Ilustraţie

60. Costeşti, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara

Punct: Blidaru – Cetate, La Vămi

Cod sit: 90379.05

Colectiv: Ioan Glodariu – responsabil (UBB Cluj), Adriana Pescaru – responsabil sector, Eugen Pescaru, Cristina Bodó (MCDR Deva)

 

Cetate

Înălţimea Blidaru (703 m) cu cetatea care-i poartă numele se găseşte în partea de S a satului Costeşti, urcând pe valea Apei Grădiştei. Ca punct fortificat din perioada dacică intră în literatura de specialitate în anul 1923. Cercetări arheologice au fost întreprinse din 1953, precedate de unele sondaje în 1925 pe Muchia Chiştoarelor şi 1944 pe una din terasele Faeragului. În perioada anilor 1953-1959 a fost cercetat platoul superior cu fortificaţia propriu-zisă construită din două cetăţi îngemănate, cisterna de apă de pe una din terasele de V de sub cetatea II, turnul de observaţie din „Poiana Perţii” şi identificate o serie de alte turnuri din împrejurimi.

Campania anului 2003 s-a desfăşurat în două etape şi anume: în luna iulie ne-am axat pe lucrări de protecţie şi conservare primară a cetăţii de pe înălţimea Blidaru. Aceste lucrări au constat din refacerea zidului în porţiunile unde blocurile erau căzute sau cu o înclinaţie vizibilă spre exterior de pe latura de NV între turnurile 4 şi 5 precum şi pe partea de SE a cetăţii II.

De asemenea, s-a realizat o terasare a pantei din NNV a cetăţii, pentru a împiedica scurgerile de pământ spre cisterna amplasată pe terasa de aici, unde s-au întreprins lucrări de curăţire, degajare a pământului şi pietrei căzute în interiorul acesteia. Totodată s-a făcut defrişarea de vegetaţia din preajma obiectivelor cetăţii şi s-a refăcut împrejmuirea.

 

La Vămi

A doua etapă s-a desfăşurat în luna septembrie când au fost întreprinse cercetări arheologice în punctul „La Vămi”, loc în care a fost semnalat încă din anii ’50, un turn de observaţie.

Punctul respectiv cu turnul de observaţie se găseşte pe drumul ce duce de la Cetatea Blidaru spre Luncani-Târsa, în stânga acestuia, la cca. 400-500 m de cetate. Coordonatele acestui punct sunt: 4503991” latitudine nordică, 2300966” longitudine estică iar altitudinea de 750 m.

În ridicătura de pământ uşor aplatizată sunt remarcate câteva blocuri de piatră ce aparţin turnului respectiv. Aici, în anul 1998 un colectiv de arheologi de la Universitatea şi Muzeul din Cluj, au realizat un sondaj care a precizat existenţa turnului, la care au fost utilizate blocuri din calcar din cariera de la Măgura Călanului.

Tot aici, am trasat o secţiune S 1 de 37 x 2 m orientată N - S. S 1 porneşte în partea de S de pe terasa din care se ridică mamelonul cu turnul. În această zonă de S a secţiunii am cuprins şi câteva blocuri de calcar care sugerau existenţa unui zid dacic, care nu am reuşit să-l elucidăm cu toate că la –0,20 m încep să apară o mulţime de pietre de stâncă atât în faţa cât şi în spatele rândului de blocuri.

Înspre N de la m. 12-13 în profilul secţiunii se conturează urma de la un şanţ. Această problemă urmează a fi clarificată în campania următoare.

În restul secţiunii la –0,20/-0,25 m sub stratul vegetal, apare pământul galben în care pe alocuri găsim pigmenţi de cărbune. Între m. 34 şi 35,5 la -0,30 m apare un bloc de calcar şi câteva fragmente, care după ce ne mai adâncim, constatăm că avem de-a face cu intrarea în turn, peretele vestic care are lăţimea de 2,80 m iar nivelul de călcare se afla la –1,95 m. La 2 m spre V de S 1 perpendicular trasăm S 2 de 17 x 3 m orientată E - V având în vedere cuprinderea blocurilor de calcar identificate de minisecţiunea realizată în 1998 şi unde a mai fost făcută una de către „căutătorii de comori” şi în această secţiune imediat sub solul vegetal apare pământul galben iar în capătul vestic avem un aranjament de blocuri de calcar folosite pentru fundaţia unei colibe, iar pe terasa din această parte alte blocuri folosite pentru sălaş la animale, oi care erau aduse la păscut în zonă.

Blocurile cu pricina, provin din zidul turnului. În zona prezenţei blocurilor din S 2, vizibile anterior, se conturează zidul exterior al turnului, parametrul vestic. În faţa lui am practicat o casetă de lăţimea secţiunii şi de 1 m adâncime. Se constată trei asize din blocuri, ultimul fiind aşezat direct pe stânca locală care a fost cioplită în vederea săpării şanţului de fundaţie. La capătul de E al S 2 la –0,50 m apare parametrul interior, unde formează colţul zidului din partea de SV. Blocurile prezintă multe urme de babe şi sunt destul de deteriorate. Realizând existenţa colţului, am extins S 2 spre S cu o casetă de 2 x 5 m în vederea descoperirii întregii construcţii. De la S 2 spre N am trasat două casete C 1 de 3 x 4,5 m la 1 m de S 2 şi 2 m de S 1 şi la 1,50 m de C 1 spre N C 2 de 4,50 x 5,50 m. La –0,45 m de la solul vegetal în ambele casete apare parametrul interior al zidului. În C 2 se conturează colţul de NV al turnului. Trasăm o nouă casetă C 3 de 3 x 5 m aflată la 3 m E de S 1 şi între m. 24,5 şi 27,5. Aici, traseul zidului pe direcţia estică apare la –1,60 m, dar numai parametru exterior.

Am demontat martorii de la C 1 şi C 2 pentru a avea o continuitate a zidului pe latura de V. Lungimea sa este de 11,90 m la exterior şi în interior de 6,80 m. Lăţimea zidului este de 2,60 m. Distanţa din colţul nord-vestic al turnului până la intrare este de 4,90 m.

Am constatat că în zona intrării de la nivelul de călcare avem 3 asize, în colţul nord-vestic 1 asiză care corespunde cu a treia din colţul sud-vestic. În cele două colţuri blocurile din ultima asiză prezintă profilatura ceea ce dovedeşte partea vizibilă a zidului de la turn. La nivelul celei de a 3-a asize, din loc în loc, cu o retragere de 0,30 m spre interior avem câte un bloc ce intră în emplecton. În construcţia zidului avem o alternanţă de blocuri cu câte o lespede. La nivelul asizei, vizibile, alternanţa este astfel de la S spre N 3 blocuri, apoi lespede, 5 blocuri şi lespede, 4 blocuri şi lespede, 3 blocuri şi lespede după care încă două blocuri.

Acest turn face parte dintre cele destul de numeroase, amplasate pe terasele dealului Blidaru în spaţiul Făeragu-Târsa Luncani cu vizibilitate spre Orăştie şi Valea Grădiştei.

Materialul arheologic constă din fragmente de olane şi ţiglă.

 

Abstract

The height on which Blidaru fortress is built has 703 m in height, being positioned south of Costeşti village, uphill the Apa Grădiştei valley.

The first scientific publication on this fortified Dacian site dates from 1923. Systematic archaeological research started in 1953 after a few random explorations in 1925 on the Muchia Chistoarelor and in 1944 on one of the Făeragului terraces.

The upper plateau with the fortification per se was studied from 1953 till 1959. It consists of two twinning fortresses, the water tank on one of the western terraces, below the second fortress, the observation tower from the Poiana Perţii, a series of other towers being identified as well.

The 2003 campaign was focused on the research of a tower identified along the road leading from Valea Făeragului towards Luncani, at “La Vămi”. The length of the tower is 11,90 m at the exterior and 6,80 m in the interior, the width of the wall is 2,60 m, being built in the technique called “murus dacicus”.

At the entrance we notice, that there are 3 rows of masonry from the floor. In the western corner there is one row of masonry corresponding with the third from the south-western corner.  In the two corners, the blocks of the last row present a marking of the corner, attesting the visible part of the tours’ wall. At the level of the third row of masonry, now and then there is a block entering 30 cm into the interior, in the filling of the wall. In the wall there is an alternation of blocks and slabs. At the level of the visible row of masonry the alternation goes from south to north: 3 blocks then a slab, 5 blocks and a slab, 4 blocks and a slab, 3 blocks and a slab and other 2 blocks at the end.

This tower is one of the many towers placed on the terraces of the Blidaru hill, in the Făeragu-Târşa Luncani area, with a view towards Orăştie and Grădiştea valley.

The archaeological material consists of fragmentary gutter and roofing tiles.