Material aparţinând culturii Precucuteni, aşezare din epoca bronzului (culturile Costişa, Monteoru).

Istoricul cercetării. Cercetări,1937: Radu Vulpe, Constantin Matasă; 1959 - 60: Radu Vulpe.

Descrierea sitului. Staţiunea de pe "Dealul Cetăţii" se află deasupra satului Costişa, pe terasa superioară din stânga văii Bistriţei, pe un promontoriu, mărginit de râpe abrupte şi legat de restul terasei printr-o şa. Locul oferea o bună apărare naturală şi o vizibilitate bună asupra văii Bistriţei. Încă din vechime, capacitatea defensivă a locului a fost completată cu trei şanţuri de fortificaţie, săpate probabil în timpul locuirii Monteoru.

În 1937 a fost descoperit un material ceramic, de o factură necunoscută încă. Pe baza acestui material va fi definită ulterior o nouă cultură arheologică aparţinând epocii bronzului, cultura Costişa. Situaţia stratigrafică pe "Cetăţuia" de la Costişa se prezintă astfel: la bază un strat cu material precucutenian, gros de circa 0,30 – 0,40 m, suprapus de o depunere subţire (0,15 m), cu materiale, care prezintă similitudini cu cele din nivelul II₂ de la Izvoare. Următoarea fază de locuire datează din epoca bronzului şi este divizată stratigrafic în două niveluri: primul, mai timpuriu, conţine materiale Costişa; al doilea, aparţine fazei mijlocii a culturii Monteoru. Locuinţele culturii Costişa erau construite din chirpici cu nuiele. Vetrele aveau lipitura direct pe pământ. Ceramica, care se asociază acestor complexe, este reprezentată de ceşcuţe cu două torţi, amfore bitronconice, cu gât cilindric, străchini tronconice, realizate din pastă grosieră etc. Decorul cel mai răspândit este constituit din triunghiuri incise cu vârful în jos, dispuse pe umărul, vaselor, care alternează uneori cu benzi, umplute cu puncte.

Nivelurile de tip Monteoru sunt reprezentate de pavimente de bolovani, asociate cu material ceramic caracteristic. Aceste structuri suprapun în numeroase cazuri complexe ale culturii Costişa. Ceramica prezintă o varietate destul de mare. Formele principale sunt: ceaşca cu două torţi cu şa, de cele mai multe ori şi cu prag, askos - uri, vase pântecoase, cu marginea răsfrântă lângă buză, boluri tronconice cu marginea evazată, etc. Decorul este realizat prin benzi incise, în relief sau prin mai multe linii reunite în bandă.

Bibliografie selectivă

• Al. Vulpe, Dacia, NS, 5, 1961, 105 – 122;
• Al. Vulpe, M. Zamoşteanu, Săpăturile de la Costişa, Materiale şi Cercetări, VIII, 1962, 309 – 316;
• S. Marinescu - Bîlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Buc., 1974, Anexe, 157 - 158.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.