CUVÂNT ÎNAINTE

Studierea ceramicii elenistice a fost multă vreme neglijată, ea fiind mai puţin spectaculoasă decât cea arhaică sau clasică. Dar numărul mare de descoperiri, precum şi importanţa lor pentru datarea unor complexe arheologice a îndemnat cercetătorii să se aplece cu mai mult interes asupra acestei categorii de vase, ceea ce a condus la apariţia mai multor studii aprofundate. Cu toate acestea, cunoaşterea ei este încă deficitară.

Interesul pentru bolurile cu decor în relief mi-a fost trezit, cu mulţi ani în urmă, de către prof. dr. Petre Alexandrescu, care mi-a propus acest subiect spre studiu. Am pornit la lucru cu mult entuziasm, adunând la un loc toate fragmentele ce proveneau din săpăturile efectuate la Histria, înainte şi după război.

Din păcate însă, când am intrat în fondul problemei, mi-am dat seama că în acel moment nu aveam la dispoziţie, în bibliotecile din ţară, decât o singură lucrare de referinţă, cea a lui F. Courby, apărută în 1922. Cu toate că reunea o documentaţie importantă, ea nu era suficientă pentru o cercetare serioasă. De aceea, m-am văzut nevoită să renunţ la acest proiect, amânându-l pentru vremuri mai bune.

Deschiderea produsă după anul 1989 mi-a reînviat speranţa că voi putea, în sfârşit, avea acces la o bibliografie, cât de cât completă, privind această categorie ceramică. Minunea s-a produs în anul 1996, când, datorită unei burse oferită de École Française d’Athènes, am avut posibilitatea să lucrez într-una dintre cele mai bune biblioteci din lume, să cunosc ultimele publicaţii pe această temă şi, nu în ultimul rând, să înţeleg metoda de abordare a acestui subiect delicat. Nu trebuie să uităm că acest tip de vase reprezintă prima aplicare pe scară largă a folosirii tiparului pentru producerea veselei de masă greceşti. Ea constituie, aşa cum spune S. Rotroff în prefaţa cărţii sale despre bolurile ateniene cu decor în relief, “primul experiment grecesc în arta modulară, reprezentând legătura dintre artistul/artizanul cu tehnologia unei producţii de masă”.

Această carte reia textul tezei mele de doctorat, realizată sub conducerea prof. Petre Alexandrescu şi susţinută la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti la începutul anului 1998. Scopul principal al publicaţiei a fost introducerea în circuitul ştiinţific a lotului histrian organizat pe ateliere şi centre de producţie, întreprindere extrem de dificilă în condiţiile în care la 99,9% din piese s-au păstrat doar fragmente, unele de foarte mici dimensiuni. De aceea, în structura lucrării ponderea principală revine catalogului şi mai puţin consideraţiilor istorice sau de altă natură. Cercetarea acestui tip de ceramică fiind în continuă evoluţie, foarte multe descoperiri încă nepublicate, ne rezervăm dreptul unor cercetări viitoare mai ample.

În încheiere, vreau să mulţumesc în primul rând Şcolii Franceze din Atena şi directorului ei, dl. Roland Étienne, fără sprijinul cărora lucrarea nu ar fi putut fi realizată, dlui prof. dr. Petre Alexandrescu, ale cărui îndemnuri m-au impulsionat în momente dificile, dlui dr. Alexandru Suceveanu şi regretatei Maria Coja, care mi-au oferit piese inedite din propriile lor săpături. Această carte nu ar fi putut să apară fără sprijinul generos al Ministerului Culturii, în special al dnei Delia Mucică, secretar general, şi al dlui Mircea Victor Angelescu. Conducerea Institutului de Memorie Culturală, prin dna Irina Oberländer-Târnoveanu şi dl. Dan Matei, ca şi dl. Eduard Hazu, care a realizat tehnoredactarea, au contribuit în mod hotărâtor ca lucrarea să vadă lumina tiparului.

Mulţumesc totodată pentru ilustraţie dnei Iuliana Barnea, dlui Daniel Gora şi drei Valentina Belea. Nu pot să închei această listă fără să le menţionez pe sora mea, Voichiţa Domăneanţu, şi pe dna Roxana Dobrescu, care au realizat procesarea pe computer a acestui text. Tuturor vii mulţumiri,

Catrinel Domăneanţu