ale aceleiaşi creaţii intelectuale sau artistice (e.g. Lancelot du Lac). Prin urmare, entitatea definită ca lucrare ne oferă această capabilitate de grupare. 3.2.2. Expresie A doua entitate definită în model este expresie: realizarea intelectuală sau artistică a unei lucrări, sub formă de notaţie alfanumerică, muzicală sau coregrafică, sau sunet, imagine, obiect, mişcare etc., sau orice combinaţie dintre asemenea forme. O expresie este forma intelectuală sau artistică specifică pe care o lucrare o ia, ori de câte ori este „realizată”. Expresia cuprinde — de exemplu — cuvintele, propoziţiile, paragrafele etc. specifice care rezultă din realizarea unei lucrări textuale, sau notele, frazele etc. particulare care rezultă din realizarea unei lucrări muzicale. Limitele entităţii expresie sunt definite, totuşi, astfel încât să excludă aspectele de formă fizică, precum corpul de literă sau configuraţia paginii, care nu fac parte integrantă din realizarea intelectuală sau artistică a lucrării ca atare. Întrucât forma expresiei este o caracteristică inerentă a expresiei, orice schimbare de formă (e.g. de la notaţie alfanumerică la cuvânt rostit) produce o nouă expresie. În mod similar, schimbări ale convenţiilor sau instrumentelor intelectuale ce sunt folosite pentru a exprima o lucrare (e.g. traducerea dintr-o limbă în alta) produc noi expresii. În termeni stricţi, orice schimbare în conţinutul intelectual sau artistic constituie o schimbare de expresie. Astfel, dacă un text este revizuit sau modificat, expresia rezultată este considerată a fi o nouă expresie, indiferent cât de minoră este modificarea. Exemple:
•
W1 Tennis -- bis zum Turnierspieler de Ellwanger
o
E1 textul original în limba germană
o
E2 traducerea în limba engleză de Wendy Gill
•
W1 Cvintetul „Păstrăvul” de Franz Schubert
o
E1 partitura compozitorului
o
E2 o interpretare a cvartetului Amadeus, cu Hephzibah Menuhin la pian
o
E3 o interpretare a cvartetului Cleveland, cu Yo-Yo Ma la violoncel Pe plan practic, gradul în care se fac distincţiile bibliografice între diferitele expresii ale unei lucrări va depinde într-o oarecare măsură de natura lucrării însăşi şi de necesităţile anticipate ale utilizatorilor. Diferenţele de formă ale expresiilor (e.g. diferenţele dintre expresia sub formă de notaţie muzicală a unei lucrări şi expresia sub formă de înregistrare sonoră a aceleiaşi lucrări) vor fi — în mod normal — reflectate în înregistrarea bibliografică, indiferent de natura lucrării însăşi. Variante de expresie de aceeaşi formă (e.g. versiuni revizuite ale unui text) vor fi adesea indirect identificate ca expresii diferite, deoarece diferenţele sunt vizibile în datele asociate unui atribut utilizat la identificarea manifestării în care expresia este încorporată (e.g. o menţiune de ediţie). Variantele ce s-ar evidenţia doar în urma unei analize şi comparaţii mai detaliate a expresiilor (e.g. diferenţe între mai multe texte timpurii ale Hamlet-ului lui Shakespeare), vor fi — în mod normal — reflectate în date, doar dacă natura sau statura lucrării justifică o asemenea analiză, şi doar dacă se anticipează că distincţia ar putea fi importantă pentru utilizatori. Definirea expresiei ca o entitate în model ne oferă un mijloc de a opera distincţii în ceea ce priveşte conţinutul intelectual sau artistic, între o realizare şi alta ale aceleiaşi lucrări. Cu expresia definită ca o entitate, putem descrie atributele intelectuale sau artistice ale unei realizări particulare ale unei lucrări, şi putem folosi diferenţele dintre acele atribute pentru a semnala diferenţe de conţinut intelectual sau artistic. Definirea expresiei ca o entitate ne permite de asemenea să stabilim relaţii între expresii specifice ale unei lucrări. Putem folosi entitatea numită expresie pentru a identifica, de pildă, textul specific pe care s-a bazat o traducere, sau partitura specifică folosită la interpretarea unei compoziţii muzicale. Putem, de asemenea, folosi entitatea definită ca expresie pentru a indica faptul că un conţinut intelectual sau artistic încorporat într-o manifestare este, de fapt, acelaşi cu cel încorporat în altă manifestare. Dacă două manifestări încorporează acelaşi conţinut intelectual sau artistic — chiar dacă „încarnarea” fizică poate diferi, iar diferite atribute ale manifestărilor pot masca faptul că, de fapt, conţinutul este acelaşi în ambele — putem evidenţia legătura lor comună prin intermediul entităţii definită ca expresie. 3.2.3. Manifestare A treia entitate definită în model este manifestare: încarnarea fizică a unei expresii a unei lucrări. Entitatea definită ca manifestare acoperă o gamă largă de materiale, incluzând manuscrise, cărţi, periodice, hărţi, afişe, audio-înregistrări, filme, video-înregistrări, CD-ROM-uri, kituri multimedia etc. Ca entitate, manifestarea reprezintă toate obiectele fizice care partajează aceleaşi caracteristici în ceea ce priveşte atât conţinutul intelectual, cât şi forma fizică. Când o lucrare este realizată, expresia ce rezultă din acea lucrare poate fi fizic încorporată în sau pe un mediu precum hârtia, banda audio, banda video, pânză, ghips etc. Acea încarnare fizică constituie manifestarea lucrării. În unele cazuri, poate să existe un singur exemplar fizic al acelei manifestări a lucrării (e.g. manuscrisul autograf al autorului, banda înregistrată pentru o arhivă de istorie orală, originalul unei picturi în ulei). În alte cazuri, se produc copii multiple, pentru a facilita diseminarea sau difuzarea publică. În aceste cazuri, de regulă, e pus în mişcare un proces de producţie formal, şi un editor sau producător este responsabil pentru acest proces. În alte cazuri, pot exista doar un număr limitat de copii efectuate după un exemplar original, pentru scopuri precum studiu privat (e.g. dublarea unei înregistrări originale a unei piese muzicale) sau prezervare (e.g. fotocopie permanentă pe hârtie a unei dactilograme originale de autor). Fie că scara producţiei este largă (e.g. în cazul publicării) sau limitată (e.g. copii făcute pentru studiu privat), mulţimea exemplarelor produse în fiecare caz constituie o manifestare. Toate copiile produse, ce fac parte din acelaşi set, sunt considerate instanţe ale aceleiaşi manifestări. Frontiera dintre o manifestare şi alta este trasată atât pe baza conţinutului intelectual, cât şi a formei fizice. Dacă procesul de producţie duce la schimbări ale formei fizice, produsul rezultat este considerat o nouă manifestare. Schimbările formei fizice includ modificări ce afectează caracteristicile de prezentare (afişare) (e.g. schimbarea corpului de literă, a caracterului de literă, a aranjării în pagină), schimbări ale suportului (e.g. trecerea de la hârtie la microfilm ca mediu purtător) şi schimbarea containerului (e.g. trecerea de la casetă la cartuş, pe post de container al unei benzi). Dacă procesul de producţie implică un editor, un producător, un difuzor etc., şi se semnalează schimbări ale produsului legate de publicare, marketing etc. (e.g. schimbarea editurii, re-împachetare), produsul rezultat poate fi considerat o nouă manifestare. Ori de câte ori procesul de producţie implică modificări, adăugiri, suprimări etc. care afectează conţinutul intelectual sau artistic, rezultatul este o nouă manifestare ce încorporează o nouă expresie a lucrării. Exemple:
•
W1 Geometric dissections de Harry Lindgren
o
E1 textul original, întitulat Geometric dissections
§
M1 cartea publicată în 1964 la Van Nostrand
o
E2 textul revizuit, întitulat Recreational problems in geometric dissections ....
§
M1 cartea publicată în 1972 la Dover
•
W1 Şase suite pentru violoncel solo de J.S. Bach
o
E1 interpretări ale lui Janos Starker, înregistrate în 1963 şi 1965
§
M1 înregistrări editate pe discuri de 33 1/3 rpm în 1965 la Mercury
§
M2 înregistrări reeditate pe CD în 1991 la Mercury
o
E2 interpretări ale lui Yo-Yo Ma, înregistrate în 1983
§
M1 înregistrări editate pe discuri de 33 1/3 rpm în 1983 la CBS Records
§
M2 înregistrări reeditate pe CD în 1992 la CBS Records
•
W1 Vraie description des Gaules.... de Jean Jolivet
o
E1 versiunea originală a cartografului
§
M1 harta publicată în 1570
§
M2 un facsimil publicat în 1974 la Hier et demain
•
W1 The Wall Street Journal
o
E1 ediţia pentru Coasta de Est
§
M1 versiunea tipărită a ediţiei pentru Coasta de Est
§
M2 versiunea microfilmată a ediţiei pentru Coasta de Est
o
E2 ediţia pentru Coasta de Vest
§
M1 versiunea tipărită a ediţiei pentru Coasta de Vest
§
M2 versiunea microfilmată a ediţiei pentru Coasta de Vest
•
W1 Functional requirements for bibliographic records
o
E1 textul original
§
M1 ediţia tipărită la Saur în 1998
§
M2 ediţia digitală on-line, în format PDF
§
M3 ediţia digitală on-line, în format HTML Modificările — deliberate sau chiar din inadvertenţă în procesul de producţie — care afectează exemplarele duc la — vorbind strict — o nouă manifestare. O manifestare ce rezultă dintr-o asemenea modificare poate fi identificată ca o „stare” particulară a, sau un „tiraj” [issue] particular al publicaţiei. Nu se consideră că modificările aduse unui exemplar individual după ce procesul de producţie este terminat (e.g. pierderea unei pagini, re-legarea) ar duce la o nouă manifestare. Acel exemplar este considerat, pur şi simplu, un exemplar ce deviază de la exemplarul normal al manifestării. Definirea manifestării ca o entitate, ne permite să denumim şi să descriem setul complet de exemplare ce rezultă dintr-un singur act de încorporare fizică sau producţie. Entitatea manifestare serveşte la descrierea caracteristicilor partajate de către toate exemplarele unei publicaţii, ediţii, producţii etc. particulare, precum şi la descrierea unor producţii unicat, cum ar fi manuscrise, picturi în ulei originale etc. Cu ajutorul entităţii definite ca manifestare, putem descrie caracteristicile fizice ale unui set de exemplare, ca şi caracteristicile asociate cu producerea şi difuzarea acelui set de exemplare, caracteristici care pot fi factori importanţi ce permit utilizatorilor să aleagă manifestarea adecvată nevoilor şi constrângerilor lor fizice, şi să identifice şi să achiziţioneze un exemplar al acelei manifestări. Definirea manifestării ca o entitate, ne permite, de asemenea, să stabilim relaţii între manifestările specifice ale unei lucrări. Putem utiliza relaţiile dintre manifestări pentru a identifica, de pildă, care publicaţie specifică a fost folosită pentru a crea o microreproducere. 3.2.4. Exemplar A patra entitate definită în model este exemplar [item]: o instanţă individuală a manifestării. Entitatea definită ca exemplar este o entitate concretă. Este — în multe cazuri — un obiect fizic individual (e.g. un singur exemplar al unei monografii monovolum, o singură audio-casetă). Sunt, totuşi, cazuri când entitatea definită ca exemplar cuprinde mai multe obiecte fizice (e.g. o monografie publicată în două volume, o înregistrare publicată ca trei discuri compacte distincte). Prin prisma conţinutului intelectual şi a formei fizice, un exemplar ce exemplifică o manifestare este — în mod normal — acelaşi ca şi manifestarea însăşi. Totuşi, pot apărea variaţii de la un exemplar la altul, chiar şi când exemplarele exemplifică aceeaşi manifestare, dacă diferenţele sunt rezultatul unei acţiuni în afara intenţiei producătorului manifestării (e.g. deteriorare apărută după producerea exemplarului, legare efectuată de către bibliotecă). Exemple:
•
W1 Playback de Ronald Hayman
o
E1 textul autorului, pregătit pentru publicare
§
M1 cartea publicată în 1973 la Davis-Poynter
·
I1 exemplar cu autograful autorului
•
W1 Jabberwocky de Allan Wakeman
o
E1 planurile jocului aparţinând autorului şi textul notelor
§
M1 jocul şi notele instrucţiunile însoţitoare pentru profesori, publicate la Longman în 1974
·
I1 exemplar fără instrucţiunile pentru profesori Definirea exemplarului ca entitate ne permite să identificăm distinct exemplare individuale ale unei manifestări, şi să descriem acele caracteristici care sunt specifice acelui exemplar şi care ţin de operaţiuni în care este implicat acel exemplar, precum circulaţia etc. Definirea entităţii numite exemplar, ne permite totodată să stabilim relaţii între exemplarele individuale ale manifestării. 3.2.5. Persoană A cincea entitate definită în model este persoană: un individ. Entitatea definită ca persoană cuprinde atât indivizi decedaţi, cât şi pe cei în viaţă. Exemple:
•
P1 Margaret Atwood
•
P2 Hans Christian Andersen
•
P3 Regina Victoria
•
P4 Anatole France Pentru scopurile acestui studiu, persoanele sunt tratate ca entităţi doar în măsura în care sunt implicate în crearea sau realizarea unei lucrări (e.g. ca autori, compozitori, artişti, editori, traducători, regizori, interpreţi) sau reprezintă subiectul unei lucrări (e.g. ca subiect al unei lucrări biografice sau autobiografice sau a unei lucrări istorice). Definirea entităţii persoană ne permite să denumim şi să identificăm de o manieră consecventă un individ, independent de felul în care numele individului apare pe sau în oricare expresie sau manifestare a unei lucrări. Definirea persoanei ca o entitate ne permite totodată să stabilim relaţii între o anume persoană şi o lucrare sau expresie a unei lucrări, pentru care persoana poate fi responsabilă, sau între o lucrare şi persoana care este subiectul lucrării. 3.2.6. Colectivitate A şasea entitate definită în model este colectivitate [corporate body]: o organizaţie sau grup de persoane şi/sau organizaţii ce acţionează ca o unitate. Entitatea definită drept colectivitate cuprinde organizaţii şi grupuri de persoane şi/sau organizaţii care sunt identificate printr-un nume propriu, şi includ grupuri ocazionale sau grupuri constituite ca reuniuni, conferinţe, congrese, expediţii, expoziţii, festivaluri, târguri etc. Entitatea mai cuprinde organizaţii care acţionează ca autorităţi teritoriale ce exercită — sau pretind că exercită — forme de guvernare pe un anumit teritoriu, precum o federaţie, un stat, o regiune, o municipalitate etc. Entitatea cuprinde atât organizaţii şi grupuri defuncte, precum şi pe cele ce continuă să fie active. Exemple:
•
CB1 Museum of American Folk Art
•
CB2 BBC Symphony Orchestra
•
CB3 Simpozionul privind glaucomul
•
CB4 Municipalitatea regională Ottawa-Carleton Pentru scopurile acestui studiu, colectivităţile sunt tratate ca entităţi doar în măsura în care sunt implicate în crearea sau realizarea unei lucrări (e.g. ca sponsori, susţinători etc.) sau reprezintă subiectul unei lucrări (e.g. ca subiect al unei lucrări istorice). Definirea entităţii colectivitate ne permite să denumim şi să identificăm de o manieră consecventă o organizaţie sau un grup, independent de felul în care numele organizaţiei apare pe sau în oricare expresie sau manifestare a unei lucrări. Definirea colectivităţii ca o entitate ne permite totodată să stabilim relaţii între o anume colectivitate şi o lucrare sau expresie a unei lucrări, pentru care colectivitatea poate fi responsabilă, sau între o lucrare şi colectivitatea care este subiectul lucrării. 3.2.7. Concept A şaptea entitate definită în model este concept: o noţiune sau idee abstractă. Entitatea definită drept concept cuprinde o gamo largă de abstracţiuni ce pot constitui subiectul unei lucrări: domenii ale cunoaşterii, discipline, şcoli de gândire (filozofii, religii, ideologii politice etc.), teorii, procese, tehnici, practici etc. Un concept poate fi de natură generală sau poate fi definit strict şi precis. Exemple:
•
C1 Economie
•
C2 Romantism
•
C3 Hidroponică
•
C4 Economia ofertei Pentru scopurile acestui studiu, conceptele sunt tratate ca entităţi doar în măsura în care reprezintă subiectul unei lucrări (e.g. ca subiect al unui tratat filozofic, al unei analize critice a unei şcoli de gândire). Definirea entităţii concept ne permite să denumim şi să identificăm de o manieră consecventă un concept, independent de prezenţa, absenţa sau forma denumirii conceptului apare pe sau în oricare expresie sau manifestare a unei lucrări. Definirea conceptului ca o entitate ne permite totodată să stabilim o relaţie între o lucrare şi conceptul care reflectă subiectul acelei lucrări. 3.2.8. Obiect A opta entitate definită în model este obiect: un lucru material. Entitatea definită drept obiect cuprinde o gamă largă de lucruri materiale ce pot constitui subiectul unei lucrări: obiecte însufleţite sau neînsufleţite existente în natură; obiecte ce sunt produsele creaţiei umane, atât imobile, cât şi mobile şi în mişcare; obiecte ce nu mai există. Exemple:
•
O1 Buckingham Palace
•
O2 Lusitania
•
O3 Apollo 11
•
O4 Turnul Eiffel Pentru scopurile acestui studiu, obiectele sunt tratate ca entităţi doar în măsura în care reprezintă subiectul unei lucrări (e.g. ca subiect al unui studiu ştiinţific). Definirea entităţii obiect ne permite să denumim şi să identificăm de o manieră consecventă un obiect, independent de prezenţa, absenţa sau forma denumirii acelui obiect care apare pe sau în oricare expresie sau manifestare a unei lucrări. Definirea obiectului ca o entitate ne permite totodată să stabilim o relaţie între o lucrare şi obiectul care reflectă subiectul acelei lucrări. 3.2.9. Eveniment A noua entitate definită în model este eveniment: o acţiune sau o întâmplare. Entitatea definită drept eveniment cuprinde o gamă largă de acţiuni şi întâmplări ce pot constitui subiectul unei lucrări: evenimente istorice, epoci, perioade temporale etc. Exemple:
•
EV1 Greva Muncitorilor Textilişti
•
EV2 Bătălia de la Hastings
•
EV3 Epoca Luminilor
•
EV4 Secolul al XIX-lea Pentru scopurile acestui studiu, evenimentele sunt tratate ca entităţi doar în măsura în care reprezintă subiectul unei lucrări (e.g. ca subiect al unui tratat istoric, al unei picturi). Definirea entităţii eveniment ne permite să denumim şi să identificăm de o manieră consecventă un eveniment, independent de prezenţa, absenţa sau forma denumirii acelui eveniment care apare pe sau în oricare expresie sau manifestare a unei lucrări. Definirea evenimentului ca o entitate ne permite totodată să stabilim o relaţie între o lucrare şi evenimentul care reflectă subiectul acelei lucrări. 3.2.10. Loc A zecea entitate definită în model este loc: o locaţie. Entitatea definită drept loc cuprinde o gamă largă de locaţii: terestre şi extraterestre; istorice şi contemporane; forme geografice şi jurisdicţii geo-politice. Exemple:
•
PL1 Plaja Howard
•
PL2 Reciful Alacran
•
PL3 Morey Peak Wilderness Study Area
•
PL4 Bristol Pentru scopurile acestui studiu, locurile sunt tratate ca entităţi doar în măsura în care reprezintă subiectul unei lucrări (e.g. ca subiect al unei hărţi, al unui atlas sau ghid turistic). Definirea entităţii loc ne permite să denumim şi să identificăm de o manieră consecventă un loc, independent de prezenţa, absenţa sau forma denumirii acelui loc care apare pe sau în oricare expresie sau manifestare a unei lucrări. Definirea locului ca o entitate ne permite totodată să stabilim o relaţie între o lucrare şi locul care reflectă subiectul acelei lucrări. 3.3. Entităţi agregate şi entităţi componente Exemplele folosite în secţiunile 3.2.1 - 3.2.4 pentru a ilustra entităţile lucrare, expresie, manifestare şi exemplar au prezentat entităţile în primul rând ca unităţi integrale (e.g. Romeo şi Julieta de Shakespeare ca exemplu de lucrare, o anumită interpretare a cvintetului Păstrăvul de Schubert ca exemplu de expresie). Totuşi, structura modelului considerat ne permite să reprezentăm şi entităţi agregate, ca şi entităţi componente, în acelaşi fel în care am reprezenta entităţi unitare integrale. Aceasta revine la a spune că, din perspectivă logică, entitatea lucrare, de pildă, poate reprezenta: a) o agregare de lucrări individuale adunate împreună de către un editor sau de către un antologator, sub forma unei antologii, b) un set de monografii individuale adunate de către o editură, pentru a forma o serie, sau c) o colecţie de scrieri private, organizate de către o arhivă ca un fond unic. În aceeaşi ordine de idei, entitatea lucrare poate reprezenta o componentă intelectuală sau artistică a unei lucrări mai largi, cum ar fi un capitol dintr-un raport, un segment dintr-o hartă, un articol dintr-o revistă etc. Pentru scopurile modelului, entităţile aflate la nivel agregat sau la nivel de componentă se comportă în acelaşi fel precum entităţile aflate la nivelul unitar integral; ele sunt definite în aceeaşi termeni, partajează aceleaşi caracteristici şi se relaţionează una cu alta în acelaşi fel ca şi entităţile de la nivelul unitar integral. Secţiunile 5.3.1.1., 5.3.2.1., 5.3.4.1. şi 5.3.6.1. oferă informaţii suplimentare asupra entităţilor agregate şi a celor componente, în contextul relaţiei întreg-parte. Exemple:
•
w1 The Deptford trilogy de Robertson Davies
o
w1.1 Fifth business de Robertson Davies
o
w1.2 The manticore de Robertson Davies
o
w1.3 World of wonders de Robertson Davies
•
w1 Visible speech, editat de Howard Bibb
o
w1.1 Volumul 1: Segmentals, cu o introducere de Alex Hanes-White
o
w1.2 Volumul 2: Suprasegmentals, de Mary Loftus
•
e1 textul autorilor pregătit pentru publicare
·
m1 resursa electronică publicată pe 3 discuri în 1994 la Partners in Speech
o
m1.1 volumul 1 (1 disc)
o
m1.2 volumul 2 (2 discuri + un manual de 104 pagini)
•
w1 Seria Landranger la 1:50 000 de Ordnance Survey
o
w1.1 Mansfield şi Dukeries
•
e1 harta revăzută, cu schimbări importante şi contururi metrice
·
m1 harta tipărită în 1985
o
w1.2 Luton şi Hertford
•
e1 harta revăzută, cu schimbări majore
·
m1 harta tipărită în 1984 |
