Planşe
176. Sighişoara, jud. Mureş
Punct: Cetate, str. Şcolii nr. 13, Casa Fronius
Cod sit: 114523.05
Autorizaţia de cercetare de salvare nr. 9/2005
Colectiv: Ioan Fedor Pascu – responsabil (SC Damasus SRL)

În perioada 15 – 26 iunie au fost realizate sondaje arheologice în interiorul imobilului situat în Sighişoara, str. Şcolii nr. 13, cunoscut sub denumirea de Casa Fronius. Sondajele se integrează procedurilor preliminare întocmirii proiectului de reabilitare a clădirii, şi s-au realizat după un plan propus de arh. Aurora Târşoagă, după cum urmează:
S1: 1,5 x 1,5 m, în 1.4, pe zidul de V.
S2: 1,5 x 1,5 m, în 1.5, pe zidul de E.
S3: 1,5 x 1,5 m, în 1.2, în colţul de SV.
S4: 1,5 x 1,5 m, în 1.2, pe zidul de S, la 1,5 m de zidul care desparte 1.2 de 1.3.
S5: 1,5 x 1,5 m, în 1.2, pe zidul de N, la 3 m de zidul de E.
S6: 1,5 x 1,5 m, în 1.2, pe zidul de N, la 1 m de zidul care desparte 1.2 de 1.3.
S7: 1 x 1 m, în 1.3 pe colţul de SE.
S8: 1 x 1 m, în 1.1, pe colţul de SE.
S9: 1 x 2 m, parţial în 1.3, la 4 m de zidul de S.
S10: 1,5 x 7,3 m, longitudinal în 1.6, la 1,3 m de zidul de S.
S11: 1,5 x 5 m, transversal în 1.6, la 1,3 m de zidul de E.
Casa Fronius1 prezintă un plan în formă de L cu latura mai lungă la stradă: 4 axe, dublu tract, pivniţa la nivelul solului, parter înalt; aripa scurtă cu pivniţa refăcută în sec. XX. Accesul carosabil prin gang tăvănit comunică cu pivniţa, formată din 3 travee acoperite cu bolţi de cărămidă şi o mică încăpere cu cuptor de pâine, fereastră la stradă. Nivelul locuinţei păstrează bolţile în cruce şi cele semicilindrice, cu decor de stuc. Acoperişul în două ape, două lucarne spre stradă. Faţadă cu decor clasicizant, încadrată de semi bosaje şi bolţari de mortar la arcada porţii. În continuarea casei, şură de tip Fachwerk.
Anterior săpăturilor arheologice pământul din interiorul clădirii a fost excavat, cu doar câteva excepţii, până la talpa fundaţiei şi solul viu. Cercetarea arheologică a fost astfel lipsită de două elemente fundamentale: stratigrafia şi inventarul arheologic. Din acest motiv nu s-a putut stabili cu certitudine evoluţia nivelului de călcare în interiorul clădirii, puţinele sugestii de acest gen fiind bazate exclusiv pe observaţii asupra structurilor zidite. Pe de altă parte absenţa inventarului arheologic lipseşte acest studiu de repere cronologice absolute, care au fost distruse odată cu evacuarea pământului.
În principal distingem două perioade de locuire:
Perioada preistorică. Cel mai vechi strat de cultură materială a fost constatat în spaţiul 1.6 (S10 şi S11) unde un fragment ceramic Hallstattian trimite la un nivel de cultură preistoric.
Perioada medievală, începând cel mai probabil cu cea de-a doua jumătate a sec. XIII, când amplasamentul a fost ocupat de primele construcţii ridicate de coloniştii saşi.
Încăperea 1.1. a fost cercetată printr-o secţiune interioară – S 8, şi două secţiuni exterioare, S 7 şi S 9. Nivelul de călcare în momentul începerii săpăturii se afla la –0,60 m, datorită faptului că umplutura interioară fusese evacuată până la solul viu. Au fost evidenţiate fundaţii din bolovani de piatră, cu talpa în solul viu la cote cuprinse între –0,60 şi –0,80 m. Nivelul iniţial de călare şi de construcţie este de presupus în jurul cotei 0.
Încăperea 1.2 a fost cercetată prin secţiunile S 3 – S 6. S-a evidenţiat faptul că pereţii de sud şi vest sunt cei originali, în vreme ce peretele nordic este rezultatul unei refaceri din perioada construirii bolţii actuale.
Pereţii iniţiali au fundaţii adâncite în solul viu, din bolovani de piatră, cu talpa la –0,70/-0,80 m. Şanţul pentru fundarea peretelui nordic a fost săpat mult mai adânc, el oprindu-se la –1,80 m, de asemenea în stratul de lut galben neumblat. În structura acestui perete, construit de asemenea din bolovani de piatră, se distinge un arc de descărcare subteran. Nivelul actual de călcare se află la –0,80 m, iar nivelul iniţial nu poate fi estimat. În peretele de vest se disting încă urmele unei deschideri, prevăzute din construcţie, prin care se realiza accesul dinspre stradă.
Încăperea 1.3 a fost cercetată prin 2 secţiuni, S 7 şi S 9. Nivelul de călcare interior se află la – 0,70/0,74 m, rezultat în urma unor decapări masive. Nivelul iniţial de călcare poate fi presupus în jurul cotei de –0,40 m. Latura de est a acestei încăperi este construită din bolovani de piatră, cu o talpă de fundare la –0,74/-0,80 m.
În exteriorul încăperii, piciorul de zidărie care prelungeşte zidul estic (S 9) are o configuraţie diferită de cele obişnuite, cu o fundaţie din piatră şi o elevaţie din cărămidă. Fundaţia suprapune un zid sec la –1m, iar limita ei superioară este stabilită la –0,80 m
Uşa de acces în această încăpere este delimitată de doi piloni din zidărie de piatră, a căror fundaţie coboară în adâncime pe lângă zidul sec. Pilonul estic are o lăţime de 0,65 m, cu un decroş de fundaţie la –0,54 m, după care se îngustează la 0,40 m. Tocul din lemn al uşii se află la interiorul încăperii, iar pragul este rezervat în zidărie la –0,30 m. În ceea ce priveşte zidul sec, în stadiul actual al cercetărilor nu se poate preciza funcţiunea sa.
Încăperea 1.4 a fost cercetată printr-o singură săpătură, S 1. Încăperea 1.4. a rezultat din extinderea spre curte a încăperii 1.2., conform evoluţiei generale a clădirii. Ea are de fapt 2 pereţi proprii, cei de nord şi est, la sud a refolosit peretele casei existente iar latura de vest a fost aproape în întregime deschisă către stradă. În stadiul actual, golul este obturat în partea inferioară cu o zidărie din piatră şi cărămidă, iar în partea superioară funcţionează o fereastră cu pervaz din lemn la –0,10 m.
Încăperea 1.5 a fost cercetată prin S 2. Peretele de E este adosat celui sudic (respectiv încăperii 1.2.). El suprapune un zid sec la –0,90/-1,10 m, şi are o fundaţie din bolovani de piatră, cu un decroş lat de maxim 0,10 m la –0,57 m. Elevaţia este realizată din cărămidă. Peretele de nord este construit în aceeaşi etapă cu cel estic, cu care dealtfel se şi ţese. Caracteristicile tehnice sunt aceleaşi. Peretele sudic suprapune şi el zidul sec la –1 m, şi are o fundaţie construită din piatră şi cărămidă. Nivelul de călcare iniţial în jurul cotei de -0,50 m. La –0,30 m se disting urmele unei pardoseli din cărămidă.
Încăperea 1.6 a fost cercetată prin două secţiuni dispuse în cruce, S 10 şi S 11. Cu excepţia peretelui sudic, a cărui fundaţie coboară sub cota 0 la –0,16 m, celelalte fundaţii se află pe nivelul actual de călcare, la limita superioară a unui strat preistoric ce suprapune direct solul viu. Este astfel evident că depunerile medievale şi moderne au fost îndepărtate drastic. Un nivel de construcţie pentru această anexă poate fi presupus în relaţie directă cu decroşul fundaţiei, în jurul cotei de +0,80 m.
În interiorul încăperii au fost identificate două fundaţii din piatră ce trebuie să fi funcţionat ca tălpi pentru structuri din lemn. În apropierea peretelui estic a fost identificată o tainiţă, constând dintr-un butoi din lemn îngropat.
Prima etapă din evoluţia actualului imobil poate fi presupusă în spaţiul 1.1, pe actualele dimensiuni, dar fără boltă, doar tăvănită. Modelul, regăsit şi la Casa cu Cerb, este locuinţă în spate, anexe şi curte în faţă, spre strada Şcolii. Intrarea era din spate, pe latura nord. Cel mai probabil această etapă poate fi încadrată în sec. XIV-XV. Până în sec. XVII clădirea s-a extins în mai multe etape, păstrând accesul din stradă.

Note:
1. Denkmaltopographie Siebenbürgen Stat Schäßburg 4.1. Stadt. Topografia monumentelor din Transilvania Municipiul Sighişoara 4.1, Volum colectiv editat de Christoph Machat, Rheinhland-Verlag GmbH Köln, 2002, p.148 (descriere de Corina Popa)