Al şaptelea mormânt dacic descoperit la Olteni, comuna Bodoc, judeţul Covasna. Punct / Cariera de nisip

Cercetările arheologice ale Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, efectuate în perioada iunie – iulie 2007, în satul Olteni, comuna Bodoc, au scos la iveală trei morminte dacice ce datează din sec. IV-III î.Hr.

Mormintele aparţin unei necropole dacice ce a fost semnalată încă din anul 2005 prin descoperirea primului mormânt (M.1). Mormintele se află la o anumită distanţă unul de altul (6-10m) şi sunt înşirate pe direcţia NNE-SSE. Vorbim de o necropolă întrucât toate descoperirile de morminte plane din sec. VI-III î.Hr., cercetate integral, au avut un număr mare de morminte.

Mormintele descoperite până acum au atât caracteristici comune (s-a practicat exclusiv incineraţia, depunerile au fost protejate de structuri din lemn, toate vasele utilizate ca urne ori cu ofrande sunt modelate cu mâna), cât şi diferenţe (oasele incinerate au fost depuse în urnă (M.1, M.3, M.5) sau în groapă (M. 1, M. 7), urna din M.2 era neacoperită, pe când cea din M.3 avea o strachină drept capac, numărul mare de vase cu ofrande din M. 1, M. 3, M.6 şi lipsa acestora din M. 2, depunerea vaselor cu ofrande în poziţii normale ori cu gura în jos, spargerea intenţionată a unor vase, din care doar o parte s-au depus în morminte). Se poate evidenţia gama redusă de tipuri de vase din morminte (vase tronconice ori bitronconice şi străchini), ceea ce indică o utilizare preferenţială a unor tipuri de recipiente pentru practicile funerare.

Practica utilizării unor gropi rectangulare de mari dimensiuni pentru depunerea defuncţilor incineraţi la M.1, M.3, M.5, M.6 şi M.7, ca şi cum ar fi vorba de morminte de înhumaţie, este întâlnită şi în necropolele getice din sec. V-III î.Hr. din afara arcului carpatic, aşa cum este cazul la Poieneşti (jud. Vaslui)  şi la Stelnica (jud. Ialomiţa).

Mormântul 7. Groapa mormântului are dimensiunile 2,2 x 1 m. Urmele de lemn carbonizat de pe laturile lungi ale gropii indică faptul că ritualul de înmormântare presupunea actul incinerării. Interesant este faptul că, la o analiză mai atentă, se poate constata că incinerarea defunctului a avut loc iniţial în altă locaţie, oasele acestuia fiind apoi stânse şi depuse în mijlocul gropii. Alături de oasele defunctului era aşezată o strachină, depusă ca ofrandă şi spartă, probabil intenţionat, în timpul ritualului. Această din urmă concluzie se poate explica prin faptul că o jumătate din vas a fost descoperită cu gura în sus, iar cealaltă jumătate cu gura în jos. Deşi groapa mormântului este tipică pentru un mormânt de înhumare, în cazul necropolei de la Olteni s-a practicat incineraţia. Analize antropologice asupra oaselor descoperite aici s-au făcut doar asupra unui mormânt (M.1), care păstra rămăşiţele arse ale unei femei de 15-30 ani (conform Centrului de Antropologie Bucureşti). Urmează ca oasele din celelalte morminte să fie trimise spre analizare. La finalizarea cercetărilor arheologice, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni intenţionează să organizeze o expoziţie inedită cu materialul dacic descoperit la Olteni.