3. Alba Iulia, jud. Alba

Punct: Catedrala romano-catolică

Cod sit: 1026.11

 

Colectiv: Daniela Marcu-Istrate, Angel Istrate (SC Damasus SRL), Nicolae Marcel Simina (MM Sebeş)

 

            Lucrările au continuat cercetarea începută în anul 2000, ele fiind integrate programului de restaurare care este în curs. În anul 2001 au avut loc două campanii de cercetare arheologică în perioada 21 mai - 8 iunie, şi respectiv perioada 11 septembrie - 3 octombrie. Lucrările au fost adaptate cerinţelor celorlalte discipline care participă la restaurare. În prima campanie s-a cercetat exteriorul sacristiei, în a doua fiind executate intervenţii condiţionate de amplasarea unor scurgeri pentru apa pluvială, în zona absidei centrale şi în faţa intrării de V a catedralei. Au fost executate 10 secţiuni care au fost în măsură să satisfacă obiectivele punctuale urmărite de proiectant.

            1. Turnul de S. A fost investigat în secţiunea S.16; datorită amplasamentului săpăturii s-a putut vedea doar colţul de NV al turnului, împreună cu contrafortul său. Fundaţia turnului a fost realizată unitar, prezentând în dreptul coloanei angajate un umăr de susţinere pentru coloană. În dreptul contrafortului, pe latura de S la adâncimea de aproximativ -0,6/-0,7 m, prezintă un decroş lat de 1 m. Pe latura nordică decroşul este mai îngust, respectiv variind între 0,5-0,7 m, el urmărind în această zonă traiectul postamentului coloanei.

            2. Fundaţia scării de intrare în atrium. A putut fi observată în secţiunile S.16 şi S.18, având aceleaşi caracteristici tehnice. Relativ superficială, fundaţia este aşezată pe un rând de bolovani mari (între care chiar o piatră profilată refolosită), peste care au fost aşezate cărămizi.

            3. Transeptul. Secţiunea 8 a fost trasată perpendicular pe latura de S a transeptului. În imediata apropiere a bisericii a fost identificat canalul de aerisire şi verificare a fundaţiilor realizat de I. Möller, cu o lăţime totală de 1,4 m; partea superioară se află la -0,5 m, iar în adâncime coboară în orice caz sub -1,8 m. Secţiunea 9, de asemenea cu o lungime totală de 4 m, a fost trasată perpendicular pe S.8. A fost identificată ruina unui zid construit din blocuri şi bolovani de piatră, cu rare fragmente de cărămidă pentru egalizarea suprafeţelor - pe care în stadiul actual al cercetărilor îl considerăm aparţinând epocii romane.

            4. Sacristia actuală. Până în prezent sacristia a fost cercetată prin patru săpături, una amplasată pe latura de E (S.5), iar trei pe latura de S (S.4/2000, S.6 şi S.7). Cu excepţia S.4, care a avut drept scop o prospectare generală a stării şi structurii fundaţiei, toate celelalte săpături au fost amplasate în puncte în care urmează a se executa lucrări de subzidire. Concluzia generală a acestor investigaţii este aceea că sacristia actuală suprapune fragmente din trei structuri care au precedat-o pe acelaşi amplasament: peretele de S suprapune aproape exact latura corespunzătoare a unei construcţii prevăzută cu contraforturi oblice la colţuri, numită în continuare sacristia veche; peretele de E suprapune în zona mediană un zid orientat E-V aparţinând unei construcţii despre care presupunem că a deservit o intrare în criptă, iar spre N, lângă biserică, un zid orientat N-S despre a cărui funcţiune nu ştim nimic.

                 Din această topografie rezultă că fundaţiile proprii ale sacristiei actuale sunt extrem de limitate; amplasarea secţiunilor nu a permis observarea acestora decât pe latura de E, unde au fost identificate două segmente diferite, construite între zidurile demolate menţionate mai sus. Fundaţiile se adâncesc într-un strat de pământ negru cu fragmente de cărămidă şi piatră de calcar, posibil granule de mortar, foarte pigmentat, cu materiale care ne îndreptăţesc să îl considerăm medieval timpuriu. Deasupra acestuia se înregistrează o nivelare cu pământ negru amestecat cu lut maroniu, frecvent pigmenţi şi fragmente de piatră şi cărămidă peste care se află stratul considerat a reprezenta nivelul de construcţie pentru biserica actuală. Peste o nivelare cu prundiş amestecat cu nisip apare o lentilă de mortar alb care poate fi pusă în legătură ipotetic cu construirea sacristiei vechi; partea superioară a acestuia se află la - 2,3/-2,35 m. Două nivelări succesive, cu lut maroniu curat, respectiv cu prundiş, ambele foarte tasate, reprezintă amenajări succesive ale nivelului exterior de călcare. Deasupra acestora, stratigrafia a fost distrusă în principal de morminte, ordinea istorică fiind bulversată; a rezultat o depunere consistentă de pământ negru amestecat cu pietriş de râu şi nisip, fragmente de piatră şi cărămidă, pigment de mortar şi cărbune.

            5. Absida centrală. Scopul săpăturilor din apropierea absidei a fost de a verifica situaţia fundaţiilor în această zonă şi eventualele legături stratigrafice. Săpătura a prins şi o parte din malul înalt al amenajării de la începutul secolului XX, precum şi pavajul de piatră de râu realizat de I. Möller - aici secţionat însă de o canalizare contemporană cu ţevi de beton. Sub pavaj la cca. 0,2 cm apare decroşul fundaţiei sanctuarului lat de 1 m, iar lângă el, adosat în unghi ascuţit, un alt zid care a fost secţionat probabil cu ocazia instalării fundaţiei sanctuarului. Situaţia a fost observată în secţiunile S.13 şi S.14 de unde s-a putut deduce aproximativ direcţia acestui zid deviat pe axa VNV. Diferenţierea a putut fi făcută datorită deosebirilor de textură şi mai ales de mortare.

            6. Structuri medievale demolate

            6.1. Sacristia veche. Aceasta pare să fi fost o construcţie pătrată, cu latura de cca. 7/7,15 m; colţurile exterioare erau prevăzute cu contraforturi dispuse oblic, de dimensiuni relativ mici, cu laturile elevaţiei având între 0,8/0,9 m. Fundaţiile au fost realizate din materiale amestecate, în general refolosite, iar elevaţia din blocuri de piatră fasonate, după cum sugerează fragmentul din contrafortul de SV vizibil deasupra nivelului actual de călcare.

               Până în prezent nu s-au făcut decât investigaţii exterioare asupra laturii sudice, imaginea generală a clădirii urmând a fi întregită după săpăturile din interior. Atât peretele sacristiei cât şi contrafortul au fost demolate relativ regulat la -2 m, dar este imposibil de spus dacă această demolare s-a realizat până la un nivel de călcare existent sau într-un şanţ care s-a adâncit sub nivelul acestuia pentru recuperarea materialului de construcţie; urmele lăsate pe grund de această intervenţie au fost dislocate ulterior de morminte sau alte intervenţii locale. Informaţiile pe care le deţinem în acest moment nu ne permit datarea acestei clădiri.

            6.2. Intrarea în criptă. În S.5 a fost surprins colţul de SE al unei construcţii despre care presupunem că era adosată sacristiei vechi şi deservea o intrare în cripta subterană. Grosimea medie a zidurilor este de 0,7 m pentru cel de S, respectiv 0,9 m pentru cel de E. Zidăria este realizată din bolovani de piatră, frecvent fragmente de pietre fasonate şi fragmente de cărămidă romană, iar liantul a fost un mortar alb relativ dur.

            6.3. Zid descoperit în partea de E a bisericii, aparţinând unei structuri anterioare fundaţiei sanctuarului. A fost realizat în sistemul emplecton, faţa de N păstrată fiind realizată din blocuri de calcar cioplite, în vreme ce restul este din aşchii neregulate legate împreună cu mult mortar.

            6.4. Zid descoperit în partea de V a bisericii, este o construcţie aparţinând unei structuri anterioare turnului de S. Orientat N-S, zidul a fost anterior fundaţiei turnului de S, capătului său de S adosându-i-se fundaţia turnului. A fost demolat neuniform, iar la cca. 1 m de la nivelul de călcare a fost scobit din loc în loc pentru a permite înmormântări deasupra. Datorită limitării suprafeţei cercetate, în faza actuală putem doar presupune funcţionalitatea lui medievală, legată de o fază mai veche a bisericii.

            6.5. Zid descoperit în partea de V a bisericii, adosat contrafortului turnului de S. A fost orientat N-S şi a aparţinut cel mai probabil unei închideri mai vechi a atriului. A fost demolat şi el în mare parte, s-a mai păstrat doar capătul lui de S.

            7. Structuri romane

            7.1. Un zid roman de dimensiuni apreciabile, construit din blocuri de calcar fasonate, a fost descoperit în zona de SE a transeptului, fiind suprapus parţial de acesta. Orientat V-E, zidul este realizat într-o tehnică foarte îngrijită. Pe aceeaşi direcţie a fost descoperită partea de jos a fundaţiei unui zid mult mai precar construit, situat în zona intrării de V a catedralei. Un alt zid roman a fost descoperit în capătul de E al absidei centrale, orientat NNE-SSV; el a fost demontat parţial pentru a permite construirea fundaţiilor absidei.

            7.2. În S.16 a fost identificat un zid demolat neregulat. Partea lui superioară se situează în stratul cu urme de locuire romană, ceea ce ne permite să presupunem doar originea lui romană, la care putem adăuga observaţia că a fost parţial demontat cu ocazia unor înmormântări aparţinând perioadei medieval timpurii.

            8. Stratigrafia. Analiza stratigrafică a fost în măsură să surprindă imediat deasupra solului viu două nivele preistorice, cu pigment de cărbune şi chirpici ars, fără alte elemente de cultură materială. Imediat deasupra se află depuneri masive aparţinând epocii romane, în cadrul cărora s-au păstrat, pe lângă structuri zidite, numeroase elemente de cultură materială fragmentare sau întregi. Deasupra se regăsesc mai multe nivele de depunere medievale.

            9. Morminte. Au fost cercetate 39 de morminte (inclusiv în secţiunile care au avut drept scop investigarea palatului), care se încadrează în trei orizonturi de înmormântări derulate în intervalul cronologic al secolelor XII - XVII.

            Diferenţierea s-a făcut pe baze stratigrafice, precum şi pe baza artefactelor legate de înmormântări (inele, cercei, amenajări mortuare de tip cistă). Primul orizont se caracterizează, în mare, prin morminte de inhumaţie orientate V-E, cu mâinile aşezate pe bazin, unele având un şir de pietre sau cărămizi în jurul corpului; un mormânt de copil este înconjurat lateral şi deasupra de o construcţie tip cistă, realizată din cărămizi romane refolosite. Unul din morminte a avut depus între picioarele defunctului un olan roman ştampilat cu efigia Legiunii a XIII-a Gemina. La multe din mormintele încadrabile aceluiaşi orizont apar în zona capului aşa-numitele inele de tâmplă cu capăt în S. Nivelul este anterior catedralei, astfel încât unele morminte au fost tăiate de fundaţiile acesteia. Celelalte două orizonturi ţin de perioade diferite de funcţionare a catedralei, cu inventar funerar relativ sărac, unele fiind databile cu monedă.

            10. Materiale. Din perioada romană au fost găsite cantităţi apreciabile de ceramica de uz comun, dar şi fragmente din piese de lux şi chiar un vas întreg de tip mortaria. Numeroase au fost fragmentele din materiale de construcţie recuperate, multe din tegulele, olanele, sau cărămizile găsite purtând însemnele Legiunii a XIII-a Gemina.

                Materialul arheologic cel mai numeros aparţine epocii medievale, concretizat prin fragmente ceramice (vase de uz comun şi multe fragmente de cahle), obiecte de podoabă, precum şi numeroase fragmente de profilaturi provenind de la diferitele faze ale catedralei. Ceramica descoperită este încadrabilă în secolele VII - XVIII, fiind de o varietate tipologică deosebită. Întregul inventar se află depozitat la Episcopia romano-catolică din Alba Iulia.

            11. Degajarea pavajului. La comanda proiectantului general, au fost executate lucrări de degajare a acumulărilor contemporane din jurul bisericii, realizate sub supraveghere arheologică. Degajarea s-a făcut până la nivelul pavat cu ocazia restaurării de la începutul secolului. Grosimea acumulărilor degajate variază de la 0,8 la 0,03 m.



     Ilustraţie