43. Bucu, com. Bucu, jud. Ialomiţa

Cod sit: 93030.01

 

Colectiv: Elena Renţea (MJ Ialomiţa)

 

Campania arheologică 2001 de la Bucu s-a desfăşurat în trimestrele III şi IV cu fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Muzeul Judeţean Ialomiţa. Aceasta şi-a propus să realizeze continuarea cercetărilor în aşezarea din prima epocă a fierului, aşezarea getică şi aşezarea medievală timpurie.

Cele şapte secţiuni trasate, orientate N-S, perpendiculare pe marginea terasei râului Ialomiţa şi casetele necesare cercetării integrale a complexelor arheologice au însumat o suprafaţă de 425 m2.

Amplasarea lor s-a făcut în vecinătatea celor lucrate În 1998 şi 1999 deoarece apropierea de sat a avut consecinţe negative pentru această zonă care a fost folosită ca platformă de resturi menajere contemporane şi carieră de lut, intenţia noastră fiind aceea de a salva cât mai mult posibil.

Stratigrafia se prezintă asemănător ca în secţiunile anilor anteriori, cu aceeaşi constatare, distrugerea parţiala datorată intervenţiilor târzii şi prezenţa stratului de depuneri menajere contemporane care atinge uneori o grosime de 0,5-0,6 m, în special spre marginea terasei. Urmează un strat de pământ cenuşiu - compact cu o grosime variind între 0,1- 0,25 m. Stratul următor, format din pământ cenuşiu - negricios, granulat, având o grosime medie de 0,35 m este pigmentat cu roşu şi amestecat cu bucăţi de chirpici,fragmente ceramice şi oase de animale.

Ultimul strat, o depunere de nuanţă cenuşiu-castanie, are grosimea între 0,1 şi 0,3 m.

Aşezarea hallstattiană

Locuinţa nr. 8 s-a conturat ca o suprafaţa ovală de culoare cenuşie datorată amestecului pământului cu multă cenuşă, cu orientare E-V şi diametrele de 2,55 x 2,35 m.

Podeaua, păstrata integral, din pământ cenuşiu-gălbui, bine bătut, prezintă o uşoară alveolare în partea centrală. Nu se păstrează vatra dar în umplutura gropii locuinţei au fost descoperite bucăţi de vatră, alături de fragmente de chirpici cu impresiuni de nuia.

Locuinţa nr. 9 are o formă rectangulară, orientarea E-V şi laturile de 4 x 3,25 m. A fost uşor afectată de o groapa modernă, fără a-i distruge însă podina, bine conservată, care se afla la cota de -1,7 m faţă de nivelul actual al solului. Pe latura de S şi E s-au păstrat două mici trepte. Nici în această locuinţă nu s-a păstrat vatra.

Pe suprafaţa cercetată în anul 2001 au fost descoperite câteva gropi menajere şi două gropi de cult având o formă tronconică şi dimensiuni destul de mari.

Pe fundul uneia din gropi a fost descoperit un strat de pământ ars la roşu, dur spre partea superioară, având o grosime maximă de 0,7 m, împreună cu bucăţi de vatră şi fragmente de străchini cu marginea arcuită interior, fragmente de ceşti hallstattiene dar şi de vase lucrate din pastă grosolană. O lentilă de pământ cenuşiu-gălbui, destul de dur, acoperea parţial gura gropii.

A doua groapă, de aceeaşi formă, avea depus pe fund un strat de pământ negru, cu grosimea maximă în zona centrală de 0,2 m, bine bătut, care suprapunea doua grupaje de oase, unele în conexiune anatomică, probabil de câine.

Inventarul arheologic descoperit, aproape în întregime în locuinţe şi gropi, este constituit în cea mai mare parte din material ceramic fragmentar.

Este bine documentată categoria ceramică compusă din vase lucrate din pastă amestecată cu cioburi pisate, arse oxidant incomplet şi cu un aspect zgrunţuros. Au fost descoperite fragmente de vase tronconice decorate cu brâu alveolat, fragmente de vase cu profil arcuit şi cu buza tăiată oblic spre interior, decorate, de asemenea, cu brâu alveolat, întrerupt de apucători simple sau cu o alveolă pe mijloc şi mici alveole pe buză.

Categoria ceramicii semifine, compusă din vase lucrate dintr-o pastă cu cioburi mărunt pisate în compoziţie şi o ardere buna este reprezentată de fragmente de vase bitronconice, de mici si mari dimensiuni, cu fundul drept, corpul bine dezvoltat, gâtul înalt şi gura evazată, unele prezentând patru apucători orizontale pe diametrul maxim, cu suprafeţele de culoare neagră, bine lustruite. Străchinile aparţinând acestei categorii au marginea arcuită interior şi majoritatea sunt decorate cu caneluri oblice pe buză. Tot acestei categorii îi aparţin şi fragmente de căni cu o toartă supraînălţată decorate pe diametrul maxim cu trei mici proeminenţe şi caneluri verticale sau oblice între ele.

Ceramica de bună calitate este relativ bine documentată prin fragmente de ceşti cu două torţi supraînălţate şi două ceşti descoperite în locuinţa nr. 8.

Au mai fost descoperite fusaiole bitronconice şi fragmente de unelte din os.

Inventarul arheologic, majoritar ceramic, descoperit în complexele arheologice dar şi în strat, înscrie aşezarea de la Bucu în seria descoperirilor hallstattiene timpurii, tipuri de oase dar şi elemente de decor imprimate sau incizate, exceptându-l pe cel format din cercuri imprimate înscrise între tangente, permit analogii cu descoperirile din aria culturii Babadag, în faza a II-a din evoluţia sa.

Aşezarea getică (sec. IV-III a. Chr.)

Din aşezarea getică, a cărei încadrare cronologică a fost asigurată şi prin descoperirea ştampilelor de amfore în anii anteriori în sec. IV-III p. Chr., au fost descoperite şi cercetate integral două bordeie.

Bordeiul nr. 15 are avea rectangulară, orientarea NV-SE şi laturile de 2,7 x 2,5 m. Spre latura sudică a fost parţial distrus de o groapă ulterioară. Nu s-a păstrat podina, în schimb s-au conservat relativ bine trei vetre amplasate în exteriorul perimetrului gropii, pe laturile de NV, N şi ESE, uşor înclinate spre bordei şi amenajate pe un strat de fragmente ceramice, cele mai multe provenind de la amfore greceşti. Inventarul arheologic descoperit în groapa bordeiului a fost sărăcăcios. În afara fragmentelor de amforă au mai fost descoperite câteva fragmente ceramice din categoria vaselor de uz comun, lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate cu un profil uşor arcuit. Cel de-al doilea bordei (B. nr. 16) are, de asemenea, o formă rectangulară, orientarea NV-SE şi laturile de aproximativ 3,35 x 2,6 m. Păstrează pe cea mai mare parte din suprafaţa sa o podea dintr-un strat de pământ negricios, bine bătut şi două vetre amplasate spre NV şi N, bine păstrate, amenajate ca şi în cazul celuilalt bordei, pe un pat de fragmente de amfore.

Aşezarea medieval timpurie

În secţiunile trasate în campania 2001 au fost descoperite şi două bordeie aparţinând aşezării medievale timpurii (B. nr. 25 şi B. nr. 26), doar unul din ele fiind cercetat integral.

Bordeiul nr. 25, cercetat în întregime, are formă dreptunghiulară, colţurile uşor rotunjite, orientare NE-SV şi laturile de 3,9 x 3,25 m. Pe una din laturi au fost descoperite resturile unui cuptor de mici dimensiuni iar în vecinătatea sa, pe o mică suprafaţă, podeaua era înroşită.

Tipul de construcţie, dimensiunile dar şi inventarul ceramic descoperit, fragmentar în întregime, se înscrie în seria descoperirilor publicate, referitor la aşezarea medievală timpurie de la Bucu, care se încadrează din punct de vedere cronologic în cursul sec. al X-lea şi prima jumătate a celui următor.

Pe suprafaţa cercetată în anul 2001 au fost descoperite şi patru bordeie medievale târzii, două dintre ele distruse în bună măsură de excavările de pământ manuale sau mecanice petrecute în vremurile noastre. Ele pot fi puse în legătură cu evoluţia actualului sat Bucu, atestat documentar în anul 1580.

Bordeiul nr. 3 are formă rectangulară, orientarea NV-SE, dimensiunile laturilor fiind de 3 x 2,6 m. Podeaua, din pământ negru, bătut, se păstrează pe o suprafaţă redusă.

Un cuptor, bine conservat, cu vatra înclinată spre bordei, era amplasat în exteriorul laturii nord-vestice a gropii bordeiului.

În umplutura gropii bordeiului au fost descoperite fragmente de căni, fragmente de lupe de fier, zgură, oase de animale. Fragmente de lupe şi lupe din fier au fost descoperite şi în una din gropile aparţinând acestei perioade.



    
Ilustraţie