Planşe
78. Frumuşeni, com. Fântânele, jud. Arad
Punct: Mănăstirea Bizere

Cod sit: 9315.03
Autorizaţia de cercetare sistematică nr. 11/2005
Colectiv: Adrian Andrei Rusu – responsabil (IAIA Cluj), George Pascu Hurezan, Florin Mărginean (CM Arad), Ileana Burnichioiu (Univ. Alba Iulia), Suzana Köpeczny (absolventă UBB Cluj)

Obiectivele cercetării: investigarea sacristiei şi clădirea refectoriului
Situl arheologic Frumuşeni–Mănăstirea Bizere, se află la 1 km NE de localitate (12 km E de Arad), în lunca Mureşului, pe malul stâng al râului, în punctul numit „Fântâna Turcului”. În cel de-al cincilea an de cercetare sistematică au fost excavate: zona sacristiei bisericii, clădirea refectoriului în proporţie de 90 %, doar colţul de SV al acesteia a rămas necercetat.
Au fost trasate 19 de secţiuni, trei în zona sacristiei şi 16 pe clădirea refectoriului, suprafaţa totală investigată fiind de 450 m2.
Componentele complexului:
Sacristia. Teoretic, a fost presupusă, încă din campania anului 2004, ca fiind construită la SE de biserică. Zidul care urma închiderea de S a bisericii făcea un unghi. În perimetrul secţiunii S XXIII el nu a mai fost surprins decât în fragmente. Spre profilul de N, el a fost excavat până la primul rând de pietre din şanţul de fundaţie. A reapărut către mijlocul secţiunii, pe un scurt fragment care a păstrat şi un martor de stratigrafie foarte interesantă. În sfârşit, spre profilul de S a fost scos din nou de o altă groapă de căutare a pietrelor. Grosimea fundaţiilor a fost de cca. 1 m.
Pentru acest spaţiu s-au putut stabili cel puţin trei intervenţii majore. Prima a produs dublarea spre E a vechiului zid de piatră, fără să putem specifica dacă acestei etape i-a corespuns şi înzestrarea spaţiului cu frescă; cea de-a doua a condus la desprinderea unor decoruri (tencuieli simple şi fresce); în cea de-a treia s-au instalat ultimele podele funcţionale.
Cronologia relativă a acestor intervenţii trebuie că se înscrie între momentul imediat posterior construcţiei bisericii şi instalării mozaicurilor (mărturia teserelor din emplectonul zidului care a dublat la S biserica) şi amenajarea porticului (tipul de podele în spic este comun tuturor spaţiilor din interiorul său).
După cum s-a menţionat ceva mai sus, în interiorul spaţiului presupusei sacristii au fost regăsite amenajări care dublează spre E zidul orientat N-S. Adâncimea de descoperire este superficială (0,10-0,15 m). Au fost descoperite imediat din profilul de S. După 0,57 m se întrerup, sugerând o evoluţie evazată către zidul de structură pe care îl dublează. Spaţiul dintre cele două componente este acoperit de podeaua de cărămidă în spic. Reapare la 1,87 m distanţă de acelaşi profil. Nu pornesc imediat din profilul de N, ci doar de la V de el.
S-a putut constata că această amenajare nu aparţine primei faze, ci celei de-a doua. După instalarea podelei de cărămizi în spic, pietrele au rămas doar superficial la vedere, oricum deasupra cotei podelelor.
Tot acest spaţiu a fost înzestrat cu decoraţie în frescă.
Pe suprafaţa sa au fost săpate câteva ciste de cărămidă.
Aceste părţi de mănăstire au fost afectate, ca şi colţul de NE al palatului abaţial, altarul secundar, nordic, sau jumătatea de N a altarului principal al bisericii, de apa Mureşului. Stratigrafia relevă ruperea straturilor iniţiale şi înlocuirea lor cu depuneri de lut galben. A dispărut închiderea estică a clădirii.
Clădirea din estul vechiului refectoriu. A avut lăţimea de cca. 6 m. Lungimea nu este cunoscută cu precizie. A fost fundată pe blocuri de piatră cu mortar (gr. cca. 0,80 m). A avut o compartimentare iniţială, pe direcţia E-V, la 1,80-1,90 m de închiderea de S. Cele două compartimente au avut o podea realizată din cărămizi aşezate în unghi drept. Printre ele figurează şi una din tipul întrebuinţat în fragmentul de mozaic din colaterala de S a bisericii.
Refectoriul cu plan bazilical. Lungimea estimată este de cca. 29 m, iar lăţimea de 13 m. Fundaţiile sale (gr. în jur de 1 m) s-au caracterizat prin şanţuri umplute cu şiruri de fragmente de cărămizi înecate în mortar. După toate probabilităţile, ea s-a adosat clădirii care exista deja în estul său. Există sigur colţul de SE al bazilicii, dar nu şi cel de NE, ca şi o parte a laturii de închidere.
A fost o construcţie de tip bazilical, proiectată probabil iniţial cu trei nave, din care s-au construit doar două (centrală şi pe latura de S) cu câte două şiruri de şase perechi de stâlpi de piatră şi cărămidă (bază cca. 0,80-0,90 m). Pe latura de N ulterior s-a adosat un zid de piatră şirului de stâlpi. Modulul întrebuinţat între stâlpi a fost mereu de cca. 3,20 m.
Podelele au fost, în principal, montate cu cărămizi dispuse în şiruri sau în unghiuri drepte. Este posibil ca, pe mici sectoare, să se fi instalat şi plăci de piatră, aşa cum pare că mărturiseşte un martor din preajma închiderii de E, la limita sudică a colateralei nordice.
Sunt motive suficiente pentru a crede că a fost vorba despre o construcţie care a dispus de etaj. Mai întâi este vorba despre grosimea fundaţiilor. Apoi este mărturia zidului prăbuşit pe un sector de lângă zidul perimetral sudic. În sfârşit, alături de stâlpul al treilea, dinspre V, spre E, al liniei de S, s-au păstrat două fragmente de zidărie care nu pot proveni decât dintr-un arc, probabil orientat către stâlpul următor, dinspre E.
Stâlpii au bazele de cca. 0,80-0,90 m. S-au conservat inegal. Cel mai bine s-au păstrat cei din şirul de N, care vor fi fost aliniaţi, într-o etapă ulterioară, unui zid de piatră care a precedat porticul.
Pereţii interiori au fost tencuiţi. A fost acoperit cu şindrile. Nu cunoaştem nimic precis cu privire la decoraţia sa. Probabil că lui i-a aparţinut o fereastră de tip oculus, care a păstrat o mărturie fragmentară în ruinele din nava centrală, între stâlpii patru şi cinci, ai liniei sudice.
Reamenajarea refectoriului. A fost operată drastic, prin construcţia unui zid aliniat riguros la N de linia de stâlpi care delimita aripa nordică a bazilicii. Şirul de stâlpi a devenit un fel de contraforturi. Zidul se caracterizează prin refolosirea unor blocuri de piatră, în fundaţii. Printre pietre, una a avut chiar o utilitate, fiind perforată cu un orificiu circular, cu bordură. Cărămida a fost rară în aceleaşi fundaţii. S-au conservat urme de la tencuirea acestui zid.
Nu există nici un fel de dovezi că refectoriul ar fi fost complet abandonat. După toate probabilităţile, atunci sau mai târziu, spaţiul său a fost compartimentat, folosindu-se sectorizat.
După instalarea zidului compartimental menţionat, în zona dintre stâlpii doi şi trei, dinspre V, a fost construită o scară care urca la etaj (anterior socotită ca fiind o veche intrare în refectoriu). Este greu de estimat în ce măsură a mai funcţionat colaterala de N a vechii bazilici, dacă aceasta a existat într-adevăr?
Este posibil ca deja din vremea funcţionării sale, şirul sudic de stâlpi din refectoriul vechi să fi fost parţial demontat.
Construcţia din interiorul colateralei sudice a refectoriului. Este dispusă aprox. între stâlpul cinci şi şase al şirului de S. Un şir de bolovani masivi, cu faţa ecarisată către N, au fost aşezaţi deasupra unui strat de pământ cu lut şi pigment de arsură, care suprapunea vechea podea a refectoriului. Este posibil ca să fi fost folosit drept perete de S, chiar zidul perimetral al vechiului refectoriu. Restul pereţilor au fost, sigur, de lemn.
În colţul de NV, această construcţie a avut ataşată o platformă semicirculară, realizată din cărămizi prinse în mortar.
Clădirea din zona sud-vestică a vechiului refectoriu. Au fost surprinse doar două şiruri de asize din blocuri mari dreptunghiulare fasonate, din colţul de NE al acesteia, restul nefiind cercetată în această campanie. Clădirea pare să fie contemporană cu clădirea din estul refectoriului.
Şirul de amenajări de lângă zidul perimetral sudic al refectoriului. Se compune din platforme cu cărămidă montată într-un stil asemănător cu acela al podelelor refectoriului.
Ar putea să fi fost chilii cu pereţi de lemn.
Porticul. Dintre cele patru laturi ale sale, a fost investigat doar în trei sectoare.
Pe latura de S, porticul a suprapus vechea construcţie de piatră, din faza a doua. Treptele intrării la etaj au fost parţial suprapuse de podelele cele noi, aranjate în spic.
Pe latura de E a fost surprins în două puncte diferite, în preajma refectoriului şi al sacristiei.
Pe latura de V a fost regăsit de asemenea în două sectoare: unul al colţului de SV celălalt în preajma mijlocului laturii sale.
În sectorul nordic a fost descoperită o adosare dezvoltată către V, pornită de la un zid adosat, perpendicular. Spre sudul aceluiaşi zid a fost regăsită podeaua de cărămizi tipică porticului (cărămizi în spic).
Clădirea din sud-estul complexului. În profilul de E al secţiunii S XXIII a apărut o structură de zid constituită din blocuri ecarisate care nu formează o asiză egală. Latura surprinsă în profil este lungă de 4 m.
În jurul lor nu au fost identificate urme consistente de dărâmături. Ceramica de la nivelul acestei construcţii este, în general, de epocă arpadiană.
Cimitirul.
Au fost cercetate încă şase morminte, numărul acestora ajungând acum la 106. Toate cele şase morminte au fost descoperite în zona sacristiei, două dintre ele fiind în cistă construite din material mixt, cărămidă şi blocuri de piatră.
Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care se adaugă ceramică uzuală, sticlărie şi piese de metal dintre care se remarcă un picior masiv de vas din bronz.


Bibliografie:
A. A. Rusu şi colab., Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj, 2000, p. 139-141
A. A. Rusu, G. P. Hurezan, Biserici medievale din judeţul Arad, Arad, 2000, p. 159-168
A. A. Rusu, G. P. Hurezan, Florin Mărginean, Ileana Burnichioiu, CCA 2004, p. 123-124
A. A. Rusu, I. Burnichioiu, Mozaicurile medievale de la Bizere, Arad, 2005, 63 p.

Zusammenfassung:
Im fünften Jahr der systematischen Grabungen von Frumuseni – Kloster Bizere, wurden 19 Schnitte durchgeführt: drei im Areal der Sachristei und weitere 19 im Speisesaal.
Die Sachristei befindet sich an der Südseite der Kirche. Sie hat drei Bauphasen durchgemacht wobei sie mit Fresken und einem Fussbodenbelag aus Backstein ausgestattet wurde. Unter der Sachristei wurden 6 Gräber entdeckt.
Südlich der Kirche wurde ein Gebäudekomplex (Claustrum) geortet. Dieser umfasst, an der Südseite, einen Speisesaal (29 x 13 m) mit Basilikalplan, mit mehreren Bauphasen, welcher zu 90% freigelegt wurde. An der Ostseite, wurde ein anderes Gebäude (6 m breit) teilweise untersucht. Zum Innenhof hin befand sich ein Portikus welcher auf der Westseite von keinem anderen Gebäude begleitet war.
Der Grossteil des archäologischen Materials besteht aus architektonischen Bruchstücken (Kapitelle, Säulen, Fussbodenbelag usw.).