213. Tureni, com. Tureni, jud. Cluj

Punct: Dealul Ghicenghe

Cod sit: 59773.03

Colectiv: Zoia Maxim - responsabil, Viorica Crișan, Luminița Săsăran (MNIT)

Cercetările arheologice din ultimul timp au vizat studierea celui mai mare tumul (nr. 1) din necropola ce cuprinde 8 tumuli situați de Dealul Ghicenghe (obiectiv 2), la VSV de satul reședință de comună Tureni. După cercetările din zonă și analogiile din Cheile Aiudului și Petrești necropola poate fi datată la sfârșitul culturii Coțofeni și începutul epocii bronzului.

Pe Dealul Ghicenghe (altitudinea de 687,5 m) care este o prelungire a Munților Petrind se află o necropolă tumulară formată din 8 morminte care se întinde pe șaua dealului, la cumpăna apelor Valea Turului (Racilor), Valea Ghicenghe și Izvorul lui Alexandru Macedon. Necropola este mărginită de 2 tumuli de mari dimensiuni cu manta din

piatră, ceilalți situați între cei doi sunt de mai mici dimensiuni, fără manta de piatră fiind în zone intens arate din care cauză au fost îndepărtate pietrele din manta, fiind la ora actuală aplatizați.

Tumulul mare, notat cu nr. 1, (40 / 42 x 3,5 / 4 x 69,1 m), a fost semnalat în anul 1984 în urma unor periegheze efectuate de Zoia Maxim, Tudor Soroceanu și Gheorghe Lazarovici, în cadrul unui proiect care viza carierele de piatră din zonă. Restul tumulilor din necropolă au fost cartați și uneori prospectați în anii 1985 - 1986. Tumulul cu nr. 1 este cel mai sudic din necropolă, are manta din piatră și se găsește la intersecția drumurilor Săndulești - Tureni - Micești - Petrești. Din această cauză a fost folosit ca loc pentru spânzurătoare și execuție în Evul Mediu (La Furci, Acăstăi, Akasztofadomb); nu a fost folosit decât ca pășune, ceea ce explică starea bună de conservare.

Săpăturile sistematice au început în anul 1986, când în prealabil s-au executat prospecțiuni cu magnetometru cu protoni, raze Gamma și măsurarea rezistivității electrice a solului. Datorită poziției sale și a înălțimii, tumulul domină zona (691 m) având vizibilitate perfectă spre Turda, Tureni și Ceanu Mic, din care cauză în epoca romană a fost construit aici un turn de pază și semnalizare pentru drumul roman Potaissa - Napoca și Potaissa - Micești (cu villae rusticae).

Obiectivul principal al cercetării acestui tumul, în ultimii ani, au fost tehnicile de ridicare a mantalei de piatră (prospectările și săpăturile de până acum au arătat prezența unor ringuri din piatră calcaroasă, marginea se termină în trepte marcate, din loc în loc, de pietre mari, precum și existența unor casete) și cunoașterea ritului de înmormântare a celor care au construit tumulul. Ca tehnici de cercetare arheologică s-a folosit decopertarea în cadrane opuse pentru obținerea de profile axiale, cadranele au fost împărțite în carouri de 2 x 2 m, notate cu litere și cifre.

Stratigrafia arheologică a fost secondată de cea pedologică. Pietrele din manta au fost studiate de către geologi pentru se a cunoaște variabilitatea mineralogică și sursa de unde au fost aduse sau dislocate.

Până în prezent au fost descoperite două schelete fragmentare și unul întreg (probabil tătar) din Evul Mediu, iar din preistorie doar oase umane disparate, în zona a două casete. Dintre materialul arheologic descoperit amintim fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni, epocii romane (în zona turnului), obiecte din opal (preistorice) și din cupru și fier (medieval timpuriu). Aceste obiecte se păstrează la MNIT Cluj-Napoca.

În campaniile viitoare se va termina cercetarea cadranelor I - III cu încercări de restaurare a eventualelor elemente de <<arhitectură>> funerară, mai ales că în anul 1991 zona respectivă a fost declarată rezervație arheologică, fiind lângă rezervația complexă de la Cheile Turenilor care este foarte des vizitată de turiști.

 

Bibliografie

1. Gh. Lazarovici, Zoia Maxim, Despre necropolele tumulare din Transilvania și Banat (comunicare la Simposionul internațional de la Kazanlîk, Bulgaria), Acta MN, 31, 1994, p. 11 - 35

2. Zoia Maxim, Săpături arheologice la Tureni (jud. Cluj). Campania 1993, Acta MN, 31, 1994, p. 357 - 359