Rezervatia arheologică si de arhitectură medievală
de la Târgșoru Vechi

Primele cercetări:

Târgșoru Vechi, reședință a domnitorilor munteni și vechi centru urban, s-a impus atenției istoricilor (Gh. Tocilescu) și arhitecților (Al. Zagoritz) prin importanța monumentelor sale încă de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea.

Ansamblul monumentelor târgșorene a intrat în literatura de specialitate prin intervențiile lui C.C. Giurescu care, în 1924, atrăgea atenția în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice asupra interesului prezentat de obiectiv ca și asupra pericolului de degradare ce le amenința; V. Drăghiceanu, cel care publica în 1927 unica inscripție păstrată de la Vlad Țepes, descoperită aici si N. Iorga, salvatorul prin intervenție directă a unora dintre vestigiile medievale.

Primele cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse la Târgşor începând din 1956, din iniţiativa Academiei Române, prin intermediul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ din Bucureşti, care de atunci şi până în prezent, într-o apropiată colaborare cu Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, au continuat cercetările, soldate cu descoperiri care acoperă o îndelungată perioadă de timp ce se întinde între paleoliticul superior şi evul mediu dezvoltat. Această impresionantă suprapunere a nivelurilor de locuire umană, probată arheologic, a îndreptăţit pe cercetătorii de aici să numească această importantă rezervaţie arheologică „mica Troie subcarpatică;“.


Cercetările actuale:

Marea necropolă birituală din sec. III – IV p. Chr., situată pe grindul de pe malul stâng al pârâului Leaota, din care au fost cercetate până în prezent cca. 470 de complexe funerare, se află în faza finală a cercetării sistematice. Primele cca. 300 de morminte au făcut obiectul unei prezentări monografice, care aparţine cercetătorului Gheorghe Diaconu ( v. Târgşor - necropola din sec. III- IV e.n. –, Bucureşti, Ed. Acad., 1965). În prezent colectivul format din Gh. Diaconu, D. Lichiardopol şi Al. Niculescu pregăteşte prezentarea integrală a necropolei birituale de la Târgşor în perspectiva celor mai noi cercetări.

În proporţie de numai 40- 50 % a fost cercetat sectorul „D“ al rezervaţiei, situat pe malul drept al aceluiaşi pârâu, unde a fost surprinsă o suprapunere de situri aparţinând neoliticului, epocii bronzului, primei epoci a fierului, sec. II - III p. Chr., sec. V - VII p. Chr, sec. VIII - X p. Chr. şi urmele târgului medieval (sec. XV - XVII). Această zonă a rezervaţiei va fi una dintre cele direct vizate, conform planului de dezvoltare a cercetării, în perioada imediat următoare.

În sectorul sectorul „A“ situat în aria de sud - sud - est a rezervaţiei, se află o aşezare din sec. I a. Chr - I p. Chr., castrul roman şi termele sale, urme ale unei locuiri din sec. II - III p. Chr. şi din sec. VIII - X p. Chr., precum şi o parte din târgul medieval cu una dintre biserici (Biserica Albă, ridicată spre sfârşitul sec. XVI, de locuitorii târgului medieval).

Dintre aceste monumente au fost cercetate în proporţie de cca. 60 - 70 % termele şi biserica, celelalte obiective aflându-se în stadiul incipient al cercetării.

Diversitatea siturilor surprinse de cercetările arheologice la Târgşor a impus abordarea prioritară a unora dintre ele în funcţie de consistenţa şi importanţa problemelor ridicate. Astfel, fără a neglija aspectele legate de manifestările culturilor neolitice Criş, cu ceramică liniară, Boian şi Gumelniţa în aria de nord a Munteniei sau pe cele aparţinând culturilor epocii bronzului (Glina, Monteoru şi Tei), atenţia arheologilor s-a îndreptat cu precădere asupra monumentelor care aparţin mileniului I p. Chr.

Dintre acestea au fost mai intens cercetate monumentele romane – în special termele castrului aflat aici, care aparţine liniei de fortificaţii romane (Târgşor, Drajna de Sus, Mălăieşti, Voineşti, Rucăr) ridicate în zona subcarpatică a Munteniei în timpul războaielor din 101 – 102 şi 105 – 106 p. Chr., cu scopul de a controla căile de acces dinspre şi spre interiorul arcului carpatic, active în primele două decenii ale sec. II p. Chr.

Atenţia colectivului de cercetători de la Târgşor s-a focalizat apoi asupra problemelor ridicate de existenţa pe malul drept al pârâului Leaota a unei întinse aşezări geto-dacice datate în a doua jumătate a sec. II şi prima jumătate a sec. III p. Chr – din care au fost cercetate până în prezent cca. 20 de complexe de locuire – , pe malul stâng, la cca. 100 m est-nord-est, a unei necropole sarmatice datată în a doua jumătate a sec. III p. Chr., din care au fost dezvelite până acum 40 de morminte de inhumaţie, şi a marii necropole birituale de tip Sântana de Mureş-Cerneahov, de la sfârşitul sec. III şi din sec. IV p. Chr. , cu peste 470 de complexe funerare cercetate, situată în aceiaşi zonă.

Probleme de un interes similar ridică cercetării arheologice aşezările de tip Ipoteşti – Cândeşti ( sec. V – VII p. Chr. ) şi Dridu (sec. VIII – X p. Chr. ), care se întind pe ambele maluri ale pârului Leaota, mai intens cercetate în sectorul B, pe malul drept. Locuinţele de tip bordei, dotate cu cuptoare de tipul pietrarelor, adăposteau o populaţie veche românească, de agricultori şi meşteşugari, după cum dovedeşte consistentul conţinut al complexelor, format din ceramică şi obiecte de metal, de factură locală, dar şi importuri bizantine.

Curtea domnească, menţionată într-un document emis din cancelaria lui Mircea cel Bătrân la 1413 sub denumirea de Novum Forum şi târgul medieval care a luat fiinţă în jurul ei sunt obiective de mare întindere şi importanţă, cu un rol bine cunoscut în viaţa politică şi economică a evului mediu românesc.


Text: Dan Lichiardopol ÎNAPOI