Proiectul „Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos“
Radian Romus Andreescu (MNIR)

Proiectul „Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos”, ajuns la a patra campanie este rodul colaborării specialiştilor de la MNIR, Şcoala de Istorie şi Arheologie a Universităţii din Cardiff, U.K, MJ Teleorman, MDJ Călăraşi, MJIA Prahova.
Obiectivele principale se concentrează atât asupra evoluţia comunităţilor umane şi a mediului natural, cât şi asupra specificul regional şi micro-zonal al civilizaţiei neo-eneolitice.
Proiectul are trei componente desfăşurate în locaţii diferite, fiecare cu un anumit specific în cadrul epocii neo-eneolitice:
- cercetarea locuirii neo-eneolitice de pe Valea Teleormanului (Southern Romania Archaeological Project) - Valea Teleormanului (zona Măgura-Vităneşti)
- dinamica locuirii neo-eneolitice pe valea Mostiştei - Valea Mostiştei (zona Sultana-Mânăstirea), jud Călăraşi
- cercetarea locuirilor preistorice de pe Valea Teleajenului - Valea Vărbilăului (zona Mălăieştii de Jos-Dumbrăveşti) şi Valea Cricovului Sărat (zona Apostolache), jud. Prahova
Cercetarea locuirii neo-eneolitice de pe Valea Teleormanului (Southern Romania Archaeological Project:
Cercetările s-au desfăşurat în zona Vităneşti-Măgura, pe Valea Teleormanului, concentrându-se asupra siturilor din punctele Măgurice şi Buduiasca. În această zonă, cercetările din ultimii ani au dus la descoperirea unei intense locuirii aparţinând epocii neo-eneolitice.
În aşezarea neo-eneolitică de la Vităneşti cercetările au continuat în suprafaţa de control stratigrafic plasată în marginea estică a sitului. A fost scoasă la lumină o vatră distrusă parţial ale cărei detalii constructive au arătat complexitatea cunoştinţelor la care ajunseseră meşterii gumelniţeni. Existenţa în zonă a altei vetre precum şi a unor aşa-zise zone menajere par a sugera existenţa unui loc cu un specific particular în cadrul aşezării, un fel de arie exterioară de activităţi, plasată la marginea aşezării.
La Măgura-Buduiasca cercetările au avut drept obiectiv evaluarea densităţii de locuire a sitului. Au fost trasate mai multe sondaje la cca. 100 m E de zona cercetată în campaniile anterioare, zonă în care fuseseră descoperite complexe aparţinând culturilor Starčevo-Criş, Dudeşti şi Vădastra. Rezultatele cercetărilor au confirmat faptul că şi această nouă zonă sondată a fost locuită, aici fiind descoperite complexe aparţinând culturilor Dudeşti şi Vădastra. Nu au fost descoperite complexe aparţinând neoliticului timpuriu, cultura Starcevo-Criş. Locuirea este marcată prin existenţa unor gropi, posibil bordeie, cu un bogat material arheologic. Analiza preliminară a materialului ceramic a confirmat particularitatea acestui sit în contextul neoliticului timpuriu şi dezvoltat din sudul României. Astfel elementele specifice Culturii Dudeşti sunt asociate cu materiale de tip Karanovo III, precum şi cu o categorie ceramică decorată cu un fel de crestături umplute cu pastă albă, specifică deocamdată numai acestui sit. Acest fapt pune poate sub semnul întrebării evoluţia şi periodizarea culturii Dudeşti stabilită prin cercetări efectuate în centrul Munteniei. De altfel cercetările din ultimii ani au dus la descoperirea, în vestul Munteniei, a cca. 20 de puncte aparţinând acestei civilizaţii. Elementele Karanovo III, prezente în număr mare atestă puternice legături cu sudul Dunării.
Dinamica locuirii neo-eneolitice pe valea Mostiştei
Cercetările din anul 2004 s-au concentrat asupra aşezării eneolitice de tip tell de la Sultana Malu-Roşu. Obiectivul principal a vizat o locuinţă descoperite în anul 2003, locuinţă cu un bogat material arheologic şi cu amenajări interioare deosebite. Între acestea un perete din lut ars păstrat în elevaţie (0,30-0,40 m) pe o lungime de cca. 6 m. Cercetările au dus la identificarea limitelor acestei locuinţe, distrusă din păcate de intervenţiile posterioare. Locuinţa avea două camere, cea păstrată având dimensiunile de cca. 7 x 7 m.
Deschiderea unei suprafeţe în marginea de NE a aşezării a dus la descoperirea resturilor unei alte locuinţe incendiate, cu un inventar arheologic redus. Se pare că vechile săpături nu au dus pe suprafaţa întregii aşezări la epuizarea întregului nivel cultural. Acest fapt va avea repercusiuni asupra strategiei de cercetare deoarece situl este supus puternic eroziunii apelor lacului Iezerul Mostiştei.
Un alt obiectiv al acestei campanii l-a constituit analizarea profilului magistral de pe latura de SV a aşezării. S-a putut observa că terasa a fost amenajată în momentul aşezării comunităţii umane pe acest amplasament. Primele aşezării erau restrânse ca suprafaţă şi se pare că erau înconjurate cu o amenajare tip palisadă. Ulterior aceste amenajări vor fi suprapuse de locuirea care suprapune marginea pantei.
Sondajele de pe terasa vestică, din imediata apropiere a tell-ului, au relevat existenţa unor locuiri aparţinând culturilor Boian şi Gumelniţa, Dridu, sec. IV p.Chr.
Cercetarea locuirilor preistorice de pe Valea Teleajenului
Cercetările de la Mălăieştii de Jos au avut ca obiectiv evaluarea locuirii din partea de E a sitului, acolo unde, în campania anterioară fuseseră descoperite resturile unei locuinţe. Terenul este în pantă relativ accentuată, de aceea aceste resturi au fost interpretate ca fiind scurse pe aceea pantă. Cercetările au relevat faptul că locuinţa fusese amenajată chiar pe panta aşezării, prin tăierea unei trepte în pantă, pentru realizarea unei suprafeţe plane. Baza peretelui de V se sprijinea astfel de marginea dinspre terasă a cestei trepte. O altă locuinţă, puternic deranjată, plasată în sudul aşezării pare a fi o amenajare asemănătoare. Materialul arheologic ilustrează aşa-numitul aspect cultural Stocani-Aldeni, aşezarea de la Mălăieştii fiind cel mai vestic punct descoperit până acum.
Cercetările de la Urlaţi, de pe Valea Cricovului Sărat, au avut drept obiectiv evaluarea densităţii de locuire în partea centrală a sitului. Săpăturile limitate au dus la confirmarea prezenţei în această zonă a locuirii gumelniţene precum şi la descoperirea unor materiale aparţinând epocii bronzului-cultura Tei, culturii Chilia-Militari (sec. II-III p.Chr.), epocii medievale.
Rezultatele campaniei anului 2005 au confirmat şi completat în general datele obţinute în anii trecuţi. Proiectul a avut un caracter complex, îmbinând cercetarea regională cu cea micro-regională şi locală, printr-o abordare interdisciplinară care a combinat periegheze, analizele arheozoologice, sedimentologice, geomorfologice, palinologice, arheobotanice. Din punct de vedere metodologic proiectul foloseşte experienţa acumulată în cadrul programului româno-engleze de cercetare a văii Teleormanului (Southern Romania Archaeological Project).
Cercetările de pe Valea Teleormanului au ilustrat o evoluţie dinamică care acoperă aproape tot palierul cronologic al neo-eneoliticului de la neoliticul timpuriu la eneolitic. De asemenea au fost reliefate mai pregnant legăturile cu teritoriile de la S de Dunăre în special la nivelul culturilor Dudeşti şi Karanovo III. Descoperirile din ultimii ani de la Măgura-Buduiasca par a documenta o evoluţie diferită a culturii Dudeşti în această zonă faţă de cea din restul Munteniei.
Rezultate interesante au fost obţinute în această campanie şi despre arhitectura civilizaţiei gumelniţene. Descoperirile de la Vităneşti, Sultana şi Mălăieştii de Jos au relevat faptul că meşterii gumelniţeni aveau cunoştinţe care le permiteau să se plieze după natura terenului (Mălăieştii), să ridice amenajări gen vetre complexe (Vităneşti) sau să edifice locuinţe cu cel puţin două camere, diferenţiate altimetric (Sultana).
Proiectul a beneficiat de fonduri în sumă totală de 71.000 RON lei provenite de la Universitatea din Cardiff, Consiliul Judeţean Teleorman, MCC, MDJ Călăraşi, MJIA Prahova, MNIR

Bibliografie:
Radian-Romus Andreescu, Valea Teleormanului. Mediul şi comunităţile umane în mil. V a.Chr., CCDJ, 22, Călăraşi 2005, p.141-150
Radian Romus Andreescu, Pavel Mirea, Ştefan Apope, Cultura Gumelniţa în vestul Munteniei. Aşezarea de la Vităneşti, Jud. Teleorman, CA, 12, Bucureşti, p.71-87
E. Comşa, V. Georgescu, Aşezarea neolitică de tip Aldeni II de la Mălăieştii de Sus (jud. Prahova), SCIV 34, 4, p. 334-339
Bailey Douglass, Radian Andreescu, Steve Mills, Steve Trick, (ed) Southern Romanian Archaeological Project. Second Preliminary Report, 1999-2000, Cardiff Studies in Archaeology, Cardiff June 2001
DW Bailey, R. Andreescu, A.J. Howard, M.G. Macklin & S. Mills, Alluvial Landscape in temperate Balkan Neolithic: transition to tells, Antiquity 76, 2002, p. 349-355
I.T. Dragomir, Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, Bucureşti, 1963
C. Isăcescu, Staţiunea eneolitică de la Sultana – com. Mănăstirea, Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1984, p. 11-20; Săpăturile de salvare de la Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, CA 7, 1984, p. 27-42.
Laurens Thissen, The role of pottery in agro pastoralist communities in early Neolithic southern Romania, în (Un)settling the Neolithic (I), Cardiff, 2005, p.71-78
M. Nica, Unitate şi diversitate în culturile neolitice de la Dunărea de Jos, Pontica 30, 1997, p.105-116
D Şerbănescu, G Trohani. Cercetări arheologice pe valea Mostiştei, Ilfov, file de istorie, Bucureşti, 1978, p. 17-42