cIMeC Homepage

Obiceiuri traditionale de Pasti


         Element fundamental al calendarului religios dar şi al celui popular, ciclul Pascal alcătuieşte un sistem complex de sărbători şi zile marcate de anumite gesturi ce au ca scop asigurarea bunului mers al vieţii.
         În comunitatea tradiţională pregătirile pentru sărbătoarea Paştelui încep încă din prima zi a Postului Mare, care durează şapte săptămâni. Ciclul pascal se continuă după Duminica Învierii, cu încă şapte săptămâni, până la Înălţare.
         Fiecare dintre aceste săptămâni este punctată de sărbători cu rezonanţă în calendarul religios, dar şi de obiceiuri populare sau de gesturi şi acte mărunte menite să influenţeze pozitiv mersul lucrurilor sau să remedieze abaterile de la regulile impuse de calendarul popular.
         Complexitatea acestor manifestări precum şi înterferenţele dintre calendarul popular şi cel religios reprezintă o trăsătură esenţială a sărbătorilor tradiţionale româneşti.

 

Foto: Icoana pe sticla. Învierea lui Iisus, Copyright: Muzeul Bran - BRAN
Din Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural National

I. Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor


1. Marţea Seacă




Marţea SeacăTradiţii:

Se ţine pentru a nu seca grânele şi ca să nu sece laptele vacilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană

Credinţe şi superstiţii:

Cine nu ţine Marţea Seacă va fi chinuit de dureri de cap.
E rău de sărăcie.
În Marţea Seacă, cei care au râie merg la râu şi se scaldă ca să se lepede de boală.


2. Miercurea Paştelor


Tradiţii:


Joimăriţa, Joimărica
Joimăriţa, Joimărica

În acestă zi începe să se manifeste o divinitate feminină care controlează torsul, denumită Joimăriţă sau Joimărică. Despre ea se spune că este soră cu Muma Pădurii. Rolul Joimăriţei este acela de a pedepsi fetele leneşe sau nevestele tinere care nu au terminat muncile casnice specifice perioadei de iarnă.

 

 

 

 


Foto: Război de țesut în Casa-Muzeu "Constantin Brâncuși", sat HOBIȚA, com. PEȘTIȘANI, jud. GORJ
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană

Obiceiuri:

Colindatul cu Câlţii-Mâlţii (Dolj)

Formă de colindat specific Olteniei cu funcţie de satirizare a femeilor care nu au terminat de tors. Acest obicei avertizează asupra pedepselor severe ale Joimăriţei. În seara de miercuri spre joi, după apus, grupuri de copii colindă câte doi din casă în casă, sunând din clopoţei. Textul performat este unul simplu, enunţând pe un ton satiric necesitatea finalizării torsului câlţilor precum şi răsplata aşteptată de către cei care colindă: "Câlţii-Mâţii,/ Toarce câlţii!/ Ori i-ai tors,/ Ori i-ai ros. (...) Să te-nduri şi să ne dai/ Cele ouă-ncondeiete (...)". Copiii primesc ouă care vor fi înroşite în ziua de vineri.


Credinţe şi superstiţii:

Cenuşa cu care se face focul în miercurea Paştelor e bună de aruncat pe straturi.


3. Joia Mare - Joia Neagră; Joia Verde; Moşii de Joimari; Nunta Urzicilor


Tradiţii:

Deschiderea Raiului

În această zi se spune că se deschide Raiul, care va rămâne deschis până la Rusitori (şapte sau nouă zile după Rusalii).

Nunta Urzicilor

În această zi încep să înflorească urzicile, marcându-se astfel momentul din care acestea nu mai pot fi consumate. Interdicţia are ca substrat simbolic şi credinţa că Iisus a fost bătut cu urzici în timp ce era pe cruce.


Obiceiuri:

Moşii de JoimariMoşii de Joimari

În această zi morţii se întorc la vechile lor locuinţe, unde vor sta până în sâmbăta dinainte de Rusalii sau până în Duminica Mare. Locul predilect al acestor suflete este streaşina casei, de aceea în curţi se aprind focuri pentru morţi, pentru ca aceştia să aibă lumină şi căldură. Se dau de pomană colaci şi se aprind lumânări pentru cei decedaţi.
În ziua de joi se împarte de dimineaţă fiertură de grâu, varză, fasole, cartofi care se pun în ulcele noi, împodobite cu brebenei. Pentru morţii uitaţi se face un colac special, lung, numit uitata, care se dă de pomană. Femeile dau de pomană orez fiert cu prune. Din prunele împărţite se păstrează câteva, acestea fin un leac pentru abubă (umflături ale gingiilor).
Pentru morţi, se dă apă de pomană: se aruncă pe mormânt o găleată sau două de apă sau se duce apă la femei bătrâne.

 

Foto: Cimitirul din MOȘTENI, com. FRÂNCEŞTI, jud. VÂLCEA
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană



JoimăriţaJoimăriţa

Joimăriţa sau Joimărica este o divinitate feminină de sorginte populară care controlează torsul. Despre ea se spune că este soră cu Muma Pădurii. Rolul ei este acela de a pedepsi fetele leneşe sau nevestele tinere care nu au terminat muncile casnice din timpul iernii, torsul fuiorului şi ţesutul pânzei: "Pute-a câlţi,/ Pute-a feştilă,/ Pute-a lene de copilă,/ Pute-a pânză neţesută,/ Şi-a nevastă nebătută". Pedeapsa este arderea unghiilor şi tăierea degetelor. Femeile care nu au terminat munca, pun la fereastră un crâmpei de pânză ţesută în anul precedent şi dau foc câlţilor şi feştilei pentru a se feri de furia Joimăriţei. Pentru a se proteja de Joimăriţă, se ung uşile cu usturoi şi se aprind paie sau cârpe prin case şi gunoi în curte.

 

 

 

 

 


Foto: sat VAIDEENI, com. VAIDEENI, jud. VÂLCEA
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană

Strigatul peste sat

Obiceiul constituie o formă de judecată satirică a comunităţii prin care erau denunţate abaterile de la norme, observate în anul precedent. La lăsatul serii flăcăii se adunau pe două dealuri şi începeau să strige de la unul la altul: "Auzi, măre, auzi?"/ "Ce ţi-i, măre?". Răspunsurile acestui tip de dialog ritual punctează defectele fizice sau abaterile comportamentale ale membrilor comunităţii, constituind un fel de cronică a satului, uneori trivială, dar având un puternic scop moralizator.

Aprinderea focurilor

În această noapte se aprind focuri rituale, având un pronunţat caracter funerar. Deoarece se crede ca în această zi sufletele morţilor se întorc în gospodărie în curţi se aprind focuri pentru ca aceştia să aibă lumină şi căldură. În acelaşi scop, foc se face şi în curtea bisericii. Lemnele pentru acest foc se adună miercuri dimineaţa şi sunt de regulă din tufe de alun uscat. Lemnele nu se taie, sunt rupte cu mâna, şi sunt adunate de copii sau de femeile în vârstă.


Credinţe şi superstiţii:

Joi în Săptămâna Patimilor nu se spală rufe deoarece se crede că la morţi, în loc să se ducă pomana, se duce apa murdară de la spălat.
Se perie cânepa şi se începe torsul ei, ca să fie spor peste an.
Dacă în Joia Mare se pune cloşcă, ea va scoate numai cocoşi.
Se dă de pomană uliului ca să nu mănânce puii vara.
Cine doarme în această zi va fi leneş întreg anul.
Se ţine pentru a fi ferit de secetă sau de piatră.
Joia mare se ţine pentru primejdii şi pomenirea morţilor. Cine nu o serbează visează rău şi îi ies în cale strigoi.
Se dă foc la gunoiae ca să nu rămână şerpii în curte.
Cine posteşte din ziua de Joi Mare până în ziua de Paşti şi nu mănâncă nimic, acela va şti cu trei zile înainte că va muri.
În această zi se plantează pomi, crezând că se vor prinde mai uşor decât în alte zile.
Buba rea (cărbune, erizipel) se vindecă cu prune păstrate din ziua de Joi Mare.
Ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată iar dacă sunt îngropate la hotar, peste acel loc nu va bate piatra.
Fetele care vor să fie scoase la joc fură mătrăgună din curtea unui vecin şi o îngroapă pe pragul bisericii ca să treacă proetul peste ea.
În Joia Mare se face câte o cunună de flori pentru fiecare membru al familiei şi se aruncă pe acoperiş. Cel a cărui cunună se usucă prima, va muri în decursul acelui an.
Dacă moare cineva în sat în Joia Paştilor, ouăle roşii nu vor ieşi frumoase.


4. Vinerea Mare - Vinerea Seacă; Vinerea Sântoaderului; Vinerea Furnicilor; Vinerea Ierbii; Vinerea Omanului


Tradiţii:



Pasca

Alături de ouăle roşii, pasca reprezintă simbolul alimentar al sărbătorii Paştelui. Potrivit regulilor cultului creştin ortodox, pasca este preparată din aluat dospit.
În mod tradiţional, pasca este preparată din făină de grâu la care se adaugă produse lactate, ouă şi zahăr. Fiind un element central al mesei pascale, fiecare dintre etapele de preparare sunt marcate de o serie de prescripţii rituale. Astfel, făina trebuie să fie curată, de grâu ales, cernută prin sită deasă; cojile de ouă folosite pentru aluat nu se aruncă decât pe o apă curgătoare; făina de pe lopata cu care se bagă pasca în cuptor se adună şi se presară pe stratul de varză; când se bagă în cuptor, se face cruce cu lopata sus pe pereţii şi apoi la gura cuptorului. Aceste prescripţii se aplică şi persoanei care prepară pasca: femeile se spală pe cap, se piaptănă, îşi pun haine curate şi fac mătănii sau spun rugăciuni înainte de a începe iar când se apucă de frământat, se închină.
Pasca reuneşte semnificaţii complexe, pornind de la simbolistica ingredientelor (grâul - simbol al renaşterii) şi a formei (rotundă - deoarece se spune că scutecele lui Iisus aveau această formă sau dreptunghiulară - după forma mormântului lui Iisus) pentru a condensa ideea biruinţei vieţii asupra morţii. Corelată cu simbolurile renaşterii şi regenerării incluse în caracterul acestei sărbători, pasca devine un aliment cu virtuţi revitalizante şi revigorante pentru cei care o consumă.

Ouăle vopsite

Aliment plurivalent prezent în multe din sărbătorile calendaristice şi obiceiurile ce marchează momentele importante din viaţa omului, oul roşu are, o simbolistică complexă, înscrisă în sfera naşterii şi renaşterii vieţii pe pământ.
Acestor atribute li se adaugă cele conferite de alegerea culorii – roşu – culoare a vitalităţii, a forţei biruitoare şi, în contextul sărbătorilor de Paşti, un simbol al sângelui Mântuitorului.
În mod tradiţional, ouăle erau vopsite cu culori naturale, obţinute din diferite plante. Pentru roşu se foloseau cojile de ceapă, zeama de sfeclă, frunzele de măr sau corn, coaja de prun, măceş sau arin.
Pe lângă ouăle monocrome se făceau şi ouă încondeiate, numite sugestiv "muncite" deoarece uneori procedeele erau complicate (vopsiri succesive pentru realizarea modelelor, aplicarea de mărgele sau chiar ornamente metalice) şi durau o perioadă considerabilă de timp. Aceste ouă decorate nu erau destinate consumului ci folosite ca obiecte de decor.


 

Semnificaţiile simbolice ale oului, precum şi atributele pe care le adaugă culoarea, îi conferă oului calităţi pozitive remaracbile: pus în apa de spălat împreună cu un ban de argint aduce frumuseţe, sănătate şi noroc; aşezat sub perna fetelor de măritat aduce împlinirea prin căsătorie; păzesc casa de spiritele rele sau alungă vremea rea; păstrate la icoană sau la grinda casei aduc spor în gospodărie.

Vezi şi pagina: Paştele și ouăle Învierii

Credinţe şi superstiţii:

Ouăle nu se fac cu alte culori decât roşu deoarece morţii le vor găsi seci pe lumea cealaltă.
Oamenii ţin această sărbătoare pentru că altfel le va merge din sec tot restul anului.
În această zi nu se pun răsaduri şi nici cloşca pe ouă pentru că vor ieşi seci. Nu se coace pâine şi nu se seamănă nimic şi nici nu se lucrează la vie.
Nu se mănâncă urzici pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici.
Se ţine post ca să fie belşug în casă.
În Vinerea Mare fetele se suie în clopotniţă şi sună clopotul ca să crească cânepa.
În Vinerea mare oamenii se spală ca să nu se umple de bube sau de friguri.
Ca să fie protejate casele livezile şi animalele erau afumate şi înconjurate de trei ori.
Vinerea Mare se ţine pentru gândaci.
Dacă plouă în Vinerea Mare, va fi un an îmbelşugat.
Cojile de ouă folosite pentru pască nu se aruncă decât pe o apă curgătoare, ca să nu atace peste vară uliul găinile sau puii.
Covata şi lopata în care s-a preparat pasca nu se spală, ci doar de udă cu apă, pentru că dacă sunt spălate va bate grindina, iar cine nu le udă deloc, se va usca.


5. Sâmbăta Mare


Tradiţii:

• Pasca

În unele zone pasca se face în Sâmbăta Mare. Din anafura de Paşti sau din crucea paştei se spune că a făcut Dumnezeu, în Sâmbăta Paştelui, toate florile şi toate seminţele (cerealele). A sfărâmat crucea de la pască mărunt şi a aruncat în părţi peste lume şi toate au răsărit. Crucea de la pască se păstrează, iar atunci când se apropie o furtună mare, se face cruce cu ea în direcţia grindinei şi se spune: "cum s-a schimbat pasca la faţă în cuptor, aşa să se schimbe şi furtuna care vine. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos s-a răstignit pe cruce".

Ciocnitul ouălor roşiiPaştele Blajinilor

Cojile de ouă consumate în această zi se aruncă pe o apă curgătoare. Ele vor da de ştire Blajinilor că a sosit Paştele. Din cojile de ouă roşii se înfruptă şi cei care au murit spânzuraţi sau înecaţi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Ouă încondeiate, Târg de Sf. Nicolae 2-4 decembrie 2005, Muzeul Țăranului, București
Copyright: cimec.ro, Autor: Ania Moldoveanu



Deschiderea cerurilor

Deschiderea cerurilor

Se spune că în noapte de Paşti, la miezul nopţii, se deschide în fiecare an cerul. Cine priveghează în această noapte, dacă va vedea cerul deschis, va primi de la Dumnezeu tot ce va cere.

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

Foto: Biserica "Nasterea Maicii Domnului" - Colnicu, com. FRÂNCEŞTI, jud. VÂLCEA
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană

 

 

Obiceiuri:

Aprinderea focurilor

În această noapte oamenii fac focuri în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la miezul nopţii. De la miezul nopţii se merge la biserică, la slujbă. În unele regiuni, focurile sunt întreţinute de cei tineri până dimineaţa.

Strigatul peste sat

Obicei practicat şi în Joia Mare, prin care se denunţau public, sub forma unui dialog, abateri ale membrilor comunităţii, observate în anul precedent.


Credinţe şi superstiţii:

Singura zi în care femeia poate să bată bărbatul este în sâmbăta Paştelui.
Cine moare în Sâmbăta Paştelui nu e nici cu morţii nici cu viii.
Dacă pomii nu rodesc, gospodina le mânjeşte tulpinile cu aluat de pască.
În această noapte oamenii merg la câmp pentru a vedea comorile arzând. Comorile care ard de seara până la miezul nopţii sunt comori rele, iat cele care ard de la miejul nopţii până la ziuă sunt comori curate.
Oasele şi resturile de la miel sunt îngropate la rădăcina unui măr sau păr sănătos pentru ca familia respectivă să fie tot anul sănătoasă.
Se udă vitele cu apă sfinţită de la Botez, spre a avea noroc de ele.
Cine fură ceva în noaptea Paştelui va putea fura tot timpul anului fără să fie prins.
Straturile de flori plantate în această zi se fac frumoase.
Din aluatul de pască se face o pască mai mică pentru vaci care trebuie sfinţită şi împărţită animalelor pentru a fi protejate şi a da lapte mult.
Ca să nu îţi fure nimeni de la câmp, nu se dă nimic din casă în Sâmbăta Paştelui.
Când se iese de la Înviere nu se mănâncă nimic cu carne, ca să nu vină lupii la vite.
După ce se iese de la Înviere nu se mănâncă ouă, că pe urmă miroase gura.

II. Ziua de Paşti, Învierea



Tradiţii:



Spălatul ritual

În dimineaţa zilei de Paşti oameniii e bine să te speli pe faţă cu apă în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint. Oul se pune pentru ca oamenii să fie sănătoşi şi rumeni la faţă ca acesta iar banul ca să le meargă bine şi să fie curaţi ca argintul.
Oul roşu mai simbolizează sângele lui Iisus iar banii de argint monedele cu care Iuda l-a vândut.


Obiceiuri:

Ciocnitul ouălor roşiiCiocnitul ouălor roşii

În unele zone, oamenii se adună în curtea bisericii ca să ciocnească ouăle, urmând diferite reguli. Ouăle sunt examinate cu atenţie şi se alege oul cu coaja cea mai puternică (oul de găină are coaja cea mai subţire). Oul care se sparge îi rămâne celui care are oul întreg. Uneori copii ciocnesc ouăle pe bani: cel cu oul spart îi dă un bănuţ celui cu oul întreg.

 

 

 

 

 

 

Foto: Ouă încondeiate, Târg de Sf. Nicolae 2-4 decembrie 2005, Muzeul Țăranului, București
Copyright: cimec.ro, Autor: Ania Moldoveanu

Bricelatul, Alegerea craiului, Plugarul

În această zi se alege feciorul care a ieşit primul cu plugul la arat. Flăcăul ales drept crai este dus pe braţe cu alai până la râu, unde tinerii ameninţă că îl vor arunca în apă. Dacă nu promite o anumită cantitate de băutură, flăcăul va fi aruncat în apă. După aceasta este adus pe braţe până la biserică şi este aşezat pe un scaun numit "scaunul judecătoriei" de unde poate începe judecata celor vinovaţi.

Junii Braşovului

Ceata se constituie de Bunavestire sau de Florii iar în ziua de Paşti după ce au asistat la Vecernie, începe hora junilor. În timpul jocului vătaful apoi armaşii şi junii aruncă de câte trei ori buzduganul. În schimbul unei taxe, îşi pot încerca norocul la aruncarea buzduganului şi alte persoane. A doua azi, însoţiţi de lăutari, colindă pe la casele cu fete mari, pentru a aduna ouă roşii şi bani sau vin pentru masa junilor la care va participa întreaga colectivitate.
Ceata îşi continuă activitatea până în Duminica Tomei.


Credinţe şi superstiţii:

Cine moare în ziua de Paşti sau în Săptămâna Luminată va merge direct în Rai deoarece în această perioadă porţile Iadului sunt Închise.
De Paşti cine merge la biserică pune în sân un ou roşu ca să fie totdeauna rumen la faţă.
Se spune că toţi cei care ciocnesc ouă roşii unul cu altul se vor vedea pe lumea cealaltă.
Omul al cărui ou se sparge mai repede este mai slab şi va muri mai curând.
Cojile ouălor roşii nu se aruncă afară în ziua de Paşti pentru că se duce norocul.
Fetele mari şi flăcăii tineri se uită în apa din fântână când se întorc de la slujbă, ca să fie frumoşi tot anul.
Cine mânăncă în ziua de Paşti caş, va fi tot anul alb la faţă.
În ziua de Paşti e bine să se consume întâi carne de peşte sau de pasăre, pentru ca oamnii să fie iuţi ca peştii şi uşori ca păsările în anul ce urmează.
De o parte şi alta a pragului casei se pune o glie de iarbă verde ca să fie belşug în casă.
Usturoiul sfinţit în această zi împreună cu smirnă şi busuioc este folosit de fete ca să fie plăcute şi apărate de farmece. Usturoiul şi busuiocul acestea, semănate ca să se înmulţească, sunt bune de leac.
Cu lumânarea de la Înviere se înconjoară casa ca să fie protejată. Lumânările de la Înviere se păstrează tot anul şi se aprind pe timp de furtună, inundaţii, fulgere.
Cine doarme în această zi, va avea viermi în straturi.
În ziua de Paşti nu se mătură pentru că face grâul secară.
Nu se cerne în ziua de Paşti deoarece din tărâţe se fac lăcuste care vor ataca culturile.
Cine vrea să ştie dacă va avea noroc, să ia un ou roşu sfinţit din ziua de Paşti şi să-l păstreze până la Paştele următor. Dacă oul e plin înăuntru, e cu noroc, dacă e gol, nu.
Cine vrea să aibă noroc la pescuit, ia o bucăţică de anafură şi o aruncă în apă ca să prindă tot anul peşte.
Dacă plouă în ziua de Paşti, perioada până la Rusalii va fi ploioasă. Dacă bate grindina, anul va fi îmbelşugat.

III. Săptămâna Luminată, Săptămâna Paştilor, Săptămâna Albă


1. Lunea Albă

Tradiţii:

Datul în scrânciob

În unele zone, oamenii se dau în scrânciob sau în învârtitori pentru a fi sănătoşi tot anul.

Obiceiuri:

• Umblatul cu pasca

În ziua de luni după Paşti, uneori şi marţea, se merge pe la rudele cele mai apropiate pentru a vesti Învierea Domnului. Merg fiii la părinţi, nepoţii la moşi şi finii la naşi. Se duce o pască, câteva ouă roşii, fructe şi băutură. Sunt primiţi cu cozonac şi ouă roşii iar la plecare se primeşte tot o pască şi ouă roşii.

Plugarul

În a doua zi de Paşti, cel care primul cu plugul la arat este dus pe plug până la râu şi este aruncat în apă. Băiatul ales trebuie să facă apoi cinste plătind o anumită cantitate de băutură. Tânărul ales plugar ascunde sub gunoiul din curte grapa şi colţii de la grapă, după care se ascunde şi el în curte. Când ies de la biserică ceilalţi feciori, aceşti trebuie să caute grapa, apoi pe tânăr. Când îl găsesc, îl leagă cruciş cu paie, îl aşează pe grapă şi este dus la râu unde este udat cu apă.

Udatul

Feciorii prind fetele şi le duc la o fântână unde le udă cu două-trei cofe de apă sau le iau pe sus şi le aruncă într-o apă curgătoare. Fetele astfel udate au şanse mai mari să se mărite în anul respectiv.


Credinţe şi superstiţii:

Cine moare în Lunea Albă merge în Rai nejudecat.
În Lunea Albă se dezleagă spălatul rufelor.
Lunea Albă se ţine ca să nu se rătăcească drumul în călătorii.
Luni şi marţi după Paşti nu se lucrează pentru că e rău de boală-rea (epilepsie).
Cine îşi petrece lunea Paştilor pe un pod vede toate strigoaicele care trec pe acolo.


2. Marţea Albă – Marţea Dracului; Marţile oprite; Oloagele


Credinţe şi superstiţii:

În această zi nu se lucrează pentru că e rău de viermi şi de secetă.
Oloagele se ţin pentru a nu avea probleme cu picioarele.
Marţea de după Paşti se ţine ca să nu fie oamenii trăsniţi şi ca să nu se îmbolnăvească de pelagră.
În această zi nu se toarce.
Marţi după Paşti nu se umblă cu mâinile în apă pentru ca să nu se umfle buricele degetelor.
Se ţine pentru ca să nu facă porumbul tăciune şi să nu mănânce gândacii grâul.


3. Miercurea Luminată – Nunta Şoarecilor; Paparuda


Obiceiuri:

• Paparuda, Paparuga, Dodoloiul

Paparuda este un obicei agrar fără dată fixă, executat în mod special pentru provocarea plocii în timp de secetă. Este practicat de fete de vârstă mică, 10-12 ani, uneori ţigănci, care, îmbrăcate în foi de boz (sau alte vegetale), cu cununiţe de flori împletite pe cap, merg prin sat incovând ploaia şi dansând. Oamenii le stropesc cu apă, pentru a provoca ploaia. Se practică în toată ţara, dar mai ales în zonele de şes.


 


Credinţe şi superstiţii:

În miercurea de după Paşti nu se lucrează pentru că e rău de purici.
Cine nu ţine Nunta Şoarecilor, îi strică şoarecii lucrurile.


4. Joia Paştilor Joia Nepomenită; Joia Necurată; Joia Rea; Slobozitul Păresimilor; Foca


Tradiţii:

• Foca

Foca se sărbătoreşte în prima joi după Paşti. Se fac colaci care se duc la biserică pentru pomenirea morţilor. Până a se merge cu colacii la biserică, se face foc sub pomi, ca să moară viermuşii şi omizile.


Obiceiuri:

Aprinderea focurilor• Aprinderea focurilor

În Joia Luminată se aprind focuri pentru cei morţi. Focul se face din nouă beţe de alun uscate. Se crede că sufletele vin să se încălzească, de accea se invită vecinii şi se dau de pomană oale noi împodobite cu flori şi colaci. Femeile dau de pomană la cimitir pentru cei morţi colaci, băutură, vase şi haine noi. Peste morminte se aruncă şi ouă roşii.

 

 

 


Foto: Cimitir din satul MOŞTENI, com. FRÂNCEŞTI, jud. VÂLCEA
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană

 


Slobozitul PăresimilorSlobozitul Păresimilor

În afară de focurile care se aprind în această zi, o altă practică cu caracter funerar este slobozirea apei pentru cei morţi, la fântână. O fată cară 40 de găleţi de apă pentru o persoană decedată. La sfârşit, se pune martor o persoană de acelaşi sex cu cel pentru cel care a murit şi fata este întrebată: "Eşti martor/ă că ai cărat apa lui (...)? Pe cine ai martor/ă că ai cărat apa lui (...)?". Fata răspunde: "Eu, luna şi soarele!". Imediat după accea se încrucişează două lumânări şi se aprind la cele patru capete, şi se aruncă în fântână, puse într-o troacă. Lumânările rămân în fântână până când se sting iar fata care a cărat apă primeşte un cadou (găleată, cană cearşaf), dat peste fântână. La final se organizează o masă la iarbă verde, cu 40 de colăcei, câte unul pentru fiecare dintre găleţile de apă.

 

Foto: Fântână cu cruci, sat BOROȘTENI, com. PEȘTIȘANI, jud. GORJ
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană


Credinţe şi superstiţii:

Joia după Paşti este ţinută pentru boale. Nu se lucrează pentru că e rău de tifos.
În Joile după Paşti (în număr de nouă) nu se toarce şi nu se înţeapă pentru că e rău de boale şi de bătut piatra.
Bătrânii ţin această zi ca să nu vină ploi torenţiale.
În această zi se dă de pomană peşte.


5. Vinerea Scumpă – Fântâniţa, Izvorul Tămăduirii


Tradiţii:

• Destuparea fântânilor

În aceasă zi se crede că se desfundă izvoarele pentru ca oamenii să aibă apă. De accea, izvoarele şi fântânile amenajate în această zi vor avea apă abundentă şi nu vor seca niciodată.


Credinţe şi superstiţii:

Se ţine pentru mântuirea sufletelor şi pentru ca oamenii să aibă leac de boale.
La Izvorul Tămăduirii curge singur untul din lemn, cu care se pot tămădui unele boli.
Vinerile după Paşti se ţin numai de ţesut: cu pânza ţesută în această zi nu se îngroapă nici mortul, pentru că nu e primită pe lumea cealaltă.
În această zi toate apele sunt sfinţite; cine nea apă şi se spală pe părţile bolnave ale trupului, se însănătoşeşte.
Se ţine pentru rodul plantelor şi împortiva grindinei.
Ziua de vineri după Paşti se ţine pentru slobozirea izvoarelor morţilor.
În această zi se serbează Izvorul ploilor, adică încep ploile. Se ţine pentru ca vara să fie ploioasă.
Oamenii îşi udă vitele cu apă ca să aibă rod mult şi să nu bată piatra.
Se ţine pentru izvor în gospodărie. Cine ţine, are spor la casa lui.
Vinerile după Paşti sunt rele pentru orbit.


6. Sâmbăta Tomei


Obiceiuri:

Pomenirea morţilor• Pomenirea morţilor

În această zi se dau de pomană pască, ouă roşii şi lumânare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Cimitir, sat PIETRARII DE SUS, com. PIETRARI, jud. VÂLCEA
Copyright: cimec.ro, Autor: Odeta Catană



Credinţe şi superstiţii:

Sâmbetele de după Paşti (în număr de nouă) se ţin pentru a nu-i apuca boalele urâte.

 


7. Duminica Tomei Paştile Mici; Paştele Morţilor; Druşte


Obiceiuri:

• Pomenirea morţilor – pentru cei înecaţi

Pentru cei morţi înecaţi, în această zi se aprind lumânări care se pu pe pământ. Se crede că în jurul lor se adună sufletele celor înecaţi fără voie.

 

Text adaptat: Analist-etnolog Ania Moldoveanu, ania.moldoveanu@cimec.ro

Surse


• Ion Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri româneşti, editura Elion, 2002.
• Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, editura "Grai şi Suflet – Cultura Naţională", Bucureşti, 1995.
• Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, II, editura Polirom, Iaşi, 1998.
• Marcel Olinescu, Mitologie românească, editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2004.
• Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, editura Paideea, 2001.
• Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, ediţie îngrijită de Iordan Datcu, editura Saeculum I.O., 1997.
• Narcisa Alexandra Ştiucă, Sărbătoarea nostră cea de toate zilele, volumul II, editura Cartea de Buzunar, 2006.
• Ofelia Văduva, Paşi spre sacru. Din etnologia alimentaţiei româneşti, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.

http://www.crestinortodox.ro

 

 

cIMeC - 2012

 

 

 

 


Înapoi la începutul pagini