1. Introducere

 

1.1. Context

 

Acum aproape 40 de ani, IFLA - Federaţia Internaţională a Asociaţiilor şi Instituţiilor Bibliotecare a iniţiat o reexaminare fundamentală — la nivel internaţional — a teoriei şi practicii catalogării. Primul rezultat important al acestui efort a fost elaborarea unui set de principii de catalogare, aprobat la conferinţa internaţională ce a avut loc la Paris în 1961, şi care a ajuns ulterior să fie cunoscut sub numele de „Principiile de la Paris”. Un al doilea demers-cheie a fost iniţiat la Reuniunea Internaţională a Experţilor în Catalogare ce s-a desfăşurat la Copenhaga în 1969, prin adoptarea unei rezoluţii privind stabilirea unor standarde internaţionale pentru forma şi conţinutul descrierilor bibliografice. Primul dintre standardele dezvoltate ca urmare a acestei rezoluţii a fost „Descrierea Bibliografică Internaţională Standard pentru Publicaţiile Monografice”, ISBD(M), publicat în 1971. În anii ce au urmat acestor demersuri iniţiale, Principiile de la Paris şi ISBD-urile au servit ca fundament bibliografic pentru o serie de coduri de catalogare revizuite, naţionale şi internaţionale.

 

În acelaşi timp însă, contextul în care principiile şi standardele de catalogare operează s-a schimbat dramatic. Factorii-cheie care au contribuit la această schimbare au fost:

a) introducerea şi dezvoltarea continuă a sistemelor informatice pentru crearea şi procesarea informaţiilor bibliografice şi

b) creşterea bazelor de date de mari dimensiuni — atât cele de anvergură naţională, cât şi cele de anvergură internaţională — care conţin înregistrări furnizate şi utilizate de către mii de biblioteci ce participă la programe de catalogare partajată. Extinderea catalogării partajate a fost favorizată nu doar de oportunităţile oferite de noile tehnologii, ci şi de necesitatea crescândă de a reduce costurile catalogării, prin minimizarea duplicării efortului de catalogare. De asemenea, presiunile economice au îndemnat bibliotecile să încerce să simplifice procesul de catalogare şi să facă tot mai mult o catalogare „minimală”, pentru a ţine pasul cu continua creştere a producţiei editoriale. Pe de altă parte, s-a constatat o nevoie crescândă de adaptare a codurilor şi a practicilor de catalogare pentru a face faţă schimbărilor survenite în urma apariţiei de noi forme de publicaţii electronice şi a apariţiei accesului la resursele informaţionale prin intermediul reţelelor. La fel de importantă a fost recunoaşterea nevoii de a răspunde mai eficient unui spectru mai larg de necesităţi şi de aşteptări ale utilizatorilor.

 

Acest context în schimbare a format fundalul Seminarului asupra Înregistrărilor Bibliografice din 1990, de la Stockholm, ţinut sub egida Programului de Control Bibliografic Universal şi MARC Internaţional (UBCIM) al IFLA şi a Diviziei de Control Bibliografic IFLA. Deşi participanţii la seminar au recunoscut realităţile economice cărora bibliotecile trebuie să le facă faţă şi necesitatea de a reduce costurile catalogării, ei au subliniat şi importanţa satisfacerii nevoilor utilizatorilor şi cea a rezolvării mai eficiente a spectrului larg de nevoi asociate diferitelor tipuri de materiale şi variatelor contexte în care se utilizează înregistrările bibliografice. S-a recunoscut că presiunea continuă de a practica „catalogarea minimală” necesită o atentă reexaminare a relaţiilor dintre elementele de date individuale din înregistrările şi nevoile utilizatorului. S-a mai recunoscut că, în acest context, programele de catalogare partajată — atât la nivel naţional, cât şi la cel internaţional — cer — pentru a fi viabile — adoptarea unui standard pentru nivelul „elementar” sau „de bază” al înregistrării.

 

La Seminarul de la Stockholm s-au adoptat nouă rezoluţii, iar una dintre ele a condus direct la prezentul studiu. Acea rezoluţie cerea comanditarea unui studiu care să definească cerinţele funcţionale ale înregistrărilor bibliografice. Termenii de referinţă (i.e. „caietul de sarcini”) pentru acest studiu, care au fost elaboraţi ulterior, stipulau scopul şi sfera sa de cuprindere, astfel:

 

Scopul acestui studiu este să delimiteze — în termeni clar definiţi — funcţiile îndeplinite de către înregistrarea bibliografică, ţinând cont de diversele suporturi, de diversele aplicaţii şi de diversele cerinţe ale utilizatorilor. Studiul trebuie să cuprindă întreg spectrul de funcţii ale înregistrării bibliografice, în sensul cel mai larg al termenului, i.e. ale unei înregistrări ce cuprinde nu doar elemente descriptive, ci şi puncte de acces (nume, titlu, subiect etc.), alte elemente „de organizare” (indici de clasificare etc.) şi note.

 

Obiectivul studiului era să producă un cadru conceptual care să ofere atât o înţelegere limpede, precis exprimată şi larg acceptată a ceea ce este acel ceva despre care înregistrarea bibliografică oferă informaţii, cât şi ce ne aşteptăm să realizeze înregistrarea bibliografică, pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor.

 

Termenii de referinţă au trasat şi o altă sarcină grupului de lucru: să recomande un nivel de funcţionalitate de bază, precum şi cerinţe informaţionale de bază pentru înregistrările produse de către agenţiile bibliografice naţionale. Scopul formulării recomandărilor pentru o înregistrare bibliografică naţională de nivel minimal era să răspundă cerinţei — identificată la Seminarul de la Stockholm — de a avea un standard pentru un nivel de bază ce ar permite agenţiilor bibliografice naţionale să-şi reducă costurile de catalogare, prin producerea, la nevoie, de înregistrări mai-puţin-decât-complete, dar care, în acelaşi timp, să dea asigurări că toate înregistrările produse de către agenţiile bibliografice naţionale satisfac cerinţele esenţiale ale utilizatorilor.

 

Termenii de referinţă pentru studiu au fost aprobaţi de către Comitetul Permanent al Secţiei de Catalogare a IFLA în septembrie 1992, la Conferinţa de la New Delhi. Ca participanţi la grupul de lucru au fost desemnaţi atât membri ai Secţiei de Catalogare, cât şi ai Secţiei de Clasificare şi Indexare a IFLA.

 

În toamna lui 1995, grupul de lucru şi-a terminat îndelungile deliberări pentru raportul preliminar. Consultanţii grupului de lucru au fost responsabili pentru redactarea diverselor documente interimare de lucru, ca şi pentru completarea raportului preliminar. În mai 1996, raportul preliminar a fost trimis membrilor Secţiunii de Catalogare a IFLA şi unor comentatori voluntari, pentru o examinare de şase luni, la nivel mondial. Raportul preliminar a fost de asemenea disponibil pe Internet, pe pagina web a Secţiei de Catalogare a IFLA, pentru ca profesionişti individuali şi organizaţii profesionale să-l poată examina şi comenta. Ca rezultat al acestei examinări, grupul de lucru a primit 40 de răspunsuri din 16 ţări. Cele mai multe comentarii au implicat organizarea raportului preliminar, definiţia termenilor, metodologia şi concluziile legate de cerinţele pentru tipuri specifice de material. Examinatorii au recomandat adăugarea de exemple suplimentare, pentru clarificarea unor definiţii şi concepte.

 

În februarie 1997, grupul de lucru s-a reunit pentru a discuta comentariile rezultate în urma examinării şi pentru a decide cum să revizuiască raportul. Ca urmare a acestei reuniuni, consultanţii au încorporat modificările finale în raport. D-na Olivia Madison — preşedinta grupului de lucru — a prezentat raportul final Comitetului Permanent al Secţiei de Catalogare a IFLA la a 63-a Conferinţa Generală a IFLA din 1997, de la Copenhaga, Danemarca. Comitetul Permanent a aprobat raportul final al grupului de lucru la şedinţa sa din 5 septembrie 1997.

 

 

1.2. Abordare

 

Termenii de referinţă ai studiului cereau dezvoltarea unui cadru care să identifice şi să definească limpede entităţile de interes pentru utilizatorii înregistrărilor bibliografice, atributele fiecărei entităţi şi tipurile de relaţii ce se formează între entităţi. Intenţia era să se elaboreze un model conceptual care să servească drept bază pentru asocierea atributelor şi relaţiilor specifice (reflectate în înregistrare ca elemente de date separate) cu diversele acţiuni pe care utilizatorii le fac, atunci când consultă înregistrările bibliografice.

 

Studiul nu face presupuneri apriorice despre înregistrarea bibliografică însăşi, nici în termeni de conţinut, şi nici de structură. El preferă o abordare focalizată asupra utilizatorului, pentru a analiza cerinţele informaţionale, deoarece aspiră să definească într-o manieră sistematică acel ceva despre care utilizatorul aşteaptă să găsească informaţii în înregistrarea bibliografică, ca şi modul cum este folosită această informaţie.

 

Studiul foloseşte o tehnică de analiză a entităţilor care debutează prin izolarea entităţilor care sunt obiectele-cheie de interes pentru utilizatorii înregistrărilor bibliografice. Apoi studiul identifică caracteristicile sau atributele asociate fiecărei entităţi, precum şi acele relaţii dintre entităţi care sunt cele mai importante pentru utilizatori, în formularea interogărilor bibliografice, la interpretarea rezultatelor acestor interogări şi la „navigarea” în universul entităţilor descrise în înregistrările bibliografice. Modelul elaborat în acest studiu este cuprinzător ca anvergură, dar nu este exhaustiv în ceea ce priveşte entităţile, atributele şi relaţiile pe care le defineşte. Modelul operează la un nivel conceptual. El nu duce analiza până la nivelul care ar fi necesar pentru un model de date pe deplin elaborat.

 

Pentru scopurile studiului, se consideră că utilizatorii înregistrărilor bibliografice acoperă un spectru larg, ce include nu doar bibliotecari şi clienţi ai bibliotecilor, ci şi editori, difuzori, librari şi furnizori de servicii informaţionale din afara mediului tradiţional bibliotecăresc. Studiul ia, de asemenea, în considerare largul spectru al aplicaţiilor în care se utilizează înregistrările bibliografice: în contextul achiziţiilor, al catalogării, al evidenţei, al circulaţiei şi împrumutului interbibliotecar, al conservării, ca şi pentru regăsirea informaţiilor şi pentru serviciile de referinţe. Drept rezultat, atributele şi relaţiile identificate în studiu reflectă utilizările diverse ale informaţiei bibliografice, ca şi importanţa pentru utilizatori atât a aspectelor de conţinut, cât şi a celor de formă ale materialelor descrise în înregistrările bibliografice.

 

Studiul se străduieşte, de asemenea, să fie cuprinzător în ceea ce priveşte spectrul de materiale, suporturi şi formate care sunt tratate. Grupul de lucru s-a bazat pe o multitudine de surse, identificând date ce ţin de materiale textuale, cartografice, audio-vizuale, grafice şi tridimensionale, date referitoare la hârtie, film, bandă magnetică şi suporţi optici, date referitoare la moduri de înregistrare acustice, electrice, digitale şi optice.

 

Elementele de bază ale modelului dezvoltat pentru studiu — entităţile, atributele şi relaţiile — au fost identificate în urma unei analize logice a datelor care sunt reflectate de regulă în înregistrările bibliografice. Sursele principale utilizate în această analiză au inclus Descrierile Bibliografice Internaţionale Standard (ISBD-urile), Ghidul pentru Înregistrările de Autoritate şi de Referinţă (GARE), Ghidul pentru Înregistrări de Autoritate şi de Referinţă pentru Subiecte (GSARE) şi Manualul UNIMARC. Informaţii suplimentare au fost preluate din alte surse, precum Categoriile AITF pentru Descrierea Lucrărilor de Artă, din sugestiile oferite de experţii care au fost consultaţi pe măsură ce raportul preliminar era elaborat, din examinarea aprofundată a studiilor publicate privind utilizatorii, precum şi din comentariile primite cu ocazia examinării la scară mondială a raportului preliminar.

 

Este important de notat că modelul dezvoltat pentru acest studiu nu cuprinde multitudinea de atribute şi relaţii ce sunt — în mod normal — reflectate în înregistrările de autoritate. Modelul defineşte entităţile care reprezintă elementele focale ale înregistrărilor de autoritate — persoane, colectivităţi, concepte etc. — şi evidenţiază relaţiile dintre acele entităţi şi entităţile descrise în înregistrările bibliografice propriu-zise. Modelul defineşte, de asemenea, atributele acelor entităţi, doar în măsura în care aceste atribute sunt reflectate în mod tipic în înregistrările bibliografice. El nu analizează informaţiile suplimentare care sunt, în mod normal, consemnate în înregistrările de autoritate, şi nici nu analizează relaţiile între acele entităţi care sunt de regulă reflectate în aparatul sindetic [1]  al catalogului. Deşi se recunoaşte că un nivel extins al analizei ar fi necesar pentru a se obţine un model conceptual pe deplin elaborat, termenii de referinţă ai prezentului studiu, cu focalizarea lor asupra datelor bibliografice — distingându-le de datele de autoritate —, ca şi restricţiile de timp disponibil, au exclus o asemenea analiză aprofundată. Totuşi, grupul de lucru recunoaşte necesitatea extinderii în viitor a modelului, astfel încât să cuprindă şi datele de autoritate.

 

S-a ajuns la recomandările pentru un nivel minimal al înregistrărilor bibliografice naţionale, prin evaluarea importanţei relative a atributelor şi relaţiilor identificate în modelul pentru nevoile generice ale utilizatorului, aşa cum au fost acestea definite în studiu. Evaluarea s-a bazat în bună parte pe cunoştinţele şi experienţa membrilor grupului de lucru şi ale consultanţilor, la care s-au adăugat fapte culese din literatura biblioteconomică, obţinute în urma unor cercetări empirice, şi prin evaluări făcute de către mai mulţi experţi din afara grupului de lucru.

 

1.3. Zone de investigat ulterior

 

Modelul dezvoltat în acest studiu reprezintă un prim demers pentru stabilirea unui cadru logic pentru a aprofunda şi a dezvolta în continuare convenţiile pentru descrierea bibliografică. El are rostul de a oferi o bază pentru o înţelegere unitară şi pentru dialog în continuare, dar asta nu presupune că este ultimul cuvânt în privinţa chestiunilor pe care le abordează. Anumite aspecte ale modelului merită o analiză mai detaliată, şi există dimensiuni ale modelului care pot fi extinse. Pentru a îndeplini a doua sarcină din termenii săi de referinţă, grupul de lucru a folosit modelul ca un cadru al recomandărilor pentru nivelul de bază al înregistrării bibliografice naţionale. Se speră, totuşi, că modelul însuşi va servi ca un folositor punct de pornire pentru un număr de studii de interes pentru cei implicaţi în proiectarea codurilor de catalogare şi a sistemelor ce susţin crearea, administrarea şi folosirea datelor bibliografice.

 

Modelul poate fi extins pentru a cuprinde datele suplimentare care sunt consemnate de regulă în înregistrările de autoritate. În particular, este necesară continuarea analizei entităţilor care reprezintă obiectul fişierelor de autoritate tematice (i.e. de subiect), al tezaurelor şi al schemelor de clasificare, precum şi a analizei relaţiilor dintre aceste entităţi.

 

Anumite aspecte ale modelului merită o examinare mai detaliată. Identificarea şi definirea atributelor pentru diversele tipuri de material pot fi extinse prin reexaminare în continuare de către experţi, şi prin studii de utilizator. În particular, noţiunea de „serialitate” şi natura dinamică a entităţilor înregistrate în formate digitale merită analizate în continuare.

 

Modelul dezvoltat pentru acest studiu reprezintă, pe cât posibil, o viziune „generalizată” asupra universului bibliografic; el se doreşte a fi independent de oricare cod particular de catalogare şi de oricare implementare a conceptelor pe care le reprezintă. În anumite privinţe însă, el este arbitrar în modul în care reflectă ceea ce se numeşte, de regulă, în asemenea modele, „regulile profesiei” (e.g. în cazul criteriilor folosite la definirea limitelor unei lucrări). Cei responsabili cu elaborarea codurilor naţionale de catalogare ar putea să considere folositor să adapteze modelul pentru a reflecta  „regulile profesiei” sau principiile operaţionale care se aplică în contextul lor cultural specific şi tradiţiei lor bibliografice. Un exerciţiu de acest tip ar putea să pună în evidenţă aspecte folositoare ale conceptelor logice care sunt reflectate în codurile naţionale de catalogare şi ar putea să sprijine proiectanţii la articularea mai precisă a acelor concepte şi la reflectarea lor mai coerentă, pe măsură ce codurile sunt dezvoltate pentru a satisface noi cerinţe.

 

La nivel internaţional, asocierea pe care o face modelul între atributele şi relaţiile individuale cu modurile specifice în care datele bibliografice sunt folosite, poate servi ca un cadru folositor pentru reevaluarea convenţiilor şi standardelor de consemnare a datelor, în vederea raţionalizării eforturilor depuse pentru „normalizarea” datelor bibliografice. Această asociere poate ajuta, de asemenea, la extragerea din cercetări a potenţialului pentru modalităţi mai economice de achiziţie a datelor. Pe aceeaşi filieră, recomandările referitoare la înregistrarea bibliografică naţională minimală pot servi drept un folositor punct de plecare pentru reluarea de către Comitetul Permanent al Secţiei de Catalogare a IFLA a lucrărilor pentru un ISBD concis.

 

Analiza entitate-relaţie reflectată în model ar putea de asemenea servi ca un cadru conceptual folositor pentru o reexaminare a structurilor folosite pentru a stoca, prezenta şi comunica date bibliografice. S-ar putea studia în continuare implicaţiile practice ale restructurării formatelor MARC, pentru a reflecta mai direct relaţiile ierarhice şi simetrice schiţate în model. O examinare de acest fel ar putea oferi o nouă abordare a aşa numitei chestiuni a „versiunilor multiple”. Modelul ar putea fi adâncit pentru a crea un model de date complet, care ar putea servi  ca fundament pentru proiectarea unei baze de date experimentale, în vederea evaluării eficienţei şi eficacităţii unei structuri a bazei de date construită pe acest model.

 


[1]  „Cutter a formulat noţiunea de «catalog sindetic». Sindetic înseamnă conectiv, iar Cutter a definit un asemenea catalog drept «acel tip de catalog-dicţionar care leagă înregistrările sale între ele prin intermediul referinţelor încrucişate, pentru a forma un întreg». Fără funcţia sindetică a controlului de autoritate, un catalog nu este un veritabil catalog !” (cf. Authority Control: What It Is and Why It Matters / Rick J. Block. — Authority Control: Why It Matters, November 1, 1999, Hogan Campus Center, College of the Holy Cross, Worcester, MA. — la http://www.nelinet.net/conf/cts/cts99/schroed.htm) [n.t.]