A. Sector: "Histria-Pod"

Cercetări: 1980, 1983-1992

Colectiv: Konrad Zimmermann, Alexandru Avram.

Săpăturile, începute în 1980, în acest punct situat la 4 km de cetatea Histria, în teritoriul său rural, şi încheiate în 1993 au dus la degajarea exhaustivă a sitului. S-au descoperit trei edificii compuse din mai multe încăperi şi anexe, prezentand grade diferite de conservare. Acestea sunt dispuse în jurul unei pieţe centrale. Zidurile sunt executate la nivelul soclului din şist legat cu pământ, iar în elevaţie în bună parte din chirpici. Acest complex de locuinţe (probabil ferme rurale) prezintă două faze bine datate pe baza ceramicii atice şi a celor 53 ştampile amforice (38 Thasos, 9 Heracleea Pontica, 2 Sinope, 4 centre neidentificate): nivelul I (cca.400-325 a.Chr.); nivelul II (cca.325-310 a.Chr.). Un nivel mai târziu (înc. sec.III a.Chr.) nu apare decât sporadic şi nu prezintă amenajări constructive. Prin sondajele efectuate în diferite puncte a fost surprinsă şi o sporadică locuire arhaică târzie (ca.500 a.Chr) pusă în evidenţă de existenţa unor vetre, care însă nu prezintă nici o relaţie cu orizontul de mai sus.

Bibliografie: K. Zimmermann, Al. Avram, Archäologische Ausgrabungen in Histria Pod, SR Rumänien. Zwischenbericht über die vorläufigen Ergebnisse der Kampagnen 1980-1985, Klio, 69, 1987, p.6-27; K. Zimmermann, Struktur - und Funktionsanalyse archäologischer Grabungsbefunde, Wiss.Zeitschr. d. Humboldt-Univ. zu Berlin, R. Geistes - und Sozialwiss, 40, 1991, 6, p.110 şi fig.42-48; Al. Avram, Timbres amphoriques et ceramique: quelques associations dans deux sites de la chora d'Istros (Histria Pod et Cogealac), în Y.Garlan (ed.), Amphores grecques en Mer Noire (Actele colocviului de la Istanbul, mai 1994; sub tipar).

B. Sector: "Zona sacră"

Cercetări: 1990-1992

Colectiv: Alexandru Avram, Konrad Zimmermann, Monica Mărgineanu-Cârstoiu.

Săpăturile din zona sacră, reluate în 1990, şi-au propus să urmărească extinderea acesteia spre sud. Au fost supuse cercetării monumentale de epocă romană timpurie şi târzie care suprapun zona sacră după distrugerea acesteia în timpul lui Burebista. Cronologia relativă şi absolută a zonei se prezintă în felul următor:

• a) sec.I a.Chr.(?) - sec.I p.Chr.: amenajarea cu mijloace modeste a două monumente (K şi L), probabil altare (faza I);
• b) refacere urbanistică în sec.II p.Chr. pusă în evidenţă în special prin existenţa unui edificiu de mari dimensiuni (faza I b-c);
• c) distrugere la mijlocul sec.III p.Chr. (atac gotic), urmată de refacerea zidului de incintă, parţial surprins la nivelul fundaţiei pe latura sa de est;
• d) diferite faze (II-III) ale căror amenajări constructive au fost complet distruse şi parţial decapate în urma intervenţiilor din sec. VI;
• e) amenajare urbanistică în 1/2sec.VI, prin amplasarea unei insule delimitate de patru străzi, dintre care cea de est (str. II) este paralelă cu incinta post-gotică a cetăţii (faza IV a);
• f) refaceri şi noi amenajări în cadrul insulei şi a străzilor (faza IV b); g) distrugere la sf. sec. VI, urmată de urme sporadice de reparaţii (faza V): distrugere definitivă (strat masiv de dărâmătură) la înc. sec. VII.

C. Sector: "Bazilica Episcopală"

Cercetări: 1983-1992

Colectiv: Alexandru Suceveanu, Crişan Muşeţeanu, Octavian Bounegru.

După efectuarea celor două secţiuni din 1969-1970 (publicate în Pontica, 4, 1971, împreună cu C. Scorpan), cercetarea marii bazilici episcopale a fost reluată în 1984 prin practicarea unor casete de 5 x 5 m. Rezumând rezultatele celor 10 campanii arheologice, se poate afirma că cercetările au dus la identificarea uneia din cele mai mari bazilici creştine din Dobrogea (poate, cu excepţia celei descoperite la Tomis în 1989, cea mai mare), măsurând 60 m lungime, 30 m lăţimea transeptului, şi 20 m lăţimea naos-ului. Bazilica se compune dintr-un atrium (încă necercetat), un narthex (placat cu dale de calcar) şi un naos (ambele trinavate, doar nava centrală fiind placată cu dale de calcar), un transept în interiorul căruia se află un impunător cor, o absidă pentagonală şi câte o anexă la nord şi la sud. În ce priveşte cronologia bazilicii, întemeiată pe o bogată recoltă numismatică, se poate afirma că a fost construită în 1/2 sec. VI p.Chr. (un tezaur de nummi din sec. V p.Chr. constituie un bun terminus postquem), este reparată la jumătatea acestuia şi este definitiv distrusă (cu excepţia nartex-ului şi a unei părţi din anexa de nord) la sf.sec.VI p.Chr. La exterior s-a mai identificat un nivel de la începutul secolului următor. În sfârşit, un ultim nivel, databil în plin secol VII p.Chr., acoperă întreg monumentul.

D. Sector SG "Cuptoare"

Cercetări: 1991-1992

Colectiv: Mircea Angelescu, Pierre Dupont, Livia Buzoianu.

Începând cu 1991 au fost reluate săpăturile din sectorul SG, situat la extremitatea vestică a platoului cetăţii. Primele două campanii au constat - pe de o parte - în efectuarea unei serii de sondaje stratigrafice, iar - pe de altă parte - în extinderea vechii săpături (publicată în Histria V) către nord şi sud. Sondajele au permis clarificarea situaţiei stratigrafice, iar noile casete au dus la identificarea unei artere de circulaţie pe traseul est-vest, care constituie limita de nord a atelierului ceramic din zonă, precum şi a unor construcţii (una din ele cu temelie "olbiană") a căror funcţionalitate nu a fost determinată cu precizie. Materialul ceramic ne-a permis să stabilim ca dată de început a locuirii în această zonă a cetăţii arhaice în cel de al doilea sfert al sec. VI a.Chr.