96. Frumuşeni, com. Fântânele, jud. Arad

Punct: Mănăstirea Bizere

Cod sit: 9315.03

 

Colectiv: Adrian Andrei Rusu - responsabil (IAIA Cluj), George Pascu Hurezan, Peter Hügel (CM Arad), studenţii: Ioana Barbu, Florin Mărginean, Györfi Salan (UBB Cluj), Alina Bădescu (Univ. Alba Iulia)

Finanţare: Consiliul Judeţean Arad.

 

Cercetările arheologice au fost începute în anul 2001, respectiv între 30 iulie - 23 august. Pentru abordarea obiectivului, lipsit, în cea mai mare parte, de repere orientative, s-a adoptat un sistem de referinţă relativă. Sectorul din limita de E a complexului, acolo unde a fost practicată secţiunea din anul 1981, a fost denumit convenţional « B » (« Biserică »). Sectorul central a fost marcat convenţional cu sigla « T » (« Turn »).

Pentru sectorul B s-a trecut la marcarea unui pătrat, imediat la N de secţiunea veche, pătrat care avea laturile de 28 m. Suprafaţa aceluiaşi pătrat a fost împărţită în pătrate mai mici, de 4 x 4 m, fiecare înzestrate cu sigle combinate de la axa E-V (A-B-C-D-E-F-G) şi cea N-S (1-2-3-4-5-6-7). Pentru că nu exista nici un fel de reper de urmărit, au început să fie săpate, pe diagonală, pătrate începute de la colţul de SV, către cel de NE. Întreaga diagonală nu a fost realizată. Au fost trasate şi cercetate doar carourile cu siglele A 1, B 2, C 3 şi D 4. La sectorul T s-a adoptat o variantă clasică de cercetare, prin secţiuni. Drept urmare, S. I/T a fost orientată riguros pe axa N-S, peste movila care trăda prezenţa unei construcţii.

În D 4 s-a descoperit urma unei fundaţii impresionante prin dimensiuni şi tehnică de realizare, care a fost bănuită a fi o biserică. Din planimetria ei a reieşit un pinten de zidărie, rezolvat succesiv, de două ori. Pintenul ar putea să aparţină unei componente interioare a edificiului (baza unui arc dublou, de la graniţa dintre navă şi altar ?).

Elevaţia a fost realizată din blocuri de gresie gălbuie, fasonate, care erau înscrise în asize destul de regulate, de cca. 0,42 m lăţime. Paramentele au fost văruite cel puţin o dată. Nu excludem posibilitatea ca în viaţa edificiului să se fi folosit şi cărămida. Sistemul de acoperire a fost făcut, în mod cert, cu componente de lemn (şindrile sau scânduri, prinse cu cuie potrivite, subţiri). Alte detalii de construcţie sunt cele legate de cornişa cu arce semicirculare, situată, aproape obligatoriu, sub streaşina acoperişului. Situarea colonetelor, probabil monolite, este încă incertă. Ar fi putut să fie plasate fie la interiorul monumentului, fie la exterior, mereu lângă pereţi. Forma lor diferită sugerează o eventuală ritmare (exemplu: gresie - marmură). Un fragment litic cu profilatura în bandă, ar putea proveni de la un arc în plin cintru, de la o uşă, realizat din bolţari ciopliţi în forme identice. Este cert că principalul spaţiu al mănăstirii a fost înzestrat cu o decoraţie pavimentală complexă, prin varietatea cromatică şi cea a formelor şi prin diversitatea materialelor de confecţionare. Nu este încă clar dacă unele fragmente litice, mai ales de marmură albă, provin şi de la decoruri parietale. De asemenea, rămâne deschisă problema amplasamentelor acestor componente, teoretic ele ar putea fi situate şi în alte componente ale fostei mănăstiri.

Materialele litice cu profilaturi indică că avem de-a face cu mai multe faze de intervenţie: sec. XI (pavimente, profilatura semicirculară), sec. XII (capiteluri, arcadele semicirculare), sec. XIV-XV (?). Date mai târzii nu există decât la nivelul materialelor mărunte, de inventar.

Turnul central a fost investigat mai întâi printr-o secţiune arheologică denumită convenţional S. I (sector « T »). Soluţia de ridicare a fost următoarea: paramentul a fost clădit ceva mai îngrijit, cu blocuri de piatră ecarisate grosier, cel puţin la nivelele inferioare (la -1 m de vârf şi la +0,75 m de nivelul de călcare contemporan). Miezul zidului a fost « turnat » din pietre cu forme amorfe, în mult mortar de calitate. În elevaţie, situaţia a fost probabil diferită, la nivel de emplecton şi parament. Părţile conservate până astăzi au aranjament de cărămizi înecate în mortar, în sistemul constructiv denumit a fi « în blocaj », dar şi opus spicatus. Ruina aflată în vecinătate, - cea care a orientat săpătura, - care provine, aproape sigur, din elevaţia sa, are asize de cărămidă ceva mai regulate. Se poate estima că este vorba despre un plan aproape pătrat, cu latura de cca. 4,75 m.

Fântâni. Cea mai importantă, ca formă şi execuţie, a fost aceea realizată în parterul turnului din centrul incintei. A avut un diametru de 0,7 m. În cercetare au fost regăsite cinci rânduri de blocuri ecarisate, dispuse în asize regulate. Adâncimea la care s-a ajuns, folosind acelaşi reper de adâncime, este de -2 m. Cea de-a doua fântână trebuie să fi funcţionat spre E, probabil în preajma bisericii. Dovedirea sa s-a făcut, încă din prima campanie, prin descoperirea a nu mai puţin de patru pietre care compuneau puţul. Formele acestora se deosebesc de acelea ale primei fântâni, prin aceea că prezintă doar concavitatea interioară, fără ca blocurile să fi fost pregătite pentru asize regulate. Diametrul este sensibil apropiat de acela al primei fântâni, din turnul T.

Palisada. Este vorba despre o construcţie care a dispus de două şiruri de bârne poziţionate vertical şi paralel, una faţă de cealaltă. Şirul de E, dispus la jumătatea axei de N-S a casetei, se compunea din trei bârne. Cele din extremităţi au fost prinse de profile. Şirul paralel, situat spre V, era aproape de profilul casetei, la o distanţă de 1,9/2 m. Din acest şir s-au descoperit doar două gropi de stâlpi, din N şi centru. Dimensiunile acestora sunt mai mici decât ale celor din E. În spatele şirului de V, respectiv în interiorul palisadei, la distanţe de 0,16/0,4 m, a fost identificat un şanţ lat de 0,35 m, care străbate toată caseta. Grosimile înregistrate sunt de 0,2/0,4 m.

Bănuim că acestei instalaţii i se asocia şi un şanţ identificat la limita de V a casetei A 1, respectiv la cca. 3 m de şirul vertical de V al palisadei propriu-zise. A fost regăsit pe o lăţime de numai 1 m. Este cert că el a tăiat morminte mai vechi (de ex. M. 11).

Au fost marcate 17 morminte. Toate sunt fără inventar. Reinhumările au fost destul de frecvente.

Materialul arheologic este foarte divers: şase monede (sec. XIII-XV), aplici de carte, de vestimentaţie, fragmente de vase de bronz, feronerie de construcţie, cuţite, vârfuri de arbaletă, componente de construcţie (portal, frize, colonete, capiteluri, ancadrament de fereastră, componente de mozaic - 14 tipuri diferite, ochiuri de geam, veselă, candele, cahle oală cu gura pătrată, cahle în formă de « bulb de ceapă », ceramică uzuală locală, dar şi de import, de tradiţie bizantină.

Întregul material arheologic este inventariat deja, în Muzeul Judeţean Arad.