NOTE:

ÎNAPOI

  1. Tucidide, Hist., II, 96; Strabon, VII, 3, 2; Cassius Dio, LI, 22.
  2. C.Patsch, Beitrage, V, 1, passim.
  3. Idem, 35-37.
  4. Florus, I, 39,6.
  5. Din Istoria Dobrogei, I, 276-279; D. M. Pippidi, Contibutii la istoria veche a României, Ed.2, 224.
  6. H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la Decebal, 1972, 67-76.
  7. M. Macrea, Monedele din cetatea dacă de la Costesti, în AISC, II, 1933-1935, 163; B. Mitrea, Legăturile comerciale ale daco-getilor din Muntenia cu republica romana, în SCN, II, 1958, 193; E. Chirila în AMN, I, 1964, 125-129; I. Glodariu, Relatiile comerciale..., passim.
  8. Histoire romaine, Paris, 1933, III, 83.
  9. Tacitus, Ann., I, 11, 4.
  10. Cassius Dio, LVIII, 25, 4.
  11. Tacitus, Hist., IV, 54; Fl. Josephus, Bell. Iud., VII, 89; C. Patsch, Beitrage, V, 1, 172.
  12. Fl. Josephus, Bell. Iud., VII, 4,.3; 92-93.
  13. Al. Suceveanu, Pontica, 4, 1971, 105-123; idem, Viata economica în Dobrogea romana, 1977; idem, SCIVA, 30, 1979, 1, 47-61.
    ÎNAPOI

  14. Suetonius, Domitian, VIII.
  15. Cichorius, Die römische Demkmaler der Dobrudscha, Berlin, 1904
  16. M. Sâmpetru a efectuat cercetări la altar în cursul anilor 1968, 1977; Gr. Tocilescu, Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie, 1900, 65-66 preconizează pentru monument un plan pătrat. cu latura de 11,67 m, de fiecare parte cu câte șase trepte; în reconstituirea ipotetică a altarului datorată lui G. Niemann (op.cit., 69, fig. 43) sunt desenate doar cinci trepte, cât considera și E. Dorutiu-Boilă că ar fi existat (Dacia, N. S., V, 1961, 345-362). Publicând rezultatele cercetărilor, date mult diferite de cele cunoscute anterior, într-un volum consacrat monumentului triumfal de la Adamclisi (Tropaeum Traiani, II, 1984, 145), M. Sâmpetru nu a prezentat un plan complet al ruinei altarului așa că trebuie să ne mulțumim cu interpretările situației descoperite (dimensiunea la bază 15,96x15,96, iar altarul propriu-zis cu latura de 12,42 m) pe care nu o cunoaștem nemijlocit. De fapt, nu este vorba decât de datarea altarului, pe baza orientarii solare a monumentului, pornindu-se de la ipoteza ca a fost ridicat de ziua de naștere a lui Domitian sau Traian. Or, fiind un altar funerar, este greu de presupus că s-a pus piatra de temelie la aniversarea împăratului și nu la cea a comemorării luptei în care cei pomeniți căzuseră. Din acest motiv, chiar tentantă cum e, argumentația ni se pare a fi doar o ipoteză foarte puțin plauzibilă.

    ÎNAPOI

  17. G. Alföldy, H. Halfmann, în Chiron, III, 1973, 331 sqq - M. Cornelius Nigrinus a fost în anii 85-89 guvernatorul Moesiei, iar apoi al Moesiei Inferior.
  18. The Military funeral Altar of Adamclissi, în Dacia, N. S., V, 1961, 345-363.
  19. Martial, VI, 76, 1-6.
  20. J. Colin, Le préfet du prétoire Cornelius Fuscus, în Latomus, XV, 1, 1956, 57-83.
  21. R. Syme, Danubian Papers, Bucuresti, 1971, 73-83; aceeași datare pare sigură și lui K. Strobel, Anhang IV în Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans, Bonn, 1984, 237 sqq.
  22. Getica, 76- Gothi solventes, ripam Danuvii iam longe possessam ab imperio Romano deletis militibus cum eorum ducibus vestaverunt.
  23. Gr. Tocilescu, Fouilles, 1900, 143-184, harta la p. 145; C. Schuschardt, Die sogenannten Trajanswalle in der Dobrudscha, extras din Abhandlungen der Preussischen Akademie der Wiessenschaften, Phil-Hist. Klasse, Berlin, 1918; Ioana Bogdan Cataniciu, I valli di Traiano nelle Dobugia în Omaggio a Dinu Adameșteanu, Clusium, Cluj, 1996, 201-226.
  24. Dacia de la Burebista la cucerirea romană, București, 1972, 282-284.

    ÎNAPOI

  25. Cichorius, Die Reliefs der Trajanssaüle, Berlin, 1896-1900; Stuart Jones, The Historical Interpretation of the Reliefs of Trajans Column, Papers of the British School at Rome, 5, 1910, 435 sqq; T. Antonescu, Columna Traiana, Iasi, vol I, 1910; F. Lipper, S. Frere, Trajan's Column, a new edition of the Cichorius plates, Alan Sutton,1988.
  26. Studii Clasice, VI, 1964, 205-232.
  27. Cichorius, scenele XXXI-XXXIX.
  28. H. Daicoviciu, op.cit., 328.
  29. Nu putem fi de acord cu recentele propuneri privind ocuparea încă din primul razboi dacic a Sarmizegetusei romane și reducerea autoritțăii lui Decebal doar la zonele de la nord de Mureș - C. Opreanu, Dacia Romana si Barbaricum, Timișoara, 1998, 37 sqq și bibliografia.
  30. În săpăturile sale, M. Sâmpetru a pus în evidență o cronologie relativă pentru cele trei monumente de la Adamclisi. Altarul și tumulul funerar sunt construite anterior monumentului triumfal. S-a constatat că prin natura pietrei și grija cu care a fost executat, monumentul se deosebește de celelalte două construcții, dar cu toate acestea autorul consideră că decalajul în timp este foarte redus, toate cele trei fiind construite din ordinul lui Traian (Tropaeum Traiani, II, 1984, passim).
  31. M.Sânpetru prefera întregirea: Marti Ultori Imperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tri. Pot XIII Imp VI Cos V PP devicto exercitu Decibali regis Dacorum Tropaeum consacravit.
    În traducere: Zeului Marte Razbunătorul (făcut) de Împăratul Caesar fiul divinului Nerva, Verva Traianus Augustus Învingatorul Germanilor, Dacilor, Mare Preot, Tribun a XIII-a oară, proclamat Imperator a VI-a oară, consul a V-a oară, Părinte a Patriei dupa ce a învins armata dacilor .... și a sarmaților (sau pe regele Decebal al dacilor) a ridicat acest trofeu prin legatul său...
  32. B.Pick, Das Monument von Adam-Klissi auf Münzen von Tomis, în AEM, XV, 1892, 18 sq; Gr.Tocilescu, Fouilles, 22
  33. Furtwangler, Das Tropaion von Adamclissi, datează monumentul în epoca lui Augustus, ca o comemorare a victoriei lui Licinius Crassus; N.Iorga și S.Ferri consideră că monumentul a fost complet refăcut în epoca lui Constantin cel Mare sau Valentinian; ideia construirii monumentului în secolul IV p.Chr. o avusese inițial și Gr. Tocilescu înainte de descoperirea fragmentelor de inscripție cu numele împarătului Traian, luând ca argument tocmai stilul reliefurilor de pe monument (Monumentul de la Adamclisi, 18-19). Descoperirea fragmentelor celor două inscripții votive au făcut evident faptul că monumentul este creația lui Traian. Calitatea artistică a reliefurilor cu totul inferioară sculpturii aulice romane nu poate fi determinantă în datarea monumentului, care a fost sculptat de meșteri militari sau locali. O refacere a monumentului în sec.IV este greu de presupus, deoarece nu s-au pus în evidentă nici cele mai neînsemnate urme ale unei faze anterioare. Mai recent și L. Petculescu a readus în discuție datarea pieselor sculpturale în sec IV p.Chr., considerând că unele arme reprezentate ar fi caracteristice acestei epoci.
  34. Florea Bobu Florescu, Das Siegesdenkmal von Adamclisi, Tropaeum Traianii, Bucuresti, Bonn,1965; R, Florescu, Adamclisi, Ed.Meridiane, 1973; K. Strobel, Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans, Antiquitas, Reihe 1. Bd. 33, Bonn, 1984, 231-236 M Alexandrescu-Vianu, Dacia NS ****
ÎNAPOI