ADDENDA

În momentul când aştern pe hârtie aceste rânduri au trecut opt ani de la încheierea lucrării. Nu din vina autorului, ea nu a văzut încă lumina tiparului, ca de altfel nici un volum din seria monografică Histria, în care această lucrare urma să fie publicată.

Cum era şi firesc, între timp s-a acumulat o bibliografie importantă privind ceramica romană timpurie. În imposibilitatea de a o introduce organic în lucrare, singura soluţie acceptabilă mi s-a părut a fi aceea de a o menţiona aici, pentru a nu-l lipsi pe cititor de posibilitatea unor noi verificări a afirmaţiilor noastre. Pe de altă parte, având în vedere că lucrările menţionate nu sunt de valoare egală, m-am gândit – încercând să transform dezavantajul nepublicării la timp a contribuţiei noastre într-un avantaj – să stabilesc un tabel de corespondenţe între cele mai importante dintre lucrările amintite şi corpus-ul nostru. S-ar obţine, cred, în felul acesta pe lângă o mai mult decât necesară aducere la zi a bibliografiei şi un indice, atât de profitabil la un asemenea gen de culegeri de materiale.

Iată aşadar mai întâi principalele lucrări apărute fie înainte de 1986 şi nouă inaccesibile, fie după această dată, în ordinea cronologică a apariţiei lor:

– J. Gunneweg, I. Perlman, J. Yellin, The Proveniance, Typology and Chronology of Eastern Terra Sigillata, Jerusalem, 1983.

– F. Burkhalter, La céramique hellenistique et romaine du sanctuaire d'Aphrodite ŕ Amathonte, BCH, 111, 1987, p. 353-395.

– G. Kabakcieva, Oströmische Rotfirnis Keramik und ihre hellenistische Traditionen (Nach Materialien aus Bulgarien), Rei Cretariae Romanae Fautores Acta, 25-26, 1987, p. 481-495.

– J. Gunneweg, Roman Pottery Trade in the Eastern Mediterrnean; ibidem, 119-129.

– E.Z.H. Kadous, Die Terra Sigillata in Alexandria. Untersuchungen zur Typologie der westlichen und östlichen Terra Sigillata des Hellenismus und der frühen Kaiserzeit. Dissertation Trier 1984, Trier, 1988.

– C. Meyer-Schlichtmann, Die pergamenische Sigillata aus der Stadtgrabung von Pergamon. Mitte 2 Jh. v.Chr. – Mitte 2 Jh. n.Chr., Berlin, 1988.

– M. Vanderhoeven, Fouilles d'Apamée de Syrie. 9. 1. Les terres sigillées 1966-1972, Bruxelles, 1989.

– M. Zelle, Terra Sigillata. Ausgrabungen in Assos, Bonn, 1990, p. 92-125.

– K. Roth-Rubi, Zur Glanztonkeramik von Olbia, Südrussland, Arch. Korresp. Bl., 21, 1991, p. 93-101.

– G. Kabakcieva, Römische Keramik aus den Provinzen Untermösien und Thrakien und Terra Sigillata pontica, Rei Cretariae Romanae Fautores Acta, 31-32, 1992, p. 497-514.

– N.E.Akyürck, Terra Sigillata aus dem Heiligtum des Apollon Smintheios, în Studien zum antiken Kleinasien, 2, Bonn, 1992, p. 125-165.

Dar desigur că cea mai impunătoare – atât prin proporţii cât şi prin valoarea colaboratorilor – este:

Atlante delle forme ceramice în Enciclopedia dell'arte antica classica ed orientale. Primul volum (Roma, 1981) este dedicat ceramicii romane târzii (Medio e tardo impero). Mult mai apropiate de subiectul lucrării noastre este însă al doilea volum (Roma, 1985) al aceleiaşi lucrări dedicat ceramicii timpurii (Tardo elenismo e primo impero) şi în special contribuţia lui J. W. Hayes destinată studiului sigilatelor orientale (Sigillate Orientali; p. 1-96). Cercetătorul amintit îşi structurează materialul în următoarele categorii:

I Sigilate orientale A (=Eastern Sigillata A), p. 9-48.

II Sigilate orientale B (=Eastern Sigillata B), p. 49-70.

III Ceramică Çandarli, 71-78.

IV Sigilate cipriote, p. 79-91.

V Sigilate pontice, p. 91-96.

În cele ce urmează vom încerca să paralelizăm tipurile noastre (cu cifre romane dacă e vorba de tip şi cu cifre arabe – în parantez㠖 dacă analogia se referă numai la un singur exemplar) cu cele ale lui Hayes (care ar merita, la rându-le, o amplă discuţie critică) pe care le vom indica prin planşa şi numărul avut în vedere, menţionând în paranteză categoria căreia îi va fi aparţinut în opinia autorului, cu cifre de la I la V.

Suceveanu Histria , X	Hayes Atlante, II
I	pl. IV, 5, 6 (I); pl. XIII, 8(II); pl. XX, 14; pl. XXIII, 9 (V)
II	pl. II, 13; pl. III, 12; pl. V. 14 (I)
III	pl. XVII, 8, 9 (III); pl. XX, 8 (IV)
IV	pl. III, 6, 7, 19 (I); pl. XII, 26, 27; pl. XIV, 17 (II)
V	pl. V, 15; pl. VI, 19, 20; pl. VIII, 3 (I); pl. XIII, 16 (II)
VI	pl. XIII, 15 (II); pl. XVII, 1; pl. XVIII, 4 (III); pl. XXIII, 4 (V)
VII	pl. VIII, 15; pl. XI, 1(I); pl. XIX, 4, 5, 12 (IV)
VIII	pl. III, 2 (I); pl. XX, 10 (IV)
IX	pl. XV, 15 (II)
X
XI	pl. III, 11; pl. IV, 1 (I); pl. XII, 18 (II)
XII	pl. IV, 3 (I); pl. XIII, 4(II); pl. XVI, 6 (II)
XIII
XIV	pl. II, 3, 4; pl. VIII, 1, 2 (I); pl. XXIII, 13 (V)
XV	pl. ii, 7, 8, 9 (I); pl. XII, 7; pl. XIV, 1 (II); pl. XVIII, 6, 8; pl. XX, 1 (IV); pl. xxiii, 3 (V)
XVI	pl. V, 8, 9, 10 (I); pl. XVII, 5, 6, 7; pl. XVIII, 3 (III)
XVII	pl. VI, 17, 18 (I); pl. XII, 22, 23; pl. XIII, 3; pl. XIV, 2 (II); pl. XVI, 7, 8 (III); pl. XX, 3, 5, 6, 7 (IV); pl. XXII, 8, 10 (V)
XVIII	pl. VI, 15, 16 (I); pl. XIII, 1; pl. XIV, 10 (II); pl. xvii, 4 (iii); pl. XXII, 6, 7 (V)
XIX	pl. V, 16; pl. VI, 11, 12 (I); pl. XIV, 8 (II); pl. XVI, 15 (III)
XX	pl. VI, 13, 14 (I); pl. XIII, 6; pl. XV, 1 (II); pl. XVI, 9 (III); pl. XXIII, 5, 6 (V)
XXI	pl. XIV, 5, 6, 7 (II)
XXII
XXIII	pl. VII, 15 (I); pl. XX, 11, 12 (IV); pl. XXIII, 10, 11 (V)
XXIV
XXV
XXVI	pl. II, 10 (I); pl. XII, 8, 9, 10, 11 (II); pl. xvi, 1 (iii); pl. XVIII, 8, 9 (IV)
XXVII	pl. VII, 8, 9, 10, 12 (I); pl. XIII, 18 (II)
XXVIII	pl. IV, 12 (I); pl. XII, 7; pl. XIV, 19 (II); pl. XVI, 2 (III); pl. XVIII, 7 (IV)
XXIX	pl. VIII, 11, 12, 13, 14 (I); pl. XIV, 4 (II); pl. XVIII, 10 (IV)
XXX	pl. XIX, 2(IV)
XXXI	pl. xvi, 5 (iii)
XXXII
XXXIII
XXXIV	pl. XIX, 8, 9, 10, 11 (IV)
XXXV
XXXVI
XXXVII	pl. III, 1 (I)
XXXVIII
XXXIX
XL
XLI	pl. XXI, 4 (IV)
XLII	pl. XX, 13; pl. XXI, 5 (IV)
XLIII
XLIV (3)	pl. XII, 25 (II)
XLIV (7)	pl. XIII, 11 (II); pl. XVI, 13 (III)
XLIV (12)	pl. XI, 7 (I)
XLV	pl. XXII, 2 (IV)
XLVI	pl. IX, 4 (I); pl. XXII, 1, 3, 5 (IV)
XLVII	pl. IX, 6 (I)
XLVIII	pl. IX, 2, 3, 5, 7, 8 (I)
XLIX	pl. X, 6; pl. XI, 1 (I)
L
LI

În ceea ce priveşte amforele, am socotit că lucrarea lui D.P.S. Peacock şi D.F. Williams, Amphorae and the Roman Economy. An Introductory Guide, Londra -New York, 1986, reprezintă cea mai importantă contribuţie în materie – apărută în chiar anul încheierii lucrării noastre – motiv pentru care am folosit-o ca indice pentru tipurile de amfore histriene.

Suceveanu Histria, X	Peacock-Williams Amphohrae, 1986
LII	Class 40
LIII	Class 42
LIV	Class 9, 56
LV	Class 2 (numai pentru buză)
LVI	Class 10 (numai pentru buză)
LVII	Class 51 (numai pentru buză)
LVIII	Class 26
LIX	Class 25
LX	Class 47
LXI	Class 43
LXII	Class 65 ?

Habent sua fata libelli. Au trecut şase ani de la redactarea Addendei. Cartea mea va fi publicată abia în cursul acestui an. Imi exprim toată recunoştinţa pentru acest adevărat miracol, în primul rând d-nei Delia Mucică, secretar general în Ministerul Culturii, precum şi d-lui Mircea Victor Angelescu, şeful Serviciului Arheologie, ca şi prietenilor mei de la cIMeC, d-nei Irina Oberländer-Târnoveanu, d-lor Dan Matei şi Eduard Hazu. Mulţumesc totodată d-nei Iuliana Barnea care a realizat ilustraţia, ca şi d-nei Liliana Zaharia, redactorul acestei lucrări.