Ordinul Ministrului Culturii privind instituirea Regulamentului de organizare a săpăturilor arheologice din România
(30 iunie 2000)


ORDIN

Nr. 2071 din 30.06.2000

În temeiul prevederilor art. 10 alin e) şi 14 alin d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 134/1998 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii,

 

Ministrul culturii emite prezentul

ORDIN

Art. 1. Se instituie Regulamentul de organizare a săpăturilor arheologice din România cuprins în anexa, parte integrantă a prezentului ordin.

Art. 2. Direcţia Generală Patrimoniul Cultural Naţional, Direcţia generală legislaţie, Management, Relaţii cu Societatea Civilă şi Serviciul Arheologie vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

ION CARAMITRU,
MINISTRUL CULTURII


Anexa

Regulamentul de organizare a săpăturilor arheologice din România

În vederea asigurării unei cât mai eficiente protecţii şi valorificări a patrimoniului arheologic din România, Comisia Naţională de Arheologie instituie prezentul Regulament al săpăturilor arheologice din România, obligatoriu pentru toate cercetările arheologice, indiferent de sursa lor de finanţare.

 

Cap. I. Atribuţiile Comisiei Naţionale de Arheologie

  1. Cercetările arheologice sistematice se execută conform Planului anual al cercetărilor arheologice din România, elaborat şi avizat de Comisia Naţională de Arheologie. Propunerile pentru efectuarea de săpături arheologice se elaborează de către instituţiile de profil şi se trimit secretarului Comisiei Naţionale de Arheologie, până cel mai târziu la 1 martie al fiecărui an.
  2. Săpăturile arheologice se execută numai pe baza Autorizaţiei de săpătură arheologică, emisă de Ministerul Culturii, în baza avizului Comisiei Naţionale de Arheologie.
  3. Săpăturile arheologice constau din sondaje, săpături sistematice de durată, săpături preventive şi săpături de salvare, şi pot fi efectuate numai de către specialişti înscrişi în Registrul Arheologilor din România.
  4. Autorizaţiile pentru săpăturile de salvare, solicitate ulterior aprobării Planului anual, se eliberează, cu avizul biroului Comisiei Naţionale de Arheologie, în maximum 5 zile de la înregistrare. În cazurile de urgenţă, avizul poate fi comunicat telefonic sau prin fax.
  5. În cazul întreruperii nejustificate, pe o durată mai mare de trei ani, a unei săpături arheologice sistematice, CNA poate decide anularea dreptului de a continua săpătura.
  6. Angajarea cercetătorului din proprie iniţiativă în investigarea prea multor puncte arheologice, exceptându-se săpăturile de salvare, şi care au drept consecinţă imposibilitatea de a acţiona pe unul sau mai multe şantiere începute, nu este justificare.
  7. Comisia Naţională de Arheologie are dreptul de a nu aproba ca responsabil ştiinţific de şantier un cercetător care solicită să i se atribuie această calitate pentru mai mult de două şantiere, caz în care va propune un alt responsabil din cadrul colectivului ştiinţific al şantierului în cauză, de comun acord cu instituţia organizatoare.
  8. Cap. II. Tipuri de săpături arheologice

  9. Săpăturile arheologice sunt, după modul de desfăşurare, de următoarele tipuri:

    1. Săpăturile sistematice sunt săpături de întindere şi durată executate de către colective de specialişti.
    2. Sondajele sunt săpături arheologice de întindere şi durată restrânsă.
    3. Săpăturile preventive sunt cele impuse de prevenirea distrugerii sau degradării obiectivelor arheologice.
    4. Săpăturile de salvare sunt cele impuse ca urmare a acelor acţiuni umane care pun în pericol iminent patrimoniul arheologic.

  1. Şantierele arheologice sunt cele unde are loc o cercetare arheologică şi se execută săpături arheologice sistematice, preventive sau de salvare şi în cadrul cărora responsabilităţile sunt stabilite conform prezentului Regulament.
  2. În cazul sondajelor responsabilitatea ştiinţifică aparţine arheologului care efectuează săpătura.
  3. Cercetarea arheologică care se desfăşoară în cadrul unui şantier de restaurare a unui monument istoric se încadrează în categoria sondaje arheologice.
  4. Pentru săpăturile de salvare executate în cazul lucrărilor de construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, Comisia Naţională de Arheologie va acorda asistenţă ştiinţifică şi Ministerul Culturii va controla prin compartimentul său de specialitate aplicarea legislaţiei în vigoare de către investitor.
  5. Utilizarea detectoarelor de metale în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu arheologic reperat este permisă numai ca parte a unui proiect de cercetare ştiinţifică, pe baza autorizării prealabile emise de compartimentul de specialitate al Ministerului Culturii.
  6.  

    Cap. III. Atribuţiile responsabilului de şantier

  7. Şantierele arheologice sistematice sunt conduse de câte un responsabil ştiinţific de şantier propus de instituţiile organizatoare, de comun acord cu Comisia Naţională de Arheologie.
  8. Responsabilul de şantier nu poate conduce concomitent două sau mai multe şantiere arheologice, în condiţiile în care prezenţa sa este obligatorie pe toată durata desfăşurării lucrărilor.
  9. Responsabilul de şantier are următoarele atribuţii:

  1. asigură respectarea legislaţiei privind evidenţa, protejarea şi conservarea bunurilor de patrimoniu mobil şi imobil descoperite pe şantier.
  2. conduce efectiv lucrările şantierului din punct de vedere ştiinţific şi răspunde de întreaga activitate desfăşurată pe toată durata şantierului.
  3. propune componenţa colectivului şi şefii de sectoare, cu acordul instituţiei care organizează cercetarea şi, după caz, şi al instituţiei cu care colaborează.
  4. consemnează într-un protocol obligaţiile şi drepturile membrilor colectivului, obligaţiile de finanţare ale instuţiilor semnatare şi regimul de proprietate al bunurilor mobile descoperite.
  5. întocmeşte proiectul de săpătură arheologică şi stabileşte, împreună cu colectivul şantierului, sarcinile şi drepturile ştiinţifice ale fiecărui membru.
  6. asigură evidenţa de şantier a materialelor arheologice descoperite, precum şi predarea lor instituţiei în drept, conform protocolului de şantier.
  7. asigură întocmirea şi păstrarea documentaţiei de şantier (jurnalul de săpătură, planuri, profile, filme, etc.), proprietate a instituţiei care organizează şi finanţează cercetarea.
  8. întocmeşte raportul tehnic de săpătură după fiecare campanie precum şi lista bunurilor de patrimoniu arheologic descoperite, pe care le depune la instituţia organizatoare.
  9. poate exclude din colectivul de cercetare pe care îl conduce acei membri care încalcă normele de comportare şi deontologie profesională stabilite de comun acord sau Codul Deontologic al arheologilor aprobat de Comisia Naţională de Arheologie.
  10. rezolvă litigiile dintre membrii colectivului şi pe cele dintre instituţiile colaboratoare, pentru care poate apela la Comisia Naţională de Arheologie, conform statutului acesteia.

 

Cap. IV. Valorificarea cercetărilor arheologice

  1. Valorificarea prin publicaţii a rezultatelor cercetărilor, precum şi comunicarea lor publică, este dreptul şi obligaţia celor care efectuează săpături arheologice.
  2. Valorificarea integrală este obligatorie şi se face la încheierea săpăturii prin redactarea, după caz a unui raport general sau unei monografii. În cazul şantierelor arheologice permanente sau de lungă durată se vor prezenta rapoarte sau studii parţiale, la intervale de 3-5 ani şi, la intervale mai mari, lucrări monografice.
  3. Raportul final constituie modul de valorificare a unei săpături încheiate definitiv, asigurat de responsabilul de şantier şi de ceilalţi membri ai colectivului, potrivit sarcinilor stabilite prin protocolul de şantier. Instituţiile din care fac parte responsabilul şi membrii colectivului vor asigura condiţiile necesare pentru realizarea şi editarea lucrărilor respective.
  4. Raportul preliminar anual, care prezintă principalele rezultate ale săpăturilor de cercetare arheologică, însoţit de ilustraţia necesară, trebuie depus, de către responsabilul de şantier, până la data de 1.03. a anului următor, la instituţia finanţatoare.
  5. Rezultatele cercetărilor arheologice pot fi comunicate public, prin expoziţii, publicaţii, etc. cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală a cercetătorilor din colectivele respectivelor şantiere.
  6.  

    Cap. V. Dreptul de proprietate intelectuală al cercetătorilor

  7. Dreptul cercetătorului de a continua o săpătură arheologică începută de el este garantat, cu excepţia următoarelor situaţii:
  8. a). pensionare;

    b). renunţarea explicită la respectiva săpătură arheologică;

    c). abandonarea unei săpături sistematice pentru o perioadă mai mare de trei ani, fără o motivaţie temeinică;

    d). neexercitarea obligaţiei de a comunica public rezultatele cercetării;

    e). grave încălcări ale Codului Deontologic al Arheologilor adoptat de Comisia Naţională de Arheologie;

    f). deces;

    În situaţiile de mai sus CNA, în acord cu instituţia organizatoare, poate decide asupra înlocuirii cercetătorului.

    Dreptul de a-şi valorifica ştiinţific rezultatele cercetărilor este garantat în condiţiile respectării termenului de 5 ani prevăzut de prezentul Regulament.

    Depăşirea acestor termene dă dreptul CNA de a analiza şi decide asupra încredinţării către un alt cercetător a obligaţiei de comunicare publică a rezultatelor cercetărilor.

  9. Dreptul de autor al fiecărui cercetător asupra operei sale ştiinţifice, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare, inclusiv asupra schiţelor, planşelor, lucrărilor grafice sau altor materiale realizate ca urmare a unei munci de creaţie intelectuală este garantat şi protejat, în condiţiile Legii nr. 8/ 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Pentru operele ştiinţifice create în cadrul unui contract individual de muncă se vor aplica prevederile art. 44 din Legea nr. 8/ 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
  10. Proprietatea ştiinţifică exclusivă a cercetătorului asupra rezultatelor săpăturii este garantată pentru o perioadă de 5 ani de la terminarea săpăturii după care instituţia organizatoare poate decide, cu avizul Comisiei Naţionale de Arheologie, transferul acestor drepturi către un alt cercetător.
  11.  

    Cap. VI. Regimul bunurilor rezultate

    din săpăturile arheologice

  12. Responsabilul de şantier are obligaţia ca imediat după încheierea campaniei de săpături, să asigure depunerea materialului descoperit la instituţia care a organizat cercetarea obiectivului arheologic, cu respectarea prevederilor art. 9.
  13. Când cercetarea arheologică se execută prin colaborarea mai multor instituţii de profil, regimul bunurilor descoperite (depozitare temporară şi definitivă) se va stabili prin protocolul de colaborare al şantierului.
  14. Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de titularul autorizaţiei de cercetare serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Culturii, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu decât data predării raportului tehnic de săpătură.
  15. Materialele arheologice rezultate din săpături sunt din momentul descoperirii proprietatea publică a statului şi se află în administrarea instituţiei care a organizat şi finanţat cercetarea – conform protocolului de colaborare.
  16. Documentaţia de şantier devine din momentul întocmirii ei, proprietatea instituţiei finanţatoare a cercetării arheologice.
  17. Materialul arheologic poate fi expus imediat după intrarea lui în inventarul unei colecţii muzeale sau de studiu. Conducătorul colectivului este obligat să ia măsurile necesare pentru ca acest material să nu fie reprodus sau publicat de către alţi specialişti decât cei care au dreptul la valorificarea ştiinţifică asupra lui.
  18. Materialul arheologic din colecţiile muzeale sau de studiu asupra căruia nu se aplică art. 20, precum şi descoperirile întâmplătoare, pot fi valorificate prin specialişti stabiliţi la propunerea instituţiei deţinătoare.
  19.  

    Cap. VII. Obligaţiile instituţiilor

    organizatoare de săpături arheologice

  20. Instituţiile organizatoare de săpături arheologice sunt obligate:

  1. să asigure finanţarea cercetării;
  2. să asigure condiţiile de lucru şi dotarea tehnică pe şantier;
  3. să asigure prelucrarea muzeistică (curăţare, întregire, marcare, conservare, desenare, fotografiere) a materialelor descoperite, conform protocolului;
  4. să asigure condiţiile întocmirii materialului ilustrativ;
  5. să asigure condiţiile tehnico-materiale pentru întocmirea evidenţei ştiinţifice de muzeu, respectiv de depozit;
  6. să asigure valorificarea ştiinţifică a materialelor arheologice descoperite prin comunicarea lor publică;
  7. să asigure prin finanţare şi forţe proprii sau în colaborare prelucrarea completă, interdisciplinară a rezultatelor cercetărilor arheologice;
  8. să asigure comunicarea publică a rezultatelor cercetărilor şi a materialelor descoperite, a documentaţiei de teren şi a evidenţei de muzeu, în limitele şi termenele prevăzute de prezentul regulament;
  9. să asigure mijloacele corespunzătoare pentru protejarea şi conservarea vestigiilor rezultate prin săpăturile arheologice.
  10. să obţină avizul tehnic de specialitate al Ministerului Culturii în cazul siturilor arheologice care fac parte din „Lista Monumentelor Istorice“.

 

Cap. VIII. Protocoale de colaborare

  1. În protocoalele de colaborare care se încheie între mai multe instituţii de profil se vor menţiona în mod obligatoriu:

  1. responsabilul de şantier, componenţa colectivului şi sarcinile pentru fiecare membru al colectivului;
  2. planul de lucru pe toată durata săpăturii, defalcat pe campanii, în funcţie de evoluţia cercetării; defalcarea pe campanii va putea fi modificată corespunzător cu acordul instituţiilor colaboratoare;
  3. repartizarea sarcinilor între parteneri: finanţarea săpăturii şi conservării, răspunderea privind aprovizionarea tehnico-materială, răspunderea şi finanţarea măsurilor de relevare şi ridicare topografică, conservarea in situ, protejarea bunurilor imobile, condiţiile de valorificare şi modul de finanţare a acesteia;
  4. regimul bunurilor descoperite (depoziterea temporară şi definitivă, prelucrarea muzeistică, păstrarea şi conservarea bunurilor mobile);
  5. modul de valorificare ştiinţifică, prin comunicare publică, a bunurilor arheologice descoperite, cu asigurarea respectării art. 20 şi 21 ale prezentului Regulament.
  6. repartizarea sarcinilor de valorificare a descoperirilor arheologice între membrii colectivului, potrivit cu participarea lor la cercetările arheologice efectuate pe şantier;
  7. termenele precise şi concrete de îndeplinire a diferitelor operaţii de prelucrare şi valorificare a materialelor şi documentaţiei de şantier, conform prevederilor acestui regulament;
  8. alte precizări care vor fi considerate necesare.

  1. În cazul nerespectării prezentului regulament, colectivele de cercetare sau cercetătorii pot pierde dreptul de a continua săpăturile, pe baza hotărârii CNA, după o prealabilă atenţionare.
  2.  

    Cap. IX. Săpături arheologice întreprinse de cercetători străini în România şi de cercetători români în străinătate

  3. Comisia Naţională de Arheologie poate autoriza săpături arheologice pe teritoriul României ale instituţiilor de specialitate din străinătate în următoarele condiţii:

  1. respectarea prevederilor Regulamentului de organizare a săpăturilor arheologice, a Codului Deontologic şi a legislaţiei româneşti în vigoare;
  2. colaborarea ştiinţifică cu o instituţie românească de profil;
  3. încheierea unui protocol între partenerul român (universitate, institut, muzeu) şi instituţia din străinătate care să conţină următoarele prevederi obligatorii: condiţiile finanţării, responsabilul şi componenţa colectivului de cercetare, proiectul de cercetare, modalităţile de valorificare ştiinţifică şi muzeistică.
  4. obligativitatea partenerului străin de a contribui financiar sau prin alte modalităţi (burse de specializare, materiale de şantier etc) la dezvoltarea proiectului de cercetare la care participă.
  5. patrimoniul arheologic rezultat din aceste săpături este integral proprietatea statului român şi nu poate părăsi ţara decât pe baza unei convenţii, cu scopul restaurării/conservării sau expunerii temporare, conform reglementărilor legale în vigoare.

 

Cap. X. Dispoziţii finale

  1. Orice încălcare a prezentului regulament va fi adusă obligatoriu la cunoştinţa CNA care va aplica sancţiunile prevăzute de lege şi de reglementările ei interne.

Actualizare: 28 iulie 2000; Web: Cornelia Călin-Constantin