PROGRAMUL NAŢIONAL DE IMPLEMENTARE A UNUI SISTEM INFORMAŢIONAL GEOGRAFIC (GIS) PENTRU PROTECŢIA PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL IMOBIL (ARHEOLOGIE ŞI MONUMENTE ISTORICE)
- eGISpat -

Programul naţional eGISpat a fost instituit prin OMCC 2408/2005, pentru realizarea unui sistem informaţional geografic (GIS) pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi monumente istorice). Programul se bazează pe un parteneriat între Ministerul Culturii şi Cultelor, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice şi ESRI România.
Necesitatea implementării unui astfel de program este dată de inexistenţa unui sistem informatic de inventariere a patrimoniului imobil complet funcţional şi unitar, ci numai a unor sisteme parţiale, atât din punct de vedere al funcţionalităţii, cât şi din punctul de vedere al teritoriului acoperit, deşi există prevederi ale legislaţiei europene şi româneşti care cer în mod expres acest lucru. Un alt argument pentru desfăşurarea acestui program este faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor nu are la dispoziţie un sistem coerent de colectare a informaţiilor care să îi asigure datele necesare unei etape de evaluare, acesta având drept consecinţă imposibilitatea fundamentării unei strategii coerente şi eficiente privind protecţia a patrimoniului imobil.
Programul se va desfăşura în conformitate cu procedurile specifice proiectelor de cercetare-dezvoltare. În consecinţă, INMI va asigura coordonarea tuturor demersurilor necesare atingerii obiectivelor acestui program, astfel încât sistemul informaţional geografic (GIS) pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi monumente istorice) să corespundă necesităţilor de gestionare integrată a datelor de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Proiectul se va desfăşura pe perioada a 8 ani (2006-2013), fiecare an cuprinzând patru faze, fiecare dintre ele permiţând îndeplinirea a cinci acţiuni care se pot desfăşura în paralel.

În prima fază, obiectivele Programului Naţional eGISpat sunt: crearea cadrului administrativ-organizaţional pentru realizarea unei infrastructuri de date spaţiale referitoare la patrimoniul imobil la nivel naţional; asigurarea suportului logistic pentru dezvoltarea şi implementarea eGISpat; utilizarea experienţei dobândite prin aplicarea metodologiilor de realizare a inventarierii, prin gestionarea datelor colectate anterior şi prin punerea în practică a proiectelor pilot de inventariere; crearea unei baze de date care să cuprindă datele referitoare la arhiva aerofotografică; constituirea unei surse de informaţii obiective şi actuale pentru administraţia centrală şi locală privind patrimoniul imobil cuprinzând datele aflate atât la INMI cât şi la ONMI; crearea unor seturi de date conforme cu specificaţiile şi standardele europene; îmbunătăţirea radicală a cantităţii şi calităţii informaţiilor privind patrimoniul imobil; asigurarea unui flux de date continuu între DJCCPCN (implicate ca furnizori sau utilizatori ai sistemului informatic) al cadastrului monumentelor istorice; îmbunătăţirea activităţii de colectare de date statistice şi de monitorizare a patrimoniul imobil; furnizarea unui suport grafic de precizie pentru reprezentarea şi distribuţia spaţială a patrimoniului imobil; utilizarea datelor ca suport pentru decizii în exercitarea funcţiilor de administrare, restaurare, conservare şi promovare a patrimoniului imobil; implementarea strategiilor şi politicilor sectoriale
Sistemul trebuie să ofere soluţii viabile şi moderne pentru: administrarea complexităţii informaţiilor în folosul Ministerului; optimizarea schimbului de date cu celelalte instituţii ale statului; informarea optimă a populaţiei, în limite stabilite prin norme juridice; asigurarea accesului şi a altor servicii pentru utilizatori externi ai informaţiei.
În afara acestor acţiuni de ordin intern, Programul îşi propune să colecteze, structureze şi să prezinte informaţii din domeniul mediului şi al planificării spaţiale a teritoriului României.
Interpretarea şi corelarea acestor categorii de informaţii va permite obţinerea de noi date privind domenii de importanţă majoră pentru protecţia patrimoniului imobil: influenţa factorilor naturali asupra patrimoniului imobil, categorii de riscuri la care este supus patrimoniul imobil, modalităţi de management eficient al riscurilor, corelarea cu acţiuni ale altor instituţii ale administraţiei centrale.

Sistemele de informaţii geografice (GIS) reprezintă cea mai nouă tehnologie care permite reprezentarea geografică şi cartografică a datelor cuprinse de bazele de date relaţionale. Prin aplicarea acestei tehnologii este posibilă reprezentarea vizuală simultană a hărţilor şi a conţinutului lor tematic (relief, ape, unităţi administrative, zone de risc etc), informaţiilor referitoare la amplasamentul şi distribuţia geografică a siturilor arheologice şi a monumentelor istorice
De asemenea, construirea unei baze date geo-spaţiale implică nu numai reprezentarea geografică, ci şi utilizarea bazelor de date deja constituite pentru gestionarea Repertoriului Arheologic Naţional şi a Listei Monumentelor Istorice.
Principalele beneficii ale aplicării acestei tehnologii se referă la: posibilitatea de vizualizare geografică a datelor referitoare la patrimoniul cultural imobil, posibilitatea de efectuare a unor operaţii statistice cu o limită de complexitate determinată numai de cantitatea şi de calitatea datelor avute la dispoziţie, crearea posibilităţii de a avea un instrument performant ca suport decizional la nivel naţional pentru gestionarea eficientă a patrimoniului imobil, posibilitatea de evaluare cantitativă şi calitativă a patrimoniului imobil şi pe baza acesteia fundamentarea coerentă a unei strategii la nivel naţional în domeniul patrimoniului imobil.

Programul eGISpat va răspunde necesităţii aplicării, în domeniul protejării patrimoniului, a două concepte: conservarea integrată şi managementul riscurilor.
Conceptul de conservare integrată a fost prima dată folosit cu referire la patrimoniul arhitectural (construit) în Rezoluţia (76)28/1976 privind adaptarea legilor şi regulamentelor la cerinţele conservării integrate a patrimoniului arhitectural. Conform definiţiei din acest document, conservarea integrată include „toate măsurile posibile ce au drept scop perpetuarea patrimoniului cultural, menţinerea sa ca parte a mediului de viaţă (fie el natural sau creat de om), utilizarea sa şi adaptarea sa la nevoile societăţii”. Principiile conţinute de această Rezoluţie au fost mai apoi reluate şi definite pe larg în art. 10. al Convenţiei Granada.
Pentru a pune în aplicare acest concept este nevoie ca politica de amenajare a teritoriului, precum şi cea vizând protecţia mediului, să integreze şi conservarea patrimoniului arheologic astfel încât să rezulte un ansamblu unitar care să răspundă în acelaşi timp necesităţilor culturale, sociale şi economice ale comunităţilor umane.
Conservarea integrată are două obiective esenţiale:
- Conservarea patrimoniului înţeleasă în sens larg, de cultural environment, prin: instituirea unor mecanisme de protecţie cât mai eficiente, adoptarea de măsuri pentru conservarea sau îmbunătăţirea stării fizice a elementelor constitutive ale patrimoniului, demararea a cât mai numeroase procese de punere în valoare, dar şi de valorificare a potenţialului economic al patrimoniului cultural.
- Integrarea patrimoniului cultural în viaţa societăţii contemporane prin: implementarea de programe de dezvoltare locală, regională şi naţională care să includă problematica patrimoniului cultural, cooperare între elementele de planificare şi dezvoltare a teritoriului la nivel local şi regional în scopul utilizării (valorificării) cât mai eficiente a elementelor de patrimoniu cultural.
Principala noutate adusă de principiul conservării integrate este atenţia acordată problemelor de mediu, văzute ca elemente decisive ale asigurării calităţii vieţii. Una dintre direcţiile prevăzute de Convenţia La Valetta este cea care are în vedere creşterea impactului pe care lucrările majore de investiţii (mai ales construcţii) le au asupra patrimoniului arheologic.
Din această cauză, Convenţia La Valetta, cere statelor semnatare instituirea de măsuri (inclusiv prin mecanismele şi metodele săpăturilor preventive) pentru protecţia siturilor arheologice, în cazul punerii în practică de proiecte investiţionale.
În articolul 5 al Convenţiei europene (revizuită) pentru protecţia patrimoniului arheologic (Valetta 1992) este instituit principiul conservării integrate. O astfel de politică a conservării patrimoniului arheologic permite ca arheologia să-şi găsească locul în politica globală de amenajare a teritoriului şi în aceea a protecţiei mediului, căpătând astfel obiective care sunt în acelaşi timp culturale, sociale şi economice.
Dezideratul dezvoltării durabile nu poate fi realizat fără aplicarea principiului conservării integrate, prin care este asigurată corelarea tuturor acelor politici sectoriale ce privesc, pe de o parte dezvoltarea economică (cu toate componentele ei) şi, pe de altă parte, protejarea mediului (inclusiv patrimoniul cultural).
Iată de ce problematica siturilor arheologice şi a monumentelor istorice trebuie sistematic abordată în studiile de impact asupra mediului (S.I.M. – E.I.A.)[NS ], oferindu-se astfel posibilitatea corelării protejării lor, cu celelalte aspecte economice şi sociale implicate de marile lucrări finanţate public sau privat.
Aplicarea principiului dezvoltării durabile încurajează o acţiune mai dinamică atât asupra teritoriului cât şi asupra patrimoniului cultural prin:
- Programe de investiţii majore, la nivel naţional, care trebuie să includă numeroase oportunităţi pentru valorificarea patrimoniului cultural.
- Programe de restaurare urbană (de ex. a centrelor istorice ale oraşelor) şi programe locale de dezvoltare rurală cu participarea actorilor locali.
- Folosirea patrimoniului cultural pentru a produce atât beneficii culturale cât şi progres economic şi social (de ex. turismul).
- Valorificarea patrimoniului astfel încât să se răspundă mai degrabă nevoilor curente ale societăţii sau ale unui public cât mai larg, şi nu pentru punerea lui numai la dispoziţia câtorva specialişti.
Managementul riscurilor este indispensabil protejării patrimoniul cultural imobil - siturile arheologice şi monumentele istorice sunt supuse atât riscurilor antropice (provocate de acţiunile umane) cât şi celor naturale.
În funcţie de gradul de gravitate pe care îl reprezintă, orice risc poate fi calculat în funcţie de trei parametri: dimensiune, probabilitate de apariţie şi efect (sau impact). Aplicarea metodelor de cuantificare a riscurilor la care este supus patrimoniul imobil şi înregistrarea constantă a acestor date este, necesară respectării principiilor conservării integrate. Prin multiplicarea probabilităţii de apariţie a riscului cu scorul efectului (impactului) se poate obţine o de-relativizare a unei astfel de măsurători. Astfel, ponderea unui risc poate fi amplificată pentru a pune în evidenţă o anumită categorie de riscuri. Prin aplicarea unor astfel de măsurători putem obţine date importante privind riscurile la care este supus patrimoniul imobil, indiferent de natura acestora. Aceste date pot fi integrate în aplicaţia GIS permiţând obţinerea de noi date prin operaţiuni de interogare complexă a bazei de date geo-spaţiale.
Programul naţional eGISPat răspunde, de asemenea, reglementărilor legislative, atât celor româneşti cât şi celor europene, din domeniul protejării şi conservării patrimoniului cultural
Astfel, în ceea ce priveşte legislaţia românească, în domeniul general al inventarierii patrimoniului cultural naţional imobil există în ultimii ani o preocupare constantă a administraţiei centrale.
În domeniul inventarierii siturilor arheologice sau al zonelor cu potenţial arheologic, începând de la OG nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic (cu modificările aduse prin L. 378/2001 şi L. 462/2003), continuând cu alte norme juridice şi metodologii publicate (OMCC nr. 2458/2004 privind instituirea Regulamentului Repertoriului Arheologic Naţional, OMCC nr. 2392/2004 privind instituirea de Standarde şi proceduri arheologice), apare din ce in ce mai necesară importanţa colectării informaţiilor referitoare la siturile arheologice, standardizarea şi diseminarea acestora.
În domeniul inventarierii monumentelor istorice, principala reglementare juridică o constituie Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Aceasta conţine un întreg capitol (Titlul II, CAPITOLUL II: Evidenţa şi clasarea monumentelor istorice) cu prevederi privind inventarierea şi procedurile de clasare şi declasare a monumentelor istorice. Aceste prevederi au fost mai apoi detaliate în norme juridice care reglementează aspecte specifice inventarierii şi clasării, prin OMCC nr. 2682/24.06.2003 şi 2314/16.07.2004.
Pe plan european, principalele prevederi legislative pentru domeniul protejării patrimoniului sunt:
- CONVENŢIA EUROPEANĂ pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită) – România a ratificat Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată la La Valetta la 16 ianuarie 1992, prin Legea nr. 150 din 24 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 175 din 29 iulie 1997. Prevederile acesteia au fost implementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (textul modificat al OG 43/2000, cu modificările şi completările introduse prin Legea 378/2001, publicate în Monitorul Oficial nr. 394 din 18 iulie 2001, precum şi cu modificările şi completările introduse prin Legea 462/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 820 din 19 noiembrie 2003).
- CONVENŢIA EUROPEANĂ pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei România a ratificat Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 3 octombrie 1985, prin Legea nr. 157 din 7 octombrie 1997, publicată in Monitorul Oficial nr. 274 din 13 octombrie 1997. Prevederile acesteia au fost implementate prin Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice.
- CONVENŢIA EUROPEANĂ a peisajului - România a ratificat Convenţia europeană a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000, prin Legea nr. 451 din 8 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 23 iulie 2002. Prevederile acesteia sunt în curs de implementate prin proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice.
- Directiva Consiliului Europei privind Studiul de Impact asupra Mediului - EIA Directive 85/337/EC – amendată de Directivele 97/11/EC şi 2003/35/EC) on the assessment of the effects of certain public and private projects on the environment, publicată în Official Journal no. L. nr. 175 , 05/07/1985 p. 0040 – 0048. Prevederile acesteia au fost implementate prin Legea Mediului nr. 137 din 29/12/1995 (cu modificările ulterioare) şi prin H.G. nr. 918 din 22 august 2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 686 din 17 septembrie 2002).
- Directiva Consiliului Europei privind Studiul Strategic de Impact asupra Mediului - SEA Directive 2001/42/EC publicată în Official Journal no. L 197, 21/07/2001, p. 0030 şi a intrat în vigoare la 21.07.2004. Prevederile acesteia sunt în curs de implementate prin Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
- Directiva Consiliului Europei privind informaţiile spaţiale privind infrastructura - The INfrastructure for SPatial InfoRmation in Europe initiative (INSPIRE) - adoptată la 24.06.2005 şicare urmează a fi publicată în Official Journal. Prevederile acesteia sunt în curs de implementate prin Ministerul Transporturilor, Comunicaţiilor şi Turismului.
Directiva INSPIRE 24/06/2005 creează cadrul legal pentru înfiinţarea şi operarea unei infrastructuri a informaţiilor geografice în Europa. Scopul său este dublu:
- punerea la dispoziţia tuturor nivelurilor de decizie din Statele Membre date geografice de cea mai bună calitate, pentru o mai bună implementare a politicilor comunităţilor;
- punerea la dispoziţia publicului a acestor informaţii.
INSPIRE are drept ţintă punerea la dispoziţie a informaţiilor geografice relevante armonizate şi de calitate în scopul formulării, implementării, monitorizării şi evaluării acestora de către factorii de decizie ai comunităţilor.
Principalele principii ale Directivei INSPIRE sunt:
- Datele spaţiale vor fi colectate la un nivel guvernamental şi distribuite la toate nivelurile guvernului
- Datele spaţiale necesare unei bune guvernări vor fi disponibile pe baza unor condiţii care să nu restricţioneze utilizarea lor cât mai extinsă
- Datele vor fi colectate o dată şi întreţinute la nivelul la care aceasta se poate face cel mai bine
- Va fi posibilă combinarea datelor provenite din diferite surse şi utilizarea lor de cât mai mulţi utilizatori şi aplicaţii.
- Implementarea sectorială a acestor cerinţe şi în acelaşi timp gestionarea lor la nivel central.

În concluzie, necesitatea implementării programului naţional eGISPat, pentru patrimoniul imobil este nu numai evidentă, ci şi urgentă.
Există premise favorabile acestui salt tehnologic (în primul rând existenţa unor baze de date relativ mari) şi este momentul ca prin crearea unui mecanism coerent de colectare şi gestionare a datelor Ministerul Culturii şi Cultelor să dispună de un instrument decizional important. Pe de-o parte va exista posibilitatea de îmbunătăţire semnificativă a actului decizional prin aplicarea unei strategii bazate pe o evaluare corectă a situaţiei patrimoniului imobil, ceea ce în acest moment nu există, iar pe de alta este vorba de crearea unicului instrument care va permite aplicarea principiului conservării integrate a patrimoniului cultural.
Integrarea într-un sistem informaţional unic a datelor deţinute de INMI, ONMI, cIMeC, direcţiile judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional, va permite o mai bună gestionare a patrimoniului cultural imobil, iar relaţionarea cu sistemul de planificare spaţială a teritoriului nu va avea decât de câştigat. Extinderea acestui sistem la nivel naţional va permite realizarea unei structuri de colectare şi gestionare a datelor conform standardelor europene în domeniu.
Cooperarea tuturor arheologilor la cartarea digitală a siturilor arheologice precum şi contribuţia la creşterea cantitativă dar mai ales calitativă a datelor conţinute de bazele de date existente (RAN şi LMI) va conduce la crearea unui sistem de management integrat ce va permite şi o reală protecţie juridică.

dr. Mircea Victor Angelescu Compartimentul Arheologie

Notă:
1. Legea Mediului nr. 137 din 29/12/1995, art.4 şi 7. H.G. nr. 918 din 22 august 2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 686 din 17 septembrie 2002). Cf. şi http://europa.eu.int/comm/environment/eia/eia-support.htm