Anexa 1
Anexa 2
Planşe
117. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu
Punct: Petriş
Cod sit: 144937.06
Autorizaţia de cercetare sistematică nr. 136/2005
Colectiv: Sabin Adrian Luca – responsabil (ULB Sibiu), Paolo Biagi (Universitatea Ca’Foscari Veneţia), Michela Spataro (University College London), Dragoş Diaconescu (MCC Hunedoara), Adrian Georgescu (MN Brukenthal), Cosmin Suciu (IPTCE Sibiu), Georgeta El Susi (IAB); Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti)

Situl arheologic se află la 50 m N de DN 1 şi la aproximativ 3,5 km de centrul localităţii, spre V, în Depresiunea Secaşelor, la aproximativ 250 m spre N de râul Secaş.
Prima cercetare este din anul 1997. De atunci s-au cercetat mai multe secţiuni şi suprafeţele S I-II şi parţial S III. Toate acestea sunt amplasate în zona de E a sitului.
Situl de la Miercurea Sibiului-Petriş se află în partea de V a localităţii. Pe câmpul cu resturi arheologice cunoaştem realităţile stratigrafice pe mai bine de 1000 m2. Succesiunea stratigrafică nu este atât de spectaculoasă pe verticală, cât pe orizontală.
Obiectivele anul 2005 au constat în cercetarea a 240 m2 din suprafaţa S II, începută în acest anul 2004; clarificarea poziţiei stratigrafice şi a sistemului de construcţie a locuinţelor adâncite din nivelul vincian timpuriu şi încadrarea cronologică şi culturală mai bună a acestora. S-au cercetat total sau parţial 4 locuinţe adâncite, o vatră cu două niveluri de refacere şi un cuptor databile în faza Vinca A3.
S-au conturat şi 4 complexe de locuire adâncite şi o groapă de cult Starcevo-Criş IB-IIA care au fost cercetate.
Nivelul Ia-c, şi cel mai vechi, aparţine culturii Starcevo-Criş (locuinţe adâncite, gropi rituale şi gropi: fazele IB; IC; IC/IIA).
Nivelul IIa1-2 – b aparţine culturii Vinca (subnivelul cel mai vechi, locuinţe adâncite, sfârşitul fazei A a culturii cu două niveluri succesive de săpare a gropilor-locuinţă şi o palisadă ţinând de faza mai nouă – IIa1-2; subnivelul mai nou, locuinţe de suprafaţă, vetre, cuptoare databile începutul fazei B a culturii – IIb).
Nivelul III se încadrează culturii Petreşti (locuinţe de suprafaţă, faza AB).
Nivelul IV este reprezentat de gropi izolate, nelegate între ele ca sistem de locuire aparţinând civilizaţiei celto-dacice (secolele II-I p.Chr.).
Nivelul V este un orizont de îngropări de îngropări gepidice de secol V-VI p.Chr.
Pe întinsul sitului se mai descoperă materiale arheologice aparţinând bronzului timpuriu, celui mijlociu/târziu, dar şi perioadei daco-romane.
Până în acest moment am reuşit să facem studii de arhitectură, tipologie şi analize calitative şi cantitative pe ceramică, analize de sol pentru detectarea surselor de lut pentru fabricarea ceramicii, studii privind realizarea şi funcţionalitatea uneltelor de os, analize spectrale pe obsidiană, analize arheozoologice şi analize radio-carbon. Colectivul de cercetare caută ca prin colaborarea cu cercetători din ţară şi străinătate să aprofundeze cât mai corect realităţile economice şi sociale ale comunităţilor preistorice din acest areal de cercetare.
Patrimoniul arheologic descoperit se află depus la MN Brukenthal. Materialele arheologice care se desenează şi prelucrează foto se află depuse la IPTCE Sibiu unde se află şi documentaţia de şantier.
Toate materialele ceramice au fost prelucrate prin statistică matematică într-un sistem propus de noi, ArheoTechSib (proiect IPTCE Sibiu - Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu). Probele de sol sunt în curs de prelucrare la University College London, Institute of Archaeology (proiect Michela Spataro), probele 14C se află pentru prelucrare şi interpretare la Gröningen (proiect Paolo Biagi), iar probele de obsidian se prelucrează la Veneţia (proiect Paolo Biagi). Din acest an s-a pornit analiza datelor osteologice (proiect Georgeta El Susi), a seminţelor (proiect Daisa Ciută) şi a uneltelor de os şi corn (proiect Corneliu Beldiman şi Diana Sztancs).
Datorită caracterului locuirii din acest punct nu avem propuneri concrete pentru conservarea in situ a obiectivelor arheologice descoperite. Vasele ceramice şi celelalte artefacte urmează cursul firesc pentru conservare şi restaurare în laboratoarele MN Brukenthal.

Bibliografie:
Sabin Adrian Luca, Cultura Vinca în Transilvania – faza timpurie, Studia Universitatis „Vasile Goldiş” Arad, 9, Seria B, 1999, p. 281-298.
Sabin Adrian Luca, Horia Ciugudean, Cristian Roman, Die frühphase der Vinca-Kultur in Siebenbürgen. Anhaltspunkte des chronologischen und ethnokulturellen horizontes, Apulum 37, 2000, 1, p. 1-49.
Sabin Adrian Luca, Horia Ciugudean, Cristian Roman, Aurel Dragotă, Faza timpurie a culturii Vinca în Transilvania. Repere ale orizontului cronologic şi etnocultural, Angustia 5, 2000, p. 37-72.
Sabin Adrian Luca, Eine zoomorphe statuette aus der Jungsteinzeitlische Siedlung von Reussmarkt/Miercurea Sibiulu/Szerdahely-Petriş (Kr. Hermannstadt/Sibiu/Nagyszeben), CCDJ 19, 2002, p. 96-106.
Sabin Adrian Luca, La Miercurea Sibiului locuinţe de acum 8.000 ani, Magazin Istoric 38, 2004, 2, 443, p. 59-60.
Sabin Adrian Luca, Opinii noi despre începutul neoliticului timpuriu din Transilvania. Nivelul I din staţiunea neolitică de la Miercurea Sibiului, în Transilvania, Supliment Miercurea Sibiului, 21.05.2004, p. 3-12.
Sabin Adrian Luca, O statuetă zoomorfă stilizată descoperită în staţiunea de la Miercurea Sibiului-Petriş (Jud. Sibiu, România) şi câteva opinii despre începutul neoliticului timpuriu din Transilvania, Istros 11, 2004, p. 3-26.
Sabin Adrian Luca, New datas about the Neolithic in Transylvania from the point of prehistoric sites in Miercurea Sibiului area, în Cucuteni. 120 de ani de cercetări. Timpul bilanţului, Piatra Neamţ, 2004, p. 39-41.
Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, Migrations and local evolution in the Early Neolithic in Transylvania în Atti della Societa` per la Preistoria e Protostoria della regione Friuli-Venezia Giulia, 2005.
Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, The Begining of the Early Neolithic in Transylvania, în Scripta praehistorica. Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata, Iaşi, 2005, p. 139-156.
Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, Despre începutul neoliticului timpuriu din Transilvania, Studia Universitatis Cibiniensis1, Sibiu, 2004, p. 9-24.
Sabin Adrian Luca, Silviu Purece, Cosmin Suciu, Adrian Georgescu, Andrei Gonciar, Miercurea Sibiului-Petriş, CCA 2001, p. 118-119.
Sabin Adrian Luca, Silviu Purece, Cosmin Suciu, Adrian Georgescu, Andrei Gonciar, Miercurea Sibiului, CCA 2002, p. 142.
Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, Adrian Georgescu, Miercurea Sibiului-Petriş, CCA 2003, p. 196-197.
Sabin Adrian Luca, Dragoş Diaconescu, Cosmin Suciu, Adrian Georgescu, Şantierul arheologic Miercurea Sibiului, CCA 2004, p. 124.
Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Ţiplic, Adrian Georgescu, Dragoş Diaconescu, Descoperiri gepide la Miercurea Sibiului-Petriş (jud. Sibiu), în Relaţii interetnice în Transilvania. Secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 19-32.

Resumé:
Les recherches archéologiques systématiques de Miercurea Sibiului ont commencé dans lannée 1997. Dès lors on a recherché par fouilles archéologiques le point Petriş mais on a fait aussi plusieurs des reconaissances de terrain et identifications de sites archéologiques.
Les principaux points aux découvertes archéologiques préhistoriques de laréale de la ville est Miercurea Sibiului-Petriş. Les principaux repères stratigraphiques de ce point sont:
- le Ier niveau (le plus ancien) apartienne à la culture Starcevo-Criş et présente trois sousniveaux dhabitation en logements enfoncés (Ia = SC IB; Ib = SC IC; Ic = SC IIIB);
- le IIe niveau apartienne à la culture Vinca, la haute phase et a deux niveaux dhabitation; lancien en logements enfoncés (Vinca A3(4?) = IIa 1 et 2) et le plus récent, en logements de surface au pavage de pierre (Vinca B1 aux éléments linéaires = IIb).
- le IIIe niveau apartienne à la culture Petreşti, la phase AB; logements de surface;
- le IVe niveau surgit sporadiquement et apartienne aux IIe-Ier siècles a.Chr.
- le Ve niveau est représenté par une nécropole gépide du Ve-VIe siècle.
Les recherches archéologiques systématiques dans ce point ont commencé en 1997. On a exécuté 5 sections, totalisant approximativement 250 m2 et 3 surfaces, SI de 400 m2, SII de 240 m2 et SIII de 200 m2.

Cercetări faunistice
Georgeta El Susi
În urma săpăturilor din anul 2005 au rezultat un număr de 2085 resturi de oase de animale, dintre care, 1451 provin din nivelul Criş iar 634 din cel vincian.
În nivelulStarcevo-Criş cel mai bogat material îl au vitele, e vorba de 538 fragmente (55,5%), urmat de cel al ovicaprinelor, cu 280 oase (28,9%); porcinele au un material redus, 13 oase (1,3%). De la câine provine un singur fragment (0,1%). În ansamblu cota speciilor domestice prevalează în proporţie de 85,8% (832 oase).
Speciile vânate prezintă 137 resturi, reprezentând 14,2%. Bourul prevalează cu 58 fragmente (6%), fiind urmat de cerb (50 oase - 5,2%), căprior (22 resturi – 2,3%), mistreţ (6 oase – 0,6%) şi iepure, un rest (0,1%). Prevalează, aşadar speciile indicatoare ale unui biotop deschis, cu pâlcuri rare de pădure (de luncă). Printre resturile de păsări au fost identificate resturi de dropie, tipice aceluiaşi tip de biotop. La acest palier cronologic (un Criş foarte timpuriu) ne-am aştepta la o dominanţă a oilor şi caprelor. Deşi acestea au procente apropiate de 30%, totuşi baza alimentară a locuitorilor o asigurau vitele. Acestea erau de talie mare aşa cum o indică numeroasele dimensionări, existând mixaje cu bourul, abundent în regiune. S-a estimat o talie a unui mascul, de 128,4 cm. În acest stadiu preliminar de cercetare a sitului nu am estimat NMI, dar se pare că marea majoritate a oaselor provin de la exemplare ce nu au atins maturitatea corporală. Printre resturile ovicaprinelor, 26,8% sunt oase de ovine şi 6,4% de caprine. Oile avea conformaţie gracilă şi talii de 57-59 cm (femele) şi 65 cm (masculi). Printre femele s-au identificat exemplare cornute şi acornute. Şi în acest caz prevalează exemplarele tinere şi sub-adulte. Porcinele au resturi puţine, nedimensionabile, aparţinând la trei exemplare, unul de circa 3 ani.
Un loc aparte îl ocupă materialul faunistic descoperit în groapa Gr26. Este vorba de circa 36 coarne provenite de la bovine (vită şi bour), după cum urmează: 9 coarne de bour (5 dr. + 4 stg.) de la minimum 6 indivizi; de la vită provin 25 coarne (16 dr. + 8 stg.) de la minimum 19 indivizi. Dintre aceştia 6 sunt femele şi 11 masculi. Pentru 2 exemplare nu s-a determinat sexul. Trei fragmente de coarne, deteriorate (condiţiile de păstrare în strat sunt precare) nu au putut fi atribuire vreunei specii.
Ce aduce nou în materie de faună locuirea vinciană: bovinele deţin în continuare ponderea majoritară în alimentaţie, cu 51,7 %, urmate de ovicaprine cu doar 22% (deci o reducere de cca. 6%) faţă de locuirea Criş. Ponderea porcului creşte până la 7,7%. Vitele sunt în continuare de talie mare şi conformaţie robustă, pentru o femelă s-a estimat o înălţime la greabăn de 122,4 cm. Ponderea animalelor exploatate pentru lapte creşte sensibil faţă de nivelele anterioare. Rumegătoarele mici sunt de conformaţie gracilă, nu am avut piese întregi pentru estimări ale taliei. Exploatarea lor se făcea prevalent pentru carne. Porcul este de mici dimensiuni, exploatat mai ales în stadiu subadult. Vânătoarea pare să aibă o pondere mai mare în alimentaţie, de 17,6%, diversificându-se spectrul animalelor vânate. În cadrul lor prevalează cerbul, cu 10,2% şi nu bourul ca în nivelele anterioare. Celelalte specii, mistreţul, căpriorul, bourul, pisica sălbatică, iepurele şi râsul au cote sub 3%. Componenţa faunei sălbatice indică unele modificări de peisaj în sensul extinderii zonelor împădurite.
Datele campaniilor viitoare vor aduce noi informaţii asupra faunei preistorice de la Miercurea Sibiului.


Industria preistorică a materiilor dure animale
Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu)
Cercetările sistematice derulate în situl arheologic de la Miercurea Sibiului, punctul „Petriş” (MSP) în perioada 1997-2005 au pus în lumină existenţa a trei secvenţe de ocupare în decursul preistoriei (neo-eneolitic), aferente culturilor Starcevo-Criş, Vinca şi Petreşti (vezi supra, raportul de cercetare pe anul 2005)1. Din complexele aferente acestora (bordeie, locuinţe de suprafaţă, gropi), ca şi din stratul de cultură s-a recuperat o cantitate importantă de materiale osteologice (vezi supra, diagnoza preliminară realizată de dr. Georgeta El Susi), ca şi un lot de artefacte aparţinând industriei materiilor dure animale (IMDA). Acesta din urmă face obiectul prezentului raport de analiză. El este compus atât din piese recuperate în cursul săpăturilor (campaniile anilor 2002-2005), cât şi din piese identificate de noi în masa materialului osteologic. Mare parte a artefactelor aparţinând IMDA supuse analizei provine dintr-un număr de 13 complexe (locuinţe adâncite de tip bordei; locuinţe de suprafaţă; gropi). 7 complexe aparţin culturii Starcevo-Criş; 6 sunt bordeie (B1, B4, B10, B17, B19, B20), iar unul este o groapă (G21). Din inventarul lor s-au recuperat 15 piese; alte 3 provin din stratul de cultură. 5 complexe aparţin culturii Vinca, 3 fiind bordeie (B5, B12, B15), iar 2 locuinţe de suprafaţă (L11, L14). De aici s-au recoltat 19 piese, iar din stratul de cultură alte 8. Culturii Petreşti îi aparţine un singur complex (L1), care a livrat 5 piese.
În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor IMDA preistorice din România, obiectiv urmărit în ultimii ani şi în mediul cercetării de la noi2, demersul de faţă urmăreşte să ofere o primă sistematizare a datelor privitoare la artefactele din materii dure animale descoperite la MSP. În demersul de extindere a abordărilor multidisciplinare ale vestigiilor din acest sit, materialele, inedite până acum, ne-au fost puse la dispoziţie, pentru o analiză detaliată, de către prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca; îi exprimăm şi cu acest prilej mulţumirile noastre. Studiul artefactelor se face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Sunt aplicate clasificarea tipologică şi protocolul de analiză puse la punct recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat a autorului principal, ca şi a redactării şi publicării a numeroase studii, articole şi rapoarte, unele foarte recente3. Printre avantajele oferite de studiul IMDA de la MSP putem menţiona: posibilitatea definirii unor tipuri/subtipuri noi ale IMDA preistorice; augmentarea loturilor studiate şi formularea unor consideraţii asupra tipologiei artefactelor şi a paleotehnologiei specifice începuturilor neoliticului în spaţiul intracarpatic; augmentarea loturilor studiate aparţinând fazei timpurii a culturii Vinca; abordarea în premieră, după repere actuale, a unui mic lot de artefacte atribuit culturii Petreşti; posibilitatea obţinerii diagnozei arheozoologice şi corelarea datelor cu parametrii IMDA; atribuirea culturală şi datarea asigurate pe subfaze şi etape ale culturilor reprezentate în sit; posibilitatea definirii unor repere specifice – metodologice, tipologice, paleotehnologice, paleoeconomice, crono-culturale, la care să se raporteze datele similare din alte situri, publicate sau inedite; posibilitatea augmentării lotului prin dezvoltarea săpăturii în următorii ani şi explorarea a noi complexe; şansa unei cercetări extinse – exhaustive şi multidisciplinare a sitului, implicit corelarea concluziilor legate de IMDA cu alte seturi de date.
Aspectele metodologice ale demersului care vizează studiul complex al IMDA au fost prezentate în mod detaliat cu mai multe ocazii recente4. Este vorba de: criteriile şi structura tipologiei (categorii/ grupe/ tipuri/ subtipuri/ variante/ subvariante); structura repertoriului descoperirilor, a fişei individuale, a vocabularului etalonat; coordonatele analizei, care urmăresc etapele «lanţului operator»: elementele debitajului şi ale fasonării; amenajările specifice; înregistrarea şi interpretarea urmelor macro- şi microscopice ale procedeelor de fabricare, precum şi a urmelor generate de utilizare. Tratamentul statistic al datelor în formulă tabelară stă la baza formulării concluziilor legate de specificul IMDA studiate, permiţând, în cadrul culturilor şi al fazelor acestora, sesizarea unor aspecte importante, care se constituie în obiectivele demersului diacronic: prezenţa elementelor comune şi a situaţiilor puţin frecvente sau rare în cadrul culturilor şi fazelor/subfazelor acestora; aportul tradiţiei şi al inovaţiei; specificul cultural şi definirea «fosilelor indicatoare»; difuziunea influenţelor etc.
Provenienţa. Asocierile. În situl MSP, locuirea aparţinând culturii Starcevo-Criş se concretizează în nivelul I, care cuprinde două subniveluri: Ia (subfazele IB-IC) şi Ib (subfazele IC-IIA). Culturii Vinca i se atribuie nivelul II, cu trei subniveluri: IIa (subfazele A2-A3), IIb (subfaza A3) şi IIc (subfazele A3-B1). Vestigiile culturii Petreşti, faza AB se plasează în nivelul III. Lotul IMDA de la MSP are un efectiv total de 50 piese (N total = 50). Este vorba de un material inedit, în mare parte recuperat în timpul cercetărilor şi inventariat ca atare; unele piese au fost identificate de noi în laborator, prin examinarea minuţioasă şi exhaustivă a lotului de materiale osteologice, pus la dispoziţie de autorul cercetărilor (septembrie 2003, august 2005, ianuarie 2006). Piesele sunt păstrate în colecţiile ULB Sibiu şi ale MN Brukenthal. Ele provin, în majoritate, din complexe atribuite culturilor Starcevo-Criş, Vinca şi Petreşti (N = 39); 11 piese au fost recuperate din stratul de cultură (recte, nivelurile atribuite culturilor respective). Distribuţia pe culturi arată dominarea cantitativă a artefactelor aparţinând culturii Vinca, subfazele A2-A3, A3 şi A3-B1 (N = 27); 18 piese sunt atribuite culturii Starcevo-Criş, subfazele IB-IC şi IC-IIA (N = 18). Cultura Petreşti, faza AB este reprezentată prin 5 piese (N = 5). Cele mai multe artefacte au fost descoperite în inventarul B12 şi al L11 – cultura Vinca (câte 6 piese); B10 – cultura Starcevo-Criş şi B5 – cultura Vinca au livrat câte 4 piese. Restul complexelor a livrat 1-3 piese. Asocierile tipologice în complexe includ 2-5 tipuri, ilustrând contexte de fabricare, utilizare, stocare şi abandon: B1 (I A9 + I C4); B4 (I F10 + I B1); B10 (I A15 + I B1); B19 (I A7 + I A9) (cultura Starcevo-Criş); B5 (I A15 + I A19 + V A3 + V A1); B12 (I A15 + III B3 + V A2); L11 (I A15 + I G1 + I A9 + V A1 + V A2) (cultura Vinca); L1 (I A7 + I E3 + I I1 + V A1) (cultura Petreşti) (vezi tabelele nr. 1-4). La solicitarea noastră, autorul săpăturilor ne-a precizat, pe baza criteriilor stratigrafice şi tipologice, apartenenţa complexelor la o cultură sau alta, cu fazele şi subfazele respective. Aceste atribuiri crono-culturale au stat la baza departajării artefactelor pe culturi/faze/subfaze şi au impus ordonarea datelor în repertoriu, derularea analizei tehnologice etc. În afara acestor repere, nu putem oferi, deocamdată, date suplimentare asupra contextului de provenienţă a artefactelor. Nu am avut la dispoziţie, până la momentul elaborării prezentului raport (ianuarie 2006) informaţii asupra restului materialelor şi artefactelor recuperate din complexele respective, care ne-ar putea completa tabloul ambianţei paleotehnologice în care a evoluat IMDA (materialul arheozoologic; industria litică şlefuită şi cioplită; alte elemente de utilaj litic: lespezi/plăci pentru prelucrarea prin abraziune, percutoare, polizoare pe galeţi etc.). Studiul sistematic al acestor categorii de materiale ar fi de natură să augmenteze, fără îndoială, valoarea documentară a lotului pieselor analizate şi, în măsura posibilităţilor oferite de autorul cercetărilor, vom avea în vedere aceste aspecte ale studiului într-un viitor apropiat.
Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe nivelurile corespunzătoare culturilor definite în situl de care ne ocupăm am adoptat următoarele convenţii: situl a primit abrevierea MSP; nivelul I, aferent culturii Starcevo-Criş, a fost individualizat de noi prin cifra I; nivelul II, atribuit culturii Vinca, a fost desemnat prin cifra II; nivelul III, aferent culturii Petreşti, a fost individualizat prin cifra III. Au rezultat, astfel, siglele: MSP/I, MSP/II şi MSP/III. Analiza artefactelor s-a derulat pe loturile constituite pe culturi; departajarea stratigrafică a artefactelor pe subniveluri nu are, cel puţin în acest stadiu al analizei (operate pe efective mici) semnificaţii în plan paleotehnologic şi crono-cultural. În repertoriu au fost inserate cele 50 de fişe-tip ale artefactelor, reunind, în formulă sintetică, observaţiile şi prelevările referitoare la totalitatea parametrilor cuantificabili semnificativi în plan tipologic, morfometric şi paleotehnologic. Pe baza datelor din fişele de repertoriu (neincluse aici) se formulează concluziile analizei din prezentul raport.
Datele relative la structura tipologică a fiecărui lot pe culturi şi la provenienţă sunt redate sintetic în tabelele nr. 1-4. Se constată caracterul relativ auster al gamei tipologice, marcat de predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 18); în cadrul ei, frecvente sunt cele realizate pe semimetapodii (I A7) şi pe fragmente de corpuri costale (I A15). Urmează piesele tehnice (V A1, V A2, V A3 – eboşe, materii prime, deşeuri, N = 14), netezitoarele (I B1, N = 7) şi lingurile-spatule (I F10, N = 4). În lotul analizat au fost decelate 3 categorii tipologice (I Unelte; III Podoabe; V Diverse), 9 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; I C Percutoare; I E Retuşoare; I F Linguri-spatule; I G Vârfuri oblice; I I Lustruitoare; III B Pandantive; V A Piese tehnice) şi 18 tipuri. În raport cu lista tipologică elaborată recent şi aplicată în studiul IMDA preistorice din România5, artefactele noi sau rare prezente în repertoriul sitului MSP aparţin unui număr de 3 categorii tipologice: I Unelte: vârful pe fragment de canin de suid, I A19; retuşorul pe fragment diafizar de os lung, I E3; percutorul pe segment distal de humerus, I C4; vârful oblic pe rază de corn de cerb, I G1 a; lustruitorul pe metapod distal, I I1 b; III Piese de podoabă: pandantivul în formă de cârlig din corn de cerb, III B11 (piesă unicat până în prezent în IMDA din România); V A (Diverse – Piese tehnice: segmentul de metapod de vită de pe care s-a extras prin şănţuire axială o baghetă/eboşă dreptunghiulară, piesă unicat până în prezent în IMDA din România).
Cultura Starcevo-Criş.Structura tipologică a lotului atribuit culturii Starcevo-Criş (N = 18) include un număr de 3 categorii (I Unelte; III Podoabe; V Diverse), 6 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; I C Percutoare; I F Linguri-spatule; III B Pandantive; V A Piese tehnice) şi 9 tipuri. Cel mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 16 piese, între care domină vârfurile şi netezitoarele.
Cultura Vinca.Structura tipologică a lotului atribuit culturii Vinca (N = 27) include un număr de 3 categorii (I Unelte; III Podoabe; V Diverse), 6 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; I F Linguri-spatule; I G Vârfuri oblice; III B Pandantive; V A Piese tehnice) şi 11 tipuri. Cel mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 14 piese, între care domină vârfurile şi netezitoarele. La fel de bine este ilustrată categoria Diverse (V), grupa Piese tehnice (V A); aceasta numără 9 artefacte.
Cultura Petreşti.Structura tipologică a lotului atribuit culturii Petreşti (N = 5) include un număr de două categorii (I Unelte; V Diverse), 4 grupe tipologice (I A Vârfuri; I E Retuşoare; I I Lustruitoare; V A = Piese tehnice) şi 4 tipuri. Cel mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 3 piese, între care domină lustruitoarele.
Parametrii morfometrici (exprimaţi în mm) sunt redaţi sintetic în tabelul nr. 6. Se remarcă faptul că, din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică relativ expresivă este aceea a vârfurilor (I A); efectivul ei nu este însă prea mare (N = 18, dintre care doar 6 piese întregi sau întregibile). Adoptându-se clase de lungimi stabilite în mod convenţional se observă predominarea vârfurilor de clasă mică (II, N = 6 piese) (tabelul nr. 7). Efectivele prea reduse nu permit conturarea unor concluzii consistente pe baze statistice.
Analiza parametrilor paleotehnologici (de la identificarea specifică şi anatomică a materiei prime şi până la decelarea urmelor de uzură şi formularea ipotezelor legate de rolul funcţional) se va derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit. Formulăm de pe acum concluzia legată de expresivitatea relativ scăzută a IMDA analizate sub raport paleotehnologic; această caracteristică marchează specificul culturilor neo-eneolitice Starcevo-Criş, Vinca şi Petreşti şi se datorează aplicării unor scheme de fabricare standardizate, în general simple, recurgând la procedee elementare, cu grad mic de combinare6.
Achiziţia materiilor prime semnifică parcurgerea unor etape succedate într-un interval de timp scurt. Sunt atestate 5 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus), bovinele sălbatice (Bos primigenius); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus); suidele – porc mistreţ (Sus scrofa ferus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a bovinelor domestice (32 piese), urmate de cerb (7 piese), ovicaprine (6 piese), căprior (2 piese), mistreţ (2 piese) şi bour (o piesă). Se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 27 piese (metapodii, 14 cazuri; oase lungi neidentificabile, 10 cazuri; metacarp, un caz; metatars, un caz; humerus, un caz), provenind de la mamifere domestice şi sălbatice (în ordine: bovine domestice, 21 cazuri; ovicaprine, 5 cazuri; bovine sălbatice, un caz). Urmează, în ordine: oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice (12 cazuri, dintre care 11 de bovine şi unul de ovicaprine); coarnele de cervide – raze, ax (9 cazuri, dintre care 7 de cerb şi 2 de căprior); dinţii de mamifere sălbatice – defense de mistreţ (2 cazuri). Situaţia statistică generală a materiilor prime (identificarea specifică şi scheletică) este redată în tabelul nr. 5, iar parametrii fiecărei piese sunt inseraţi în tabelul nr. 8.
Cultura Starcevo-Criş.Sunt atestate 4 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus), bovinele sălbatice (Bos primigenius); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a bovinelor domestice (11 piese), urmate de ovicaprine (4 piese), cerb (2 piese) şi bour (o piesă). Se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 11 piese (metapodii, 7 cazuri; oase lungi neidentificabile, 3 cazuri; humerus, un caz), provenind de la mamifere domestice şi sălbatice (în ordine: bovine domestice, 6 cazuri; ovicaprine, 4 cazuri; bour, un caz). Urmează, în ordine: oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice (5 piese provenind de la bovine domestice) şi coarnele de cerb – raze, ax (2 cazuri).
Cultura Vinca.Sunt atestate 5 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus); suidele – porc mistreţ (Sus scrofa ferus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a bovinelor domestice (17 piese), urmate de cerb (5 piese), căprior (2 piese), mistreţ (2 piese) şi ovicaprine (o piesă). Se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 11 piese (metapodii, 5 cazuri; oase lungi neidentificabile, 5 cazuri; metacarp, un caz), provenind de la bovine domestice. Urmează, în ordine: oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice (7 piese, dintre care 6 provenind de la bovine domestice şi una de la ovicaprine); coarnele de cervide – raze, ax căzut (7 cazuri, dintre care 5 de cerb şi 2 de căprior); dinţii de mamifere sălbatice – defense de mistreţ (2 cazuri).
Cultura Petreşti.Sunt atestate 2 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus) şi ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a bovinelor domestice (4 piese), urmate de ovicaprine (o piesă). Se constată utilizarea exclusivă a oaselor lungi – 5 piese (metapodii, 2 piese, dintre care una provenind de la bovine domestice şi una de la ovicaprine; metatars de bovine domestice, o piesă; oase lungi neidentificabile, 2 piese).
Debitajul urmăreşte prelevarea unui fragment de materie primă şi schiţarea formei brute a artefactului. Pentru lotul analizat el înregistrează aplicarea unui număr de 6 procedee distincte: percuţia directă/despicarea; percuţia directă/fracturarea; percuţia directă/cioplirea; percuţia indirectă/despicarea; şănţuirea axială (unilaterală şi bilaterală); abraziunea axială; ele sunt aplicate, mai ales, la debitajul oaselor lungi şi plate. Domină în mod absolut recurgerea la procedee simple, cu grad redus de precizie, precum percuţia directă/despicarea (35 cazuri) şi percuţia directă/fracturarea (8 cazuri). Alături de ele, relativ frecvent apare aplicarea procedeului sofisticat, de precizie, al şănţuirii axiale (unilaterale sau bilaterale) (7 cazuri). Aceste trei procedee sunt complementare şi se combină în scheme de debitaj complexe, cu două-trei etape distincte. Relativ frecventă este şi aplicarea percuţiei directe/cioplirii, în cazul debitajului cornului de cerb (detaşarea razelor de pe ax) (6 cazuri). Între procedeele rar aplicate sunt abraziunea axială şi percuţia indirectă/despicarea (câte un caz). Procedeele decelate sunt aplicate în formulă unică sau combinate în scheme cu 2-3 componente (PD/D + PD/F; Şa + PD/D; PD/C + PD/F; PD/D + PD/C + PD/F; As + PD/D; PD/D + PI/D). În ambianţa tehnologică a culturilor neo-eneolitice, utilajul litic cioplit şi şlefuit utilizat în debitajul materiilor dure animale se regăseşte în mod curent; urmele specifice păstrate pe artefacte dovedesc folosirea sa. În cazul culturii Petreşti, aparent nu este sesizabil impactul utilizării uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, daltă). Datele relative la etapa debitajului în cadrul lotului analizat sunt redate sintetic în tabelul nr. 8.
Cultura Starcevo-Criş.Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 4 procedee tehnice: percuţia directă/despicarea (PD/D); percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/cioplirea (PD/C); şănţuirea axială (unilaterală şi bilaterală) (Şa). Domină în mod absolut recurgerea la percuţia directă/despicarea (15 cazuri) şi şănţuirea axială (5 cazuri); ca procedee rar atestate sunt percuţia directă/cioplirea şi percuţia directă/fracturarea (câte 2 cazuri).
Cultura Vinca.Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 4 procedee tehnice: percuţia directă/despicarea (PD/D); percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/cioplirea (PD/C); şănţuirea axială (unilaterală şi bilaterală) (Şa). Domină în mod absolut recurgerea la percuţia directă/despicarea (20 cazuri) şi percuţia directă/fracturarea (6 cazuri); ca procedee mai rar atestate sunt percuţia directă/cioplirea (4 cazuri) şi şănţuirea axială (2 cazuri).
Cultura Petreşti.Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 4 procedee tehnice: percuţia directă/despicarea (PD/D); percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia indirectă/despicarea (PI/D); abraziunea în suprafaţă (As). Domină percuţia directă/despicarea (3 cazuri), în timp ce percuţia indirectă/despicarea şi abraziunea axială sunt atestate în câte un caz.
Procedeele fasonării şi ale finisării sunt diversificate în raport cu acelea aplicate în etapa debitajului. Se urmărea atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice. De asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; amenajarea dispozitivului care servea la fixarea prin suspendare pe o fibră sau fir oarecare (perforaţii); finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea) etc. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale (Aa/Ao/At) ca procedeu de bază al fasonării, generalizat în realizarea artefactelor din materii dure animale începând cu neoliticul (26 cazuri). Retuşarea (Rt) este destul de frecventă (6 cazuri), ca şi aplicarea (probabilă) a tratamentului termic (TrT) (încălzirea la flacără sau coacerea în cenuşă fierbinte, 4 cazuri). Între procedeele rar semnalate se înscriu: percuţia directă/cioplirea (PD/C) (2 cazuri); excavarea (scobirea) ţesutului spongios al cornului de cerb (Sc), finisarea prin abraziune pe substrat mobil flexibil fin (Fn), perforarea unilaterală (PfU) prin rotaţie rapidă – cu sfredelul (Sfr), alezarea (Al), prezente la amenajarea specifică – fasonarea obiectelor de podoabă; raclajul axial (Ra); crestarea (Cr) prin tăiere transversală (TT). Partea activă a două piese (vârful MSP/I 3 şi netezitorul MSP/I 8) pare a fi fost reamenajată (Rm), după deteriorarea prin fracturare, probabil în timpul folosirii. Procedeele decelate sunt aplicate în formulă unică sau combinate în scheme cu 2-4 componente (Aa/Ao/At + Rm; Rt + Aa/Ao/At; Rt + Aa/Ao/At + Rm; Sc + Aa/Ao/At + Fn; Aa/Ao/At + Ra; Rt + Aa/Ao/At + TrT; Rt + TT/Cr; Aa/Ao/At + PD/C; Aa/Ao/At + PfU/Sfr + Al; Rt + PD/C). O combinaţie sofisticată de procedee ale fasonării atestată în lotul analizat este ilustrată de pandantivul perforat pe fragment de defensă de mistreţ (MSP/II 11); amenajarea dispozitivului de suspendare a fost executată unilateral, fără prepararea suprafeţei, vădind adaptarea optimă a procedeului la parametrii morfometrici şi de duritate ai materiei prime; s-a folosit, probabil, sfredelul simplu, armat cu vârf litic, manevrat prin rotaţie continuă sau sfredelul cu arc. Perforaţia, realizată pe FI a piesei, a fost finisată prin alezare (rotaţie) pe FS. În ceea ce priveşte fixarea în suport, remarcăm frecvenţa relativ redusă a pieselor compozite, prevăzute cu mâner sau fixate pe o fibră/fir. Fixarea transversală de tip negativ (prin amenajarea unui dispozitiv de suspendare – perforaţie transversală) este prezentă cu un singur caz, aparţinând culturii Vinca (pandantiv, piesa MSP/II 11); în schimb, netezitoarele realizate pe fragmente de oase lungi (tipul I B1, 5 cazuri: 2 piese aparţinând culturii Starcevo-Criş şi 3 culturii Vinca) se utilizau fixate axial pozitiv în mânere de lemn sau de corn de cerb. Datele relative la procedeele fasonării şi la fixarea în suport sunt sintetizate în tabelul nr. 8.
Cultura Starcevo-Criş.Procedeele de fasonare decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Starcevo-Criş sunt în număr de 6: abraziunea multidirecţională (axială, oblică, transversală) (Aa/Ao/At) (12 cazuri); retuşarea (Rt) (2 cazuri); reamenajarea prin abraziune a PA fracturate în timpul folosirii (Rm) (2 cazuri: vârful MSP/I 3 şi netezitorul MSP/I 8); tratamentul termic (TrT), scobirea ţesutului spongios al cornului de cerb (Sc) şi finisarea suprafeţelor (Fn) (câte un caz). Nu avem atestate amenajări specifice (perforaţii etc.). În privinţa fixării în suport, se remarcă frecvenţa redusă a pieselor compozite, prevăzute cu mâner; netezitoarele realizate pe fragmente de oase lungi (tipul I B1, 2 piese) se utilizau fixate axial pozitiv în mânere de lemn sau de corn de cerb.
Cultura Vinca.Procedeele de fasonare decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Vinca sunt în număr de 10: abraziunea multidirecţională (axială, oblică, transversală) (Aa/Ao/At) (11 cazuri); retuşarea (Rt) (4 cazuri); tratamentul termic (TrT) (3 cazuri); percuţia directă/cioplirea (PD/C) (2 cazuri); raclajul axial (Ra), tăierea transversală/crestarea (TT/Cr), perforarea unilaterală cu sfredelul (PfU/Sfr), alezarea (Al) (câte un caz). În privinţa fixării în suport, se remarcă frecvenţa redusă a pieselor compozite, prevăzute cu mâner sau fixate pe o fibră/fir; fixarea transversală de tip negativ (cu ajutorul unui dispozitiv de suspendare – perforaţie transversală) este prezentă cu un singur caz (piesa MSP/II 11); netezitoarele realizate pe fragmente de oase lungi (tipul I B1, 3 cazuri) se utilizau fixate axial pozitiv în mânere de lemn sau de corn de cerb.
Cultura Petreşti.Singurul procedeu de fasonare atestat în cazul lotului IMDA atribuit culturii Petreşti este abraziunea multidirecţională (axială, oblică, transversală) (Aa/Ao/At) (3 cazuri). Nu avem piese compozite, fixate în suport.
Examinarea sistematică a suprafeţelor artefactelor (cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere) întregului lot IMDA de la MSP a relevat prezenţa singulară sau combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective. Au fost decelate 5 tipuri de urme de folosire. Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru (Tc, L), intense sau superficiale (13 cazuri), ca şi fracturile curente, rezultate prin impact frontal (FI, 5 cazuri) sau prin aplicarea unor forţe laterale (FL, 5 cazuri); prezente sunt şi urmele de abraziune funcţională (AF, 4 cazuri), în timp ce urmele de utilizare prin presiune (Pr) sunt atestate într-un singur caz (retuşorul de os MSP/III 2). De asemenea, se semnalează reamenajarea unui vârf şi a unui netezitor după fracturare (vezi supra.), ca şi continuarea folosirii unui vârf (MSP/I 4) după fracturarea extremităţii distale. Datele relative la urmele de utilizare decelate pe piesele studiate şi rolul lor funcţional prezumat sunt sintetizate în tabelul nr. 8.
Cultura Starcevo-Criş.În lotul atribuit culturii Starcevo-Criş se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea, lustrul (Tc, L, 9 cazuri); fracturarea prin acţiunea forţelor laterale (FL, un caz); fracturarea prin impact (FI, 2 cazuri); abraziunea funcţională (AF, un caz). Aceste urme se combină în mod variabil pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor, a netezitoarelor, a percutorului la nivelul părţii active (PA) şi parţial pe restul suprafeţelor.
Cultura Vinca.În lotul atribuit culturii Vinca se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea, lustrul (Tc, L, 3 cazuri); fracturarea prin acţiunea forţelor laterale (FL, 4 cazuri); fracturarea prin impact (FI, 3 cazuri); abraziunea funcţională (AF, un caz). Aceste urme se combină în mod variabil pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea vârfurilor, a netezitoarelor, a lingurilor-spatule, a pandantivului, la nivelul părţii active (PA) şi pe suprafeţe.
Cultura Petreşti.În lotul atribuit culturii Petreşti se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea, lustrul (Tc, L, un caz); abraziunea funcţională (AF, 2 cazuri); urme de presiune generate prin retuşare de marginile ascuţite ale unor piese litice (Pr, un caz).
8.5. Funcţionalitatea prezumată. Ocupaţii documentate.Aspecte ale paleoeconomiei ilustrate de IMDA. Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paleoetnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA şi implicarea acestora în alte sectoare ale ambianţei paleotehnologice: pentru vârfuri: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; pentru vârful oblic şi netezitoare: prelucrarea pieilor şi a lemnului; pentru percutor: despicarea lemnului, debitajul materialelor litice sau al materiilor dure animale; pentru retuşor: fasonarea materialelor litice cioplite; pentru lustruitoare: fasonarea vaselor ceramice; pentru linguri-spatule: consumul alimentelor păstoase (fierturi de cereale); curăţirea făinii de pe râşniţele plate; materiile prime, eboşele şi deşeurile (os, corn de cerb şi de căprior etc.), importante prin numărul lor relativ mare în raport cu efectivul total al lotului, atestă fabricarea vârfurilor diverse, a netezitoarelor sau retuşoarelor, a mânerelor etc.; manifestările simbolice sunt ilustrate de prezenţa podoabelor (un pandantiv din corn de cerb – MSP/I 17 şi altul pe fragment de defensă de mistreţ – MSP/II 11). Pentru lotul de artefacte studiat, asocierea diverselor tipuri de piese din materii dure animale ilustrează contextele curente domestice in situ de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit). Alături de aceste situaţii avem şi cazul unei depuneri în groapă (G21); destinaţia prezumtivă a acestui complex nu ne-a fost precizată de autorul cercetărilor. Semnalăm şi indiciile, importante, legate de contextele specifice de fabricare a artefactelor IMDA: piesele tehnice (eboşe, materii prime în curs de prelucrare); deşeurile (piesa MSP/II 14, de pe care s-a extras, prin Şa, o eboşă rectangulară); uneltele (cum este percutorul pe segment de humerus). Aceste constatări sporesc valoarea documentară a lotului de la MSP. Ca şi în multe alte situaţii studiate pentru epocile şi culturile respective este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din materii dure animale se făcea în contextul domestic şi nu ilustra practicarea unui meşteşug specializat. Gama tipo-funcţională a lotului IMDA analizat este compatibilă cu specificul activităţilor ipotetice derulate într-un sit de ocupare permanentă; creşterea animalelor şi prelucrarea continuă a produselor rezultate din această ocupaţie de bază par să aibă un reflex preponderent în seria artefactelor discutate de noi: prelucrarea materiilor dure animale, a pieilor, a fibrelor de origine animală. La acestea se adaugă ocupaţiile complementare: prelucrarea materialelor litice, a lemnului, a argilei etc. Aşa cum s-a subliniat şi mai sus, expresivitatea relativ scăzută a lotului IMDA analizat din perspectivă paleotehnologică marchează specificul culturilor neo-eneolitice şi se datorează aplicării unor scheme de fabricare standardizate, simple, recurgând la procedee elementare, cu grad mic de combinare. Concluziile noastre, expuse aici în formă preliminară sunt limitate de absenţa, deocamdată, a altor seturi de date, respectiv, cele asupra paleofaunei şi ambianţei paleotehnologice (industria litică etc.). Efectivele pe culturi ale IMDA nu sunt prea consistente, ceea ce restricţionează, de asemenea, semnificativ încheierile formulabile; este, de altfel, bine cunoscut faptul că amplitudinea efectivului studiat condiţionează valabilitatea concluziilor. Au fost atestate tipuri noi sau rare pentru culturile cărora le aparţin, precum: vârful pe fragment de canin de suid; retuşorul pe fragment diafizar de os lung; percutorul pe segment distal de humerus; vârful oblic pe rază de corn de cerb; lustruitorul pe metapod distal; pandantivul în formă de cârlig din corn de cerb. Prilejul de faţă este unul nou de aplicare integrală a protocolului de analiză asupra unui lot IMDA aparţinând culturilor Starcevo-Criş şi Vinca, rezultat din cercetări arheologice recente, după cel oferit de materialele din „Peştera Cauce” de la Cerişor7. Totodată, protocolul de analiză actual a fost aplicat, în premieră, unui mic lot de artefacte aparţinând culturii Petreşti. Considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru fenomenul paleotehnologic abordat şi pot deveni un punct de referinţă pentru studiile viitoare asupra IMDA preistorice. În încheiere, subliniem, încă o dată, ideea după care aportul IMDA la elucidarea unor aspecte paleotehnologice şi paleoeconomice ale culturilor preistorice este în mod concludent ilustrat şi prin analiza materialelor inedite din situl MSP, ale cărei prime rezultate coerente sunt cuprinse în prezentul raport de analiză [Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs].


Note:
1.Luca 2005.
2.Beldiman 1999; Beldiman, Luca, Roman, Diaconescu 2004; Beldiman, Sztancs 2005a – cu bibliografia; Beldiman, Sztancs 2005b; Beldiman, Sztancs 2005c.
3.Beldiman, Sztancs 2005a – cu bibliografia.
4.Beldiman, Sztancs 2005b; Beldiman, Sztancs 2005c.
5.Beldiman 1999; Beldiman, Sztancs 2005a – cu bibliografia.
6.Beldiman 1999; Beldiman, Sztancs 2005a – cu bibliografia; Beldiman, Sztancs 2005c.
7.Beldiman, Luca, Roman, Diaconescu 2004; Beldiman, Sztancs 2005a; Beldiman, Sztancs 2005b.

Bibliografie:
Beldiman C., Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic, mezolitic şi neoliticul timpuriu pe teritoriul României, teză de doctorat sub conducerea dr. S. Marinescu-Bîlcu, IAB 1999.
Beldiman C., Luca S. A., Roman C., Diaconescu Dr., Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Industria materiilor dure animale, CCA 2004, p. 85-94, 469-475
Beldiman C., Sztancs D.-M., Industria preistorică a materiilor dure animale din „Peştera de la Cauce”, în S. A., 2005, Luca, C. Roman, Dr. Diaconescu, H. Ciugudean, G. El Susi, C. Beldiman, Cercetări arheologice în Peştera Cauce (II) (sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara), Bibliotheca Septemcastrensis 5, Sibiu, 2004, p. 155-254
Beldiman C., Sztancs D.-M., Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Raport final privind studiul industriei materiilor dure animale, CCA 2005, p. 112-120, 479-489
Beldiman C., Sztancs D.-M., Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba. Date privind industria preistorică a materiilor dure animale, CCA 2005, p. 370-374, 499-507
Luca S. A., Miercurea Sibiului-„Petriş”, „Luncă”, CCA 2005, p. 239-240

Résumé
L’industrie préhistorique des matières dures animales dans le site Miercurea Sibiului-„Petriş”, dép. de Sibiu, Roumanie. L’étude propose une analyse morpho-technologique détaillée menée sur un lot inédit d’objets (des outils en grande majorité, des objets de parure et des pièces techniques – ébauches, déchets etc.) travaillés sur matières dures animales diverses – os (en grande partie), bois de cerf, défenses de sanglier. Ils ont été attribués à trois cultures du Néo-Énéolithique: Starcevo-Criş, phases/sous-phases IB-IC et IC-IIA; Vinca, phases/sous-phases A2-A3, A3 et A3-B1; Petreşti, phase AB, étant découvertes dans des contextes stratigraphiques bien précisés (huttes et fosses) pendant les fouilles menées en 2002-2005 par le Dr. Sabin Adrian Luca dans le site de Miercurea Sibiului-„Petriş” (MSP). Les pièces sont conservées dans les collections de l’Université «Lucian Blaga», Sibiu et du Musée National Brukenthal. L’ouvrage fait partie de la récente série de publications de l’auteur principal, qui a pour but l’approche systématique des lots d’artefacts de l’industrie préhistorique des matières dures animales de Roumanie (voir la bibliographie). La méthodologie est celle appliquée dans la thèse de doctorat de l’auteur principal et c’est inspiré de la conception des Cahiers de Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique, édités par Henriette Camps-Fabrer. L’effectif étudié compte 50 pièces (18 = culture Starcevo-Criş; 27 = culture Vinca; 5 = culture Petreşti). Le Répertoire rassemble toutes les dates concernant les objets: état de conservation, morphométrie, description intégrale – morphologie, l’étude technique (les étapes du débitage, du façonnage, les traces d’utilisation – décelées à l’œil nu et à binoculaire). Chaque objet est individualisé par un indicatif obtenu en combinant: la sigle du site, le numéro du niveau de provenance et le numéro d’ordre dans la liste des artefacts de chaque culture: MSP/I = culture Starcevo-Criş; MSP/II = culture Vinca; MSP/III = culture Petreşti. Les matières premières utilisées qui dominent sont les os longs de bovinés et d’ovicaprins. La typologie est dominée par les pointes diverses (N = 18); la plupart sont des pointes sur métapodes d’ovicaprins et sur fragments de côtes. À l’occasion de cette étude on a décelé aussi 6 nouveaux types ou types rares pour l’industrie osseuse du Néo-Énéolithique de Roumanie: pointe sur fragment de défense de sanglier; retouchoir sur fragment diaphysaire d’os long; percuteur sur humérus distal de bovinés; pointe (biseau) sur andouiller de cerf; lissoir sur metapode de bovinés pour façonnage de la céramique; pendeloque courbe en bois de cerf (ou pièce de ceinture? – Gürtelhaken?). La morphométrie mis en évidence un seul groupe typologique significatif, celui des pointes (I A), dans lequel on peut décelé la fréquence des pointes petites (51-100 mm). La fabrication fait recours à des procédées simples, combinés en schémas techniques relativement standardisés. L’étape technique du débitage atteste l’application des solutions techniques simples, comme la percussion directe et la fracturation par flexion; le fendage; l’entaillage. Le rainurage des deux cotés semble être une solution appliquée relativement souvent pour le débitage des metapodes de bovinés; en ce sens on remarque la présence d’une pièce unique attribuée à la culture Vinca, un metapode proximal sur lequel se conservent les traces d’extraction d’une baguette rectangulaire (MSP/II 14). Toute à la fois, ces solutions techniques se combinent parfois dans des schémas plus complexes (ayant deux-trois composantes). Dans l’étape du façonnage et de finition on a appliqué des procédées plus diversifiés que pour le débitage: l’abrasion multidirectionnelle domine, tandis que la perforation (sans préparation) est faite par rotation continue (rapide) de deux cotés (un seul cas, celui d’une pendeloque sur fragment de défense de sanglier). Parmi les procédées présentes on a aussi: la retouche, l’entaillage. Le traitement thermique semble être applique en quelques cas. Les traces d’utilisation décelées sont: extrémités distales (actives) fortement lustrées et émoussées (pointes); fracturation de la partie active par flexion (pointes); micro retouches (lissoirs sur fragment diaphysaire d’os long). Sur deux pointes on constate le réaménagement de la partie distale après la fracturation. En ce qui concerne le rôle fonctionnel des objets étudiés et l’insertion de l’industrie des matières dures animales dans la paléo économie de l’époque, on peut conclure, hypothétiquement, que les artefacts ont servi à: perforer et/ou assembler du cuir ou des matériaux textiles, aussi bien qu pour le tissage et la vannerie – pointes diverses; préparation de peaux et pour le façonnage du bois – lissoirs sur éclat diaphysaire d’os long; taille et façonnage des matériaux lithiques – le percuteur sur humérus distal et le retouchoir; façonnage de la céramique – les lissoirs sur metapodes; consommation de la nourriture (céréales bouillis) – les cuillers spatules. Importantes par leur nombre sont les matières premières qui attestent la fabrication domestique des artefacts comme les pointes, les lissoirs en os, les manches ou autres objets en bois de cerf ou bois de chevreuil. Les manifestations symboliques (parure) sont représentées par une pendeloque courbe en bois de cerf – fragment d’axe (ou pièce de ceinture? – Gürtelhaken?) et une autre sur fragment de défense de sanglier. L’effectif réduit disponible et le recours à des «schéma opératoires» simples, standardisés, impliquant des procédées élémentaires, ayant une bas degré de combinaison sont les causes responsables, en perspective de l’approche paléotechnologique, pour l’expressivité relativement faible du lot analysé. L’étude ne fait pas recours à l’analyse des dates sur le contexte de la découverte des objets (associations d’artefacts divers dans les complexes), ni des dates extensives sur la faune du site (qui ne sont pas encore disponibles pour nous), ce qui pourrais probablement offrir des indices supplémentaires sur la fabrication des artefacts sur place. Les conclusions de cette étude préliminaire sont limitées par les effectifs réduits et par l’absence d’autres informations sur l’ambiance technologique de chaque culture. Les artefacts en matières dures animales de MSP ont permis d’appliquer le protocole d’analyse intégrale à des matériaux de Roumanie datent du Néo-Enéolithique. Cette approche a permit de mettre en lumière des nouveaux types ou des types rarement attestés jusqu’à maintenant dans l’industrie préhistorique des matières dures animales du pays et de déceler l’utilisation combinée des plusieurs solutions technique de fabrication. Toute à la fois, on a pu envisager hypothétiquement le déroulement de quelques activités domestiques routinières dans les habitations des communautés néo-énéolithiques.