Ilustraţie

195. Târgu Frumos, jud. Iaşi

Punct: Baza Pătule

Cod sit: 95480.01

Colectiv: Dumitru D. Boghian - responsabil (UŞtcM Suceava), Vasile Cotiugă, Sergiu Haimovici, George Bodi (UAIC Iaşi) şi Lăcrămioara Istina (CM Bacău).

Fonduri: Fundaţia „Cucuteni pentru mileniul III”.

 

În perioada 30 iunie-16 august 2003 au continuat cercetările arheologice sistematice pe şantierul arheologic-şcoală de la Târgu Frumos „Baza Pătule” (a XIV-a campanie), cu participarea studenţilor practicanţi de la Facultăţile de Istorie ale UAIC Iaşi şi UŞtcM Suceava. La cercetări au mai participat, pentru o săptămână, cursanţii Şcolii internaţionale de vară de arheozoologie (din România, Olanda, Italia), organizată de Facultăţile de Biologie şi Istorie ale UAIC Iaşi, care au efectuat determinări osteologice la faţa locului. De asemenea, şantierul a fost vizitat de o grupă de studenţi de la Universitatea din Berlin (Seminarul de Preistorie), sub conducerea prof. dr. Bernhard Hänsel.

Cercetarea din anul 2003, care a urmărit completarea datelor referitoare la planimetria celei mai întinse aşezări Precucuteni III din România, s-a concentrat în sectorul A, pe care intenţionam să-l explorăm integral. Au fost investigate şirurile de casete B-G/5, A-G/6 şi A-G/11-12, cu o suprafaţă totală de aproximativ 190 m2, continuând cercetarea unor complexe arheologice depistate prin săpăturile anterioare (locuinţe şi gropi menajere), identificate pe trasele şanţurilor S.I şi S.IV.

Astfel, în casetele B-G/5-6 a continuat investigarea locuinţelor nr. 2 şi 6, identificate, în partea nordică a sectorului A, încă din primele campanii. Pentru L 2, din ultimul nivel de locuire, care fusese cercetată pe mai mult de trei sferturi din suprafaţa ei, s-a stabilit integral marginea de S, dimensiunile răspândirii resturilor locuinţei putând fi apreciate la aproximativ 12 x 11 m. În interiorul locuinţei, în partea sud-vestică s-a descoperit o nouă zonă (în afară de cea de la N de vatră, descoperită în 1991) cu mai multe pietre de dimensiuni şi forme diferite, unele provenind de la râşniţe, precum şi o cantitate foarte mare de fragmente ceramice (se remarcă resturile unui vas mare de provizii) şi osteologice, între care şi un craniu de câine). Probabil că în această parte a locuinţei, la mică distanţă de vatră şi de vechea zonă cu râşniţe, se afla o zonă de preparare a hranei, fără a putea spune dacă a existat o relaţie între această destinaţie a complexului de pietre şi craniul de câine.

În nivelul al II-lea, în casetele F-G/5-6 a continuat cercetarea jumătăţii vestice a locuinţei L 6, de la care s-au păstrat numeroase lutuieli de perete, fragmente ceramice şi osteologice, unelte de piatră, silex şi os. Se remarcă faptul că în partea de S a casetelor F-G/6 au fost descoperite bucăţi mari de lipitură, care par să provină de la baza peretelui sudic al locuinţei. În interiorul acesteia au fost descoperite două complexe deosebite. Unul este reprezentat de o aglomerare de 14 pietre de dimensiuni variabile, colţuroase sau păstrând marginea rotunjită natural, ceea ce ne determină să presupunem că au provenit, probabil, de la râşniţe sparte şi depozitate în această parte a locuinţei, pentru a fi utilizate ulterior ca nicovale. Al doilea complex era alcătuit dintr-o piatră plată de dimensiuni medii, lângă care se găsea un corn de cerb doborât, ce prezenta două tăieturi intenţionate pe ramul de gheaţă: una spre vârf, obţinându-se un mâner de 19 cm lungime pe exterior, şi a doua spre rozetă, fără însă să se fi realizat debitarea. Presupunem că acest complex ar putea reprezenta un atelier de debitare şi prelucrare a cornului. Ţinând seama de faptul că resturile locuinţei sunt dispersate pe o lungime de peste 18 m, nu este exclus ca aceasta să fi fost compartimentată. Din păcate, nu putem avea o imagine globală, deoarece o parte a locuinţei continuă sub un pătul.

Tot în şirurile de casete A-G/5-6, au fost descoperite gropile 47, 49, 50 şi 51.

Groapa 47 a fost identificată în casetele A 6/B 5-6, având formă ovală (axul lung pe direcţia E - V), cu diametrul maxim la partea superioară de 3,25 m, care, la adâncimea de 1,35 m, s-a redus la 2,15 m, modificându-şi orientarea pe direcţia N - S. Fundul gropii se găsea în colţul de NV al casetei B 6, unde ajungea la -1,55 m de la nivelul actual. A fost săpată, cel mai probabil, de la partea superioară a nivelului II, la aproximativ 2 m de colţul SE al locuinţei nr. 5. Spre VSV, a intersectat Gr. 50, ambele aflându-se sub locuinţa nr. 2. În umplutură s-au găsit numeroase fragmente ceramice de la vase întregibile, câteva cu urme de pictură roşie crudă, materiale osteologice, pietre, spărturi mozaicale de vatră, lipituri de perete etc. Dintre piesele deosebite, remarcăm o epifiză posterioară, neepifizată încă (lamă), a unui corp de vertebră opistocelică din regiunea cervicală a unui bovideu deja matur (probabil Bos primigenius, în vârstă de mai puţin de 4-5 ani), potrivit determinărilor prof. dr. Sergiu Haimovici; epifiza prezintă urme de pigment roşu. Probabil că lamela (epifiza), care pentru a fi desprinsă de corpul vertebrei a trebuit, în prealabil, să fie fiartă, pentru a se înmuia cartilajul, a fost folosită ca recipient pentru prepararea culorii roşii.

Groapa 49 a fost identificată în casetele E-F/6, fiind săpată din nivelului I. La partea superioară a avut o formă ovală, cu diametrul E - V de 3,45 m, în profil prezentând o formă uşor tronconică. În umplutura sa, alcătuită dintr-un pământ brun închis, s-au descoperit: cenuşă, puţini cărbuni, câteva lutuieli arse la roşu sau galben, un fel de lutuială nearsă, galbenă-verzuie, cu urme de paie în compoziţie (provenind probabil de la o construcţie sau o refacere), numeroase oase, între care şi un corn „lepădat” de cerb, fragmente ceramice decorate cu motive incizate, unele asociate cu pictură roşie crudă şi/sau încrustate cu alb.

Groapa 50, de formă ovală, a fost cercetată în caseta A/6, de la -0,90 m (baza nivelului II), cea mai mare parte a sa fiind tăiată de Gr. 47. În partea centrală, alături de alte resturi arheologice (fragmente ceramice, pietre de la râşniţe sparte, oase), a fost descoperit un fragment de coloană vertebrală de bovideu, în conexiune anatomică. Groapa se adâncea spre marginea ei sud-estică, fundul găsindu-se la -1,30 m de la nivelul actual.

Groapa 51 a fost identificată în casetele F-G/6, continuându-se spre S şi E, urmând să fie exploatată în întregime în campania viitoare. A fost săpată tot din nivelul I, având probabil o formă ovală şi fundul destul de plat, care atinge adâncimea de 1,64 m.

Gropile 49 şi 51 au fost suprapuse de resturile locuinţei nr. 6.

În partea central-sudică a sectorului A (casetele A-G/11-12) a continuat cercetarea vestigiilor locuinţei nr. 3, aparţinând nivelului II, identificată încă din primii ani de săpătură, în S. I şi S. IV. Resturile acesteia au apărut de la 0, 60m, fiind prezente în casetele B-E/11 şi în jumătatea nordică a casetelor B-E/12. Se remarcă prezenţa a numeroase lutuieli de perete, dintre care unele cu amprente de pari; nu este exclus ca unele lutuieli să provină de la un fragment de podea cu structură de bârne despicate.

În partea de S a casetelor B-F/12, tot în nivelul II, s-a delimitat marginea nordică a locuinţei nr. 4, care a avut o formă dreptunghiulară, resturile ei fiind răspândite pe o suprafaţă de aproximativ 12 x 7 m.

De asemenea, a continuat cercetarea, în casetele F-G/11-12, a complexului descoperit în campania anterioară în casetele F-G/13-14, în nivelul II. Acesta apare ca o aglomerare de materiale arheologice: oase de animale, fragmente de râşniţe, nicovale, percutoare/zdrobitoare, fragmente ceramice, dintre care unul provine de la un vas suport de o formă mai deosebită (ovală), precum şi un fragment de la partea superioară a unui vas (ceaşcă), prevăzut cu o toartă, pe care s-a aplicat o statuetă antropomorfă feminină în poziţie şezândă; partea superioară a statuetei a fost ruptă din vechime. Alături de acestea, s-au descoperit lipituri de vatră şi lipituri mărunte sau mai mari de perete, dispersate, ceea ce ne determină să credem că ne aflăm, probabil, în faţa unei noi locuinţe, pe care o notăm provizoriu cu L. 13.

Şi în această parte a sectorului A au fost cercetate mai multe gropi. A continuat investigarea gropii nr. 10, identificată prima dată în S. I, la baza nivelului II. De formă ovală, groapa avea fundul denivelat, adâncindu-se până la 1,20 m. Ca inventar, groapa conţinea, într-un pământ brun, fragmente ceramice şi osteologice, lipituri de vatră, câteva aşchii şi unelte de silex, fragmente de râşniţe şi nicovale.

Groapa 44 avea o formă circular-ovală neregulată, fiind săpată probabil de la baza nivelului III. Se adâncea până la 1,10 m, umplutura sa fiind formată din fragmente ceramice, materiale osteologice, câteva pietre de mici dimensiuni, lipituri de perete răzleţe etc.

Groapa 45 se prezintă ca o alveolare, săpată de la baza nivelului III, care se adânceşte până la 1,05-1,10 m, având fundul puţin denivelat. A fost umplută cu fragmente ceramice, materiale osteologice, câteva pietre de mici dimensiuni, lipituri de perete etc.

Groapa 48 a fost identificată în casetele A-B/12, fiind săpată de la partea superioară a nivelului II (-0,72 m). Jumătatea sudică a gropii fusese identificată şi cercetată în campania  2002. A avut o formă ovală, cu diametrul maxim, pe direcţia E - V, de 2,60 m. În umplutura sa au fost descoperite numeroase fragmente ceramice şi resturi de oase.

Analiza preliminară a materialelor arheologice descoperite în această campanie permite doar câteva observaţii. Astfel, ceramica, foarte fragmentară, se înscrie în tipologia categoriilor şi formelor fazei a III-a a culturii Precucuteni. Am constatat prezenţa mai numeroasă a fragmentelor ceramice provenind de la vase din categoria grosieră, cu deosebire în zona complexelor gospodăreşti. Din categoria semifină şi fină remarcăm mai multe fragmente ceramice incizate şi pictate cu roşu crud, cu deosebire în interiorul benzilor incizate. Pe unele fragmente, motivele incizate au fost incrustate cu alb. Au mai fost descoperite: butoane de capac; un fragment de la un vas cu tub de scurgere, decorat cu incizii, mai multe fragmente de cozi de linguri, unele tratate în manieră antropomorfă.

Cea mai remarcabilă descoperire ceramică o reprezintă două fragmente, realizate dintr-o pastă amestecată cu cioburi pisate, tipică pentru cultura Precucuteni, provenind, probabil, de la o piesă de tip „bărcuţă”. Chiar dacă, până în prezent, nu s-a reuşit reconstituirea globală, piesa pare a avea forma unei tipsii ovale, cu fundul drept şi marginea, cu o înălţime cuprinsă între 2,8 şi 3,2 cm, uşor adusă spre interior. Unul dintre fragmente, „prova”, are aplicată, la partea superioară a marginii, o protomă de bovideu, foarte realist tratată (din păcate, un corn nu se mai păstrează). La celălalt fragment, „pupa”, marginea, de asemenea supraînălţată, prezintă două vârfuri rotunjite, ca un fel de corniţe.

Plastica de lut se înscrie şi ea în tipologia clasică a culturii Precucuteni, faza a III-a. Alături de statuete antropomorfe feminine, în cea mai mare parte fragmentare, decorate cu incizii şi împunsături, s-au mai descoperit: fragmente de statuete zoomorfe, protome zoomorfe şi două picioare masive de la mese-altar.

Tot în campania din 2003 s-a descoperit şi o fusaiolă, realizată dintr-un fragment ceramic. Descoperirea este importantă, pentru că, în general, în aşezările precucuteniene descoperirile de fusaiole sunt foarte rare.

Uneltele de os sunt puţine şi constau din străpungătoare (ace), realizate pe diafize şi şlefuitoare pe metapodale şi astragale de bovine. Cele mai numeroase unelte sunt cele cioplite din silex (671). Din analiza acestora se constată preponderenţa folosirii silexului de Prut (90,46%), urmat de silexul zis „balcanic” (4,77%) şi silexul de Nistru (4,62%). Două piese au fost lucrate din silex central-moldovenesc. Dintre tipurile întâlnite, cele mai numeroase sunt lamele neretuşate şi gratoarele pe lamă. Alături de aceste tipuri principale, în campania din 2003 au mai fost descoperite: lame retuşate, lame cu urme de lustru, lame cu encoche, o lamă cu trunchiere retuşată, gratoare pe aşchii, gratoare duble, un gratoar circular, vârfuri-străpungătoare pe aşchii, neretuşate, vârfuri-străpungătoare pe lamă, retuşate, răzuitoare, vârfuri de săgeată şi suliţă, burine, aşchii retuşate şi neretuşate. Remarcăm descoperirea unor unelte duble, între care o piesă realizată pe o lamă de silex zis „balcanic”, care la un capăt este prelucrată, prin retuşe, ca vârf, iar la celălalt capăt ca gratoar. S-au mai descoperit şase nuclee de silex, precum şi patru percutoare realizate din nuclee de silex.

Uneltele de piatră şlefuită sunt mai puţine, majoritatea fiind fragmentare. Pentru realizarea lor, cel mai frecvent s-a folosit marna bituminoasă, dar întâlnim şi piese de gresie. Ca tipuri, întâlnim topoare trapezoidale neperforate, tesle, precum şi eboşe în diferite stadii de prelucrare.

În campania viitoare se va continua cercetarea exhaustivă a sectorului A, reprezentativ pentru planimetria complexelor de locuire din aşezare.

 

Résumé:

Les fouilles de 2003 ont été effectuées dans le secteur A de le vaste habitat (environ 10 ha) appartenant ŕ la culture Précucuteni. On a investigué une surface ŕ peu prčs 190m2, oů les vestiges de cinq habitation (nos. 2, 3, 4, 6, 13) et de huit fosses (nos. 10, 44, 45, 47, 48, 49, 50, 51).