Cercetările arheologice de la Histria din campania 1999

 

Responsabil ştiinţific: Alexandru Suceveanu (IAB)

 

Sector incinta arhaică (S.B)

 

Colectiv de cercetare: Mircea Angelescu (IAB), studenţi (UAIM Bucureşti)

 

Reluarea săpăturii din zona secţiunii SB, începută de Maria Coja şi reluată în 1998 a avut drept obiectiv clarificarea situaţiei stratigrafice din acest important punct de pe latura de sud a platoului histrian.

A fost curăţat profilul N-S rămas în picioare şi zona adiacentă. La E de profil a apărut dărâmătură de chirpic, dar nici o urmă a zidului datat în epoca arhaică care se află la o distanţă de cca. 3 m datorită unei săpături mai vechi care a coborât până la stratul de nisip.

Pe latura de E se observă şanţul de demantelare al zidului („negativul”) pe direcţia fragmentului de zid păstrat, apoi spre S dărâmătura de chirpic. Totul este apoi distrus de o intervenţie care instalează o stradă şi imediat la S de ea un şanţ cu nisip, mult mai lat şi mai puţin adânc decât cel observat la SG.

La V de profil a apărut mai întâi o dărâmătură de şist verde dar cu bucăţi mult mai mici decât cele care se mai păstrează din presupusele turnuri. Sub dărâmătura de şist verde au apărut fragmente de calcar alb-gălbui care coboară spre linia zidului.

În paralel am secţionat dărâmătura masivă de chirpici de lângă profil care a pus în evidenţă un strat compact de chirpici arşi şi, pe alocuri, fragmente ce par a fi de lemn ars. În masivul de chirpic, puţin deasupra nivelului liniei pietrelor de şist (soclul zidului) a apărut o ştampilă thassiană databilă în ultima treime a secolului IV a.Chr. Sub stratul de arsură a apărut o podea galbenă de lut care probabil marchează limita dintre cele două dărâmături (elenistică şi arhaică) conţinând foarte puţine fragmente ceramice. Imediat sub podea a apărut o altă dărâmătură de chirpici şi fragmente ceramice arhaice - East Greek şi Klein Meister, care stau pe nisip.

În stratul de dărâmătură au apărut două amfore elenistice, într-una dintre ele aflându-se scheletul unui copil. Modul în care au fost depuse amforele, zona fiind delimitată prin şiruri de fragmente de calcar, poate avea o semnificaţie rituală, situaţia fiind similară cu cea înregistrată în S. IV, sector Domus, de asemenea într-o zonă în care presupunem existenţa unui tronson al zidului de incintă elenistic. Ipoteza depunerii rituale este întărită de descoperirea a altor două amfore în care au fost depuşi copii, la mică distanţă spre E.

În zona de S a săpăturii printre fragmentele de calcar a fost descoperit scheletul unui cal şi de asemenea un schelet uman. Poziţia în care au fost găsite ne fac să presupunem că zidul arhaic s-a prăbuşit peste ei, ceea ce ar putea constitui un argument în favoarea teoriei distrugerii acestui zid ca urmare a unui seism.

Imaginea care se conturează este deci următoarea: zidul arhaic a fost construit din chirpici şi, cel puţin în această zonă, a avut un placaj din piatră de calcar. După distrugerea acestui zid, pe terenul nivelat printr-o lutuială, s-a construit în epoca elenistică un alt zid de chirpic aşezat pe un soclu de piatră de şist. În această zonă traseele celor două ziduri par să fi fost identice, fapt explicabil prin conformaţia terenului. Structurile din zona de V a săpăturii par să reflecte, de asemenea, această succesiune cronologică şi a tehnicii constructive dar numai continuarea săpăturii va putea confirma, sau nu, această impresie.

 

 

Sector X

 

Colectiv de cercetare: Catrinel Domăneanţu (IAB), Diana Gherasimiuc, Alexandra Târlea (FIB), studenţi (UAIM Bucureşti)

 

În anul 1999, în sectorul X, aflat pe platoul de V al cetăţii, în vederea finalizării cercetării din această zonă, s-au demontat două profiluri, cel dintre secţiunea S.D. (1966 - 1968) şi casetele K, L şi cel dintre casetele K, L şi M, S.

De asemenea, s-a continuat săpătura în Z şi s-a trasat o nouă casetă, Y, pentru a verifica relaţia dintre nivelul străzii identificate aici, din prima jumătate a sec. II a.Chr., şi canalul atât de frumos construit, pavat cu dale de şist verde.

Rezultatele au fost următoarele:

1. În Z3 şi Y canalul nu a mai apărut, fiind probabil distrus în momentul construirii străzii; nu se mai poate vorbi de o singură stradă, ci de o intersecţie între două străzi, una orientată N - S şi alta E - V.

2. În U s-a demontat nivelul unei locuinţe descoperite în 1998, pe care s-a descoperit un vas indigen, lucrat cu mâna şi decorat cu şnur, de foarte mari dimensiuni. Locuinţa pare să fi fost compusă din două camere, ale căror ziduri sunt aproape complet distruse de o nivelare ulterioară.

3. În U1 şi K4-S.D. 9e s-a identificat partea superioară a două temelii olbiene orientate NS.

4. În caseta L, în ultima zi a săpăturii a apărut un pavaj (?) din pietre de calcar cretos, pe care l-am curăţat doar parţial, ce pare să aparţină construcţiei care închidea bothrosul descoperit în 1995. Atât pavajul, cât şi cele două temelii olbiene se pot data spre mijlocul sec. II a.Chr., ţinând cont că pe ele s-au găsit fragmente de boluri cu decor în relief din această perioadă.

 

 

Sectorul central - Bazilica episcopală

 

Colectiv de cercetare: Alexandru Suceveanu (IAB), Adela Bâltâc (MNIR), Costin Băjenaru (MINAC), studenţi (UAIM Bucureşti)

 

În campania din anul 1999 s-au obţinut, prin eliminarea profilelor dintre casetele J - K 11 - 13, noi date privind atât monumentele anterioare marii bazilici episcopale (strada din vestul acesteia, a cărei fază iniţială datează din sec. II - III p.Chr., pentru a fi apoi reparată în câteva rânduri, ultima oară într-un moment contemporan cu marea bazilică; canalul în diagonală care deversa în canalul principal al străzii anterior menţionate; bazilica mică din sec. IV-V p.Chr., unele din zidurile acesteia fiind încorporate în cele ale marii bazilici), cât şi marea bazilică însăşi, fie din momentul de construcţie al acesteia (prima jumătate a sec. VI p.Chr.: pragul dintre coridorul de la intrare şi atrium, de 3,40 m, cu fragmentul de arhitravă purtând semnul crucii, căzut chiar pe acel prag; contraforţii de la colţurile de NV şi SV ale porticului din atrium; fântâna din centrul porticului), fie din cel al reparaţiei acesteia (a doua jumătate a sec. VI p.Chr.: zidurile de pe laturile de nord şi de vest ale porticului, cele de la vest îngustând intrarea în acesta de la circa 7 m la 2,50 m), fie, în fine, din momentul reamenajărilor ulterioare dezafectării marii bazilici (sfârşitul sec. VI - începutul sec. VII p.Chr.; zidurile legate cu pământ dintre colţurile porticului şi contraforţii zidului de V al atrium-ului; reparaţiile zidului de V al anexei din N), moment extrem de interesant în măsura în care investigaţii ulterioare vor trebui să decidă caracterul încă religios sau deja laic al acestuia.

 

 

Sector Piaţa Mare

 

Colectiv de cercetare: Mircea Angelescu (IAB), studenţi (UAIM Bucureşti)

 

Datorită reluării lucrărilor de consolidare şi restaurare la Histria, proiectantul (CPPCN) a solicitat executarea unor noi săpături în zona Pieţei Mari. Secţiunile numerotate de la S 1 la S 5 au fost amplasate în următoarele locaţii:

S 1 - de la latura de est a turnului interior de sud al Porţii Mari până la intersecţia străzii E - V cu cea N - S. Obiectivul principal urmărit a fost cel al identificării cu exactitate a traseului bordurii de sud a străzii care străbate de la E la V Piaţa Mare.

S 2 - perpendiculară pe strada care lonjează edificiul construit în opus graecum şi pe strada N - S de acces către Terme I. Obiectivul urmărit a fost corelarea stratigrafică dintre cele două străzi orientate nord-sud.

S 3 - paralelă cu zidul de est al basilicii civile din Piaţa Mare. Obiectivul a fost identificării limitei de sud a străzii est-vest al cărei traseu este modificat în momentul construirii primei faze a basilicii civile.

S 4 - între colţul de sud-vest al basilicii civile şi strada nord-sud de acces către Terme I. Obiectivul a fost acela al punerii în evidenţă a modului în care implantarea basilicii civile a afectat traseul vechii străzi identificat în S 3.

S. 5 - între S. 6 şi strada nord-sud de acces către Terme I. Obiectivul a fost identificarea traseului străzii est-vest care străbate Piaţa Mare şi a modului în care aceasta se corelează stratigrafic şi constructiv cu basilica civilă precum şi cu presupusa stradă anterioară.

Secţiunea numărul 1 (S. 1) şi-a propus delimitarea cât mai exactă a limitei sudice a străzii care corespunde porţii pentru vehicule a incintei post-gotice în zona cuprinsă între bastionul interior (de est) al turnului de sud al porţii şi intersecţia cu strada orientată nord-sud care conduce către Terme I. În această secţiune a apărut continuarea spre nord a străzii (cu canal subteran) databile în momentul constructiv anterior şi care lonjează marele edificiu public construit în tehnica opus graecum şi care este tăiat de noua incintă construită după distrugerea de către goţi a Histriei. Spre capătul de est al S 1 au putut fi identificate trei blocuri ce fac parte din dalajul original al străzii şi care fiind conservate in situ fac posibilă identificarea traseului străzii. Din păcate în această zonă situaţia arheologică a fost deranjată de o intervenţie modernă care nu a mai permis decât identificarea în apropierea intersecţiei a colţului unui alt edificiu construit de asemenea în tehnica opus graecum, contemporan cu cel de care este despărţit de strada orientată nord-sud apărută în S 1. Din păcate, dimensiunile reduse ale secţiunii nu ne permit precizări cronologice privind fragmentul de pavaj de calcar apărut la est de strada nord-sud.

Secţiunea numărul 2 (S 2) a fost amplasată în zona ce practic era susceptibilă de a oferi noii informaţii privind datarea implantării străzii nord-sud ce duce către Terme I. Din păcate şi în această zonă săpătura, deşi a ajuns la o adâncime destul de mare, nu a putut surprinde decât parţial situaţii stratigrafice. In extremitatea de vest a S 2 a fost pusă în evidenţă bordura străzii nord-sud ante distrugerea gotică ce a fost identificată şi în S 1. Urmează către vest o mare porţiune în care o altă intervenţie modernă a distrus stratul arheologic. Un singur zid (şi el parţial afectat) şi un mic fragment dintr-un pavaj corespunzător acestuia a fost surprins la vest de el. Extremitatea vestică a S 2 o constituie traseul străzii nord-sud (e) din care a fost pusă în evidenţă o dală aflată în poziţia ei iniţială. Pe o distanţă de cca. 1 m spre vest de capătul estic al S 2 s-a păstrat intactă o situaţie stratigrafică care a surprins două niveluri de distrugere (fiecare dintre ele cu arsură şi dărâmătură de ţigle) care reprezintă cele două momente de distrugere ale Histriei de către goţi şi respectiv costoboci. Deasupra acestora vine şi se aşează noua stradă care va face de acum înainte legătura urbanistică dintre zona pieţei mari şi cea a edificiului Terme I (strada e).

Secţiunea numărul 3 (S 3) şi-a propus înlăturarea unei mari cantităţi de pământ depus de vechile săpături pe colţul de sud-est al basilicii civile ce limitează spre sud Piaţa Mare. După această operaţiune a putut fi pusă în evidenţă bordura de sud a vechiului traseu de stradă (b) la care a trebuit să se renunţe în momentul construirii primei faze a basilicii. Bordura descoperită este construită din blocuri de calcar dispuse vertical şi care sunt destul de afectate de către condiţiile de mediu (exfoliere).

Descoperirile din S 1, dar mai ales cele din S2 şi S 3 au impus efectuarea a două noi secţiuni care să aducă precizări privind relaţiile stratigrafice şi constructive dintre acestea.

Secţiunea numărul 4 (S 4) a fost trasată în zona dintre colţul de SV al basilicii civile ce limitează spre S Piaţa Mare şi traseul străzii orientate nord-sud (e), având acelaşi ax ca S 2. Si aici s-a constatat că stratul arheologic din imediata vecinătate a colţului basilicii a fost afectat de o intervenţie modernă, foarte probabil în momentul executării lucrărilor de consolidare a zidurilor basilicii. Cu toate acestea, după o extindere de 1,5 m către sud a acestei săpături, am putut surprinde traseul vechii străzi a cărei bordură de sud am surprins-o în S 3. Strada este construită din dale mari de calcar şi are pe ambele laturi o bordură construită din blocuri de calcar dispuse vertical. Deşi bordura de nord a fost afectată de intervenţia modernă mai sus menţionată traseul ei este clar vizibil. Pe mijlocul străzii a fost constatată prezenţa unui canal de evacuare peste care se păstra in situ o dală de calcar în timp ce o alta s-a spart sub presiunea straturilor superioare şi a fost găsită, în stare fragmentară, prăbuşită în interiorul canalului. In plan, situaţia surprinsă ne arată foarte clar modul în care implantarea primei faze a basilicii civile (în momentul I C) a afectat traseul acestei străzi.

Secţiunea nr. 5 (S 5) constituie practic o extindere a S 6 către V. Principalul ei scop a fost să ofere confirmarea existenţei străzii descoperită în 1994 şi care a înlocuit ca axă de circulaţie vechiul traseu al străzii b, acum (după momentul I C) dezafectată ca urmare a implantării basilicii civile. Cu excepţia unei mici zone din extremitatea sa vestică – unde a fost constatată o altă intervenţie modernă – pe toată lungimea acestei secţiuni a fost surprins traseul acestei noi străzi. Strada este construită din dale groase de calcar îmbinate perfect şi care permit trasarea cu exactitate a direcţiei străzii construite odată cu basilica civilă (I C).

Cele cinci secţiuni prezentate până acum aduc importante precizări privitoare la cronologia şi stratigrafia acestei zone centrale a oraşului roman.

 

 

Cercetări geofizice

 

Ing. Florin Scurtu (GEI-PROSECO, Bucureşti).

 

Cercetările au fost efectuate în cadrul unui grant acordat de Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare (ANŞTI) şi au avut, în anul 1999, un caracter predominant experimental. Scopul principal al lucrării a fost de a verifica posibilitatea de a pune în evidenţă eventuale construcţii antice îngropate ce s-ar găsi în interiorul ariei cuprinse între zidul de incintă elenistic şi cel roman timpuriu (nu există o reţetă generală de utilizare a cercetării geofizice în cadrul siturilor arheologice, fiecare sit având personalitatea sa, care trebuie descifrată într-o primă etapă a acestor cercetări).

Lucrările au început din zona bazilicii extramuros, cu măsurători magnetometrice într-o reţea foarte deasă de puncte de măsură, care au confirmat eficienţa metodei şi a metodologiei alese de noi: harta magnetometrică filtrată a zonei respective reproduce exact traseul zidului bazilicii, iar un profil magnetometric realizat la sud de bazilică a arătat că structuri îngropate necunoscute generează mai multe anomalii locale cu lăţimea aparentă de 2 – 12 m, deci în subsol există surse ale căror poziţie în spaţiu şi contrast de susceptibilitate generează anomalii magnetometrice cu amplitudini măsurabile.

În etapa următoare scopul lucrării noastre a fost de a încerca să punem în evidenţă alte zone, situate în largul spaţiu necercetat arheologic cuprins între zidul de incintă elenistic la est şi zidul de incintă roman timpuriu la vest, în care ziduri îngropate sau resturi ale unor construcţii prăbuşite să fie evidenţiate cu ajutorul magnetometriei. Am adoptat o reţea de măsurători mult mai rară, deci mai productivă, axată pe o magistrală orientată aproximativ V - E lungă de 240 m. De o parte şi de alta a acestei magistrale am realizat măsurători magnetometrice pe panouri de 20 x 20 m atât la sud şi vest de bazilica extra muros cât şi la nord de complexul Terme II pus în evidenţă de săpăturile arheologice.

În zona bazilicii extramuros rezultatele geofizice indică în mod cert existenţa altor construcţii îngropate, dintre care cea mai bine conturată este o clădire dreptunghiulară de circa 20 m lungime (pe direcţia E – V) şi 8 – 10 m lăţime (pe direcţia N – S), la circa 50 m SE de bazilică.

În zona Terme II situaţia este mai puţin clară, dar rezultă totuşi o aglomerare de şisturi verzi (dărâmătură sau relief îngropat) şi o spectaculoasă anomalie care indică o construcţie inelară (pereţii unui bazin?) cu diametrul de circa 4 m, la NV de terme.

Cercetările geofizice vor continua în anul 2000 cu detalieri ale zonelor anomale detectate în anul trecut şi cu cercetări de recunoaştere pe o zonă mai extinsă, mai ales spre S şi V faţă de zonele deja cercetate în 1999.