Covasna "Cetatea Zânelor", județul Covasna
Cetate dacică.
Istoricul cercetării. Săpături efectuate de Al. Ferenczi (1942 - 1943), C. Daicoviciu (1949), V. Sârbu și V. Crișan, 1998.
Descrierea sitului. Cetatea, situată pe un munte înalt de 930 m, a fost construită atât pentru a fi un centru al comunităților dacice din această zonă, cât și pentru control al intrărilor și ieșirilor în / dinspre sud estul Transilvaniei spre sudul Moldovei și estul Munteniei.
Lucrările de amenajare au fost impresionante, ele incluzând atât obținerea unei suprafețe terasate de aproape 10.000 m2, cât și ridicarea unor fortificații de apărare sau de susținere a teraselor, de cca. 700 m lungime.
Amenajările au cuprins atât tăierea promontoriului, pe care s-a aflat acropola, cât și amenajarea a 3 4 terase, pe laturile de nord, vest și sud; partea dinspre est este foarte abruptă. Diferențele de nivel, față de acropolă, cât și dintre terase, sunt de 7 8 m.
Acropola, ce includea o suprafață de circa 700 m2, a avut o fortificație circulară chiar pe baza platoului și un zid de susținere la baza acestuia. Acestea impresionează atât prin dimensiuni, cât și prin modul complicat de construire.
Terasa I a, cu o suprafață de circa 3.000 m2, era mărginită de un zid, lat de 2,20 2,50 m, format din doi paramenți și emplecton. Pentru paramenți s-au selectat pietrele mai mari și cu unele laturi plate, iar ca liant s-a folosit lutul; deocamdată nu s-a observat întrebuințarea lemnului în structura zidului. În unele zone, paramentul exterior se păstrează pe o înălțime de 1,20 1,50 m, format din 10 12 asize.
Terasa a II a, include o suprafață de peste 3.700 m2. Fortificația ei este de aproape 250 m; vestigiile acesteia sunt impresionante, și ele se evidențiază pe aproape toată lungimea terasei. Rămâne de văzut dacă este vorba de un zid sau de un val întărit cu piatră.
Terasa a III a, situată doar pe laturile de vest și nord ale muntelui, este mai mică, fortificația, lungă de cca. 150 m, incluzând o suprafață de circa 150 m2.
Nu este exclus ca, până la baza muntelui, dacii să fi amenajat și alte terase, așa cum par a sugera observațiile preliminare.
Cronologia. Materialele arheologice, recoltate până în prezent, par a data fortificația din sec. I a. Chr. până la 106 d. Chr. Dacă momentul ridicării fortificației este mai dificil de precizat cu exactitate, sfârșitul ei pare mai sigur la începutul sec. II d. Chr., cu ocazia războaielor daco romane. Oricum, o distrugere anterioară cuceririi romane s-a observat la zidul de pe terasa I a într-o perioadă încă greu de precizat. Prezența unor relativ numeroase fragmente de vase hallstattiene de pe terasa I a sugerează o amenajare a muntelui chiar din prima epocă a fierului. Este de semnalat și prezența, sporadică, a unor fragmente de vase ceramice din bronzul mijlociu.
Dezastrul ecologic din noiembrie 1995 a dus la prăbușirea, aproape totală, a arborilor, aceștia antrenând între rădăcinile lor părți din ziduri și complexe, ca și inventarul din stratul arheologic.
Cercetările arheologice la acest monument se impun, atât datorită caracterului lor de salvare, cât și pentru o mai bună cunoaștere a civilizației geto dacilor din sud estul Transilvaniei. Deasemenea, o eventuală conservare restaurare a fortificațiilor și a complexelor, va constitui un punct de mare atracție turistică.
Valeriu Sârbu, Viorica Crișan