BRĂTIANU, ION I. C .

20 august 1864, Florica, județul. Argeș - 24 noiembrie 1927, BUCUREȘTI, primul fiu al lui ION C. BRĂTIANU. După absolvirea colegiului Sf. Sava din București (1882), în toamna anului 1883 este trimis, însoțit de Eugeniu Carada, la Paris. Urmează un an secția de matematică a liceului Sainte Barbe, 2 ani cursurile Școlii Politehnice, după care școala de poduri și șosele (terminată în 1889). Întors în țară, este numit inginer în serviciul căilor ferate (1889 -1895) - intră în Partidul Național Liberal și se lansează în politică; ales deputat în 1895.

  • 31 martie 1897 - 30 martie 1899 - Ministrul Lucrărilor Publice. Reușește să atragă grupul de intelectuali din conducerea Partidului Social - Democrat al Muncitorilor din România ("generoșii"), întărind aripa de stânga a Partidului Național Liberal (1900).
  • 14 februarie 1901 - 18 iulie 1902 - Ministrul Lucrărilor Publice.
  • 9 ianuarie 1902 - 12 decembrie 1904 - Ministrul Afacerilor Străine .
  • 12 martie 1907 - 27 decembrie 1908 - Ministrul de Interne.
  • 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909 - Președintele Consiliului de Miniștri și Ministrul Afacerilor Străine.
  • 11 ianuarie 1909 - este ales președintele Partidului Național Liberal, până la sfârșitul vieții.
  • 4 martie 1909 - 28 decembrie 1910 - Președintele Consiliului de Miniștri și Ministrul de Interne.
  • 8 decembrie 1909 - Brătianu este ținta unui atentat. După războaiele balcanice, prin scrisoarea publică din 7 septembrie 1913, anunță programul liberal de reforme: agrară și electorală.
  • 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916 - Președintele Consiliului de Miniștri.
  • 4 ianuarie 1914 - 15 august 1916 - Ministrul Războiului.
  • 8 - 11 decembrie 1916 - Ministrul Afacerilor Străine.
  • Brătianu conduce treburile țării în anii războiului de întregire, la Conferința păcii de la Paris (1919 ) și în anii postbelici, de organizare și structurare a instituțiilor României Mari.
  • 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918 - Președintele Consiliului de Miniștri și Ministrul Afacerilor Străine.
  • 29 noiembrie 1918 - 27 septembrie 1919 - Președintele Consiliului de Miniștri și Ministrul Afacerilor Străine.
  • 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926 - Președintele Consiliului de Miniștri.
  • 19 ianuarie - 25 martie 1922 - Ministrul de Război.
  • 30 octombrie 1923 - 27 martie 1926 - Ministrul de Interne.
  • 21 iunie - 24 noiembrie 1927 - Președintele Consiliului de Miniștri.
  • 21 iunie - 6 iulie 1927 - Ministrul Afacerilor Străine.
  • Membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1923). A încetat din viață în urma unei laringite infecțioase.
"Excela în a câștiga fără să-și facă dușmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calități, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generației sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la țări mici, oameni mari ."

Contele de Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București.
Index
Back
Next