|
139. Orăștie, jud.
Hunedoara Punct: Dealul Pemilor Cod sit: 87647.02 Cercetările
arheologice din acest sector au fost demarate din vara anului 1992, când,
alături de descoperiri aparținând culturii Vinča - Turdaș, au fost
cercetate și câteva morminte aparținând perioadei de sfârșit a secolului
al X-lea și începutul secolului al XI-lea. În campania anului 1993, în
paralel cu cercetarea sitului turdășean, a fost continuată cercetarea
în zona presupusei necropole, descoperindu-se alte morminte de aceeași
factură. În vederea stabilirii clare a duratei de folosire a necropolei
și pentru o mai bună încadrare cronologico-istorică în vara anului 2000
s-au reluat cercetările arheologice.
Zona este
situată la ENE de municipiul Orăștie și la SE de șoseaua Orăștie - Sebeș
(DN 7). Punctul numit convențional X2, se situează pe a doua terasă naturală
a Mureșului, cu o altitudine ce variază între 232,50 m și 234,45 m și
care cu o diferență de nivel de cca. 25 m, domină prima terasă, pe care
s-a extins orașul și pe care s-a construit DN 7 la cota de 209,15 m. Poziția
geografică extrem de avantajoasă, ce oferă vizibilitate maximă asupra
unui segment important al văii Mureșului, a fost unul din argumentele
demarării cercetării arheologice cu caracter sistematic.
În campania
din anul 2000, s-a deschis și cercetat o secțiune S. 1 / 2000 - 20 m x
2 m, pe partea de E a magistralei stratigrafice, paralelă cu S. 1 / 92
și cu S. 5a, S. 5b / 93, orientată pe axul NNV - SSE. Stratul vegetal
a pus în evidență materiale arheologice de factură neolitică, în general
ceramică, lucrată din pastă grosieră, la care se adaugă numeroase resturi
de chirpic, destul de dispersate. În privința necropolei care face obiectul
cercetării, până în prezent au fost dezvelite 11 morminte, din care 9
în campaniile 1992 - 1993.
Mormintele
descoperite în campania 2000 au fost după cum urmează:
M.
1 / 2000 - descoperit în S. 1 / 2000, caroul 1, la adâncimea
de -0,55 m s-a surprins groapa unui mormânt care intra în profilul NE,
pentru a cărui dezvelire, s-a impus realizarea unei casete C. 1 - 1 m
x 1,4 m x 1 m.
M.
2 / 2000 - descoperit în S. 1 / 2000, caroul 10,, la adâncimea
de -0,6 m. Datorită faptului că o parte semnificativă intra în profilul
NE, s-a impus o nouă casetare C. 2 - 0,7 m x 1,26 m x 1,26 m x 0,7 m.
M.
3 / 2000 - descoperit în S. 1 / 2000, caroul 7, la adâncimea
de -0,65 m; pentru cercetarea integrală a M. 5 / 92, s-a trasat o nouă
casetă C. 3 - fapt ce a permis identificarea oaselor ce intră în componența
membrelor inferioare.
O clasificare
sigură pe vârstă și sex nu este posibilă prin analiză antropologică, datorită
stării precare de conservare a scheletelor, aprecieri mai puțin sigure
în acest sens, putând fi făcute doar pe baza taliei aproximative a defuncților
și a inventarului funerar. Astfel, se poate spune că avem de a face cu
2 morminte de bărbați (M. 1, M. 3) și unul de femeie (M. 2), deși ultimul
nu se încadrează în seria mormintelor feminine descoperite în 1992 - 1993,
care au brațul drept pe bazin și stângul pe piept.
Materialul
arheologic din inventarul mormintelor este constituit din piese de metal,
trebuind remarcată, în acest context, lipsa materialului numismatic. În
privința pieselor de lemn, piele sau materiale textile lipsa acestora
este justificată de aciditatea naturală a solului, care face imposibilă
conservarea lor, dar putem bănui prezența acestor materiale în legătură
cu piesele de metal de care ar fi trebuit să fie atașate (săgeți, etc.).
Inventarul metalic poate fi împărțit pe criterii de funcționalitate în
două categorii: piese de podoabă și piese de echipament militar. Piesele
de podoabă sunt în general simple și confecționate din metale neferoase
(cupru sau bronz) și reprezintă brățări, cercei, inele, zurgălăi. Brățările
sunt de secțiune circulară sau ovală cu grosimea variind între 0,25 și
0,4 cm și deschiderea diametrică între 5,4 și 6,2 cm. Piesele sunt deschise,
pentru ca prin arcuire să poată fi introduse pe mână, iar capetele lor
sunt ascuțite. În total au fost descoperite 4 brățări și nici una din
aceste piese nu dezvăluie urme de ornamente, dintre aceste patru brățări
două au fost descoperite în zona mâinilor, iar celelalte în zona tibiilor
(M. 2), dar fiind în asociație cu fragmente de oase ale bazinului nu poate
fi stabilit contextul clar de depunere în groapă. Cerceii, din punct de
vedere tipologic, fac parte din același tip reprezentat de brățări, cu
secțiune rotundă, diametrul variind foarte puțin în jurul valorii de 3
cm, fiind deschiși și cu capetele ascuțite. Din această categorie de inventar
au fost descoperite 4 piese (M. 2), din care două din bronz cu diametrul
de aprox. 3 cm și secțiunea cuprinsă între 0,18 și 0,26 cm, al treilea
din sârmă de bronz cu secțiunea de 0,1 cm și diametrul de aprox. 1,3 cm,
iar al patrulea tot din bronz cu secțiunea de 0,12 mm și cu diametrul
de cca. 1 cm. Primii doi cercei din sârmă de bronz au fost descoperiți
în partea dreaptă, pe oasele bazinului, fiind legați între ei cu ajutorul
unui inel cu placă sigilară, cel de al treilea a fost găsit în zona parietală
dreaptă, iar cel de la patrulea în zona pectorală stângă, în apropiere
de mandibula inferioară. La fel ca și în cazul brățărilor, nici pe cercei
nu apar urme de ornamentare. Inelele descoperite în M. 2 și M. 3 se alătură
celor 5 descoperite în campaniile anterioare; unul poate fi încadrat în
tipul inelelor cu placă sigilară, deși aceasta nu prezintă urme de ornamentare
ca în cazul inelului de același tip din M. 8 / 1993. Spre deosebire de
acesta, cel descoperit în M. 2 / 2000 este întreg ceea ce a permis să
stabilim că a fost deschis, deschiderea diametrală putând fi apreciată
la cca. 2 cm. Cel de al doilea inel din M. 2 se încadrează în tipul inelelor
de tâmplă simple lucrate dintr-o bară de bronz deschisă la capete. Cel
de al doilea inel a fost descoperit în M. 3 / 2000 în asociație cu două
brățări și trei vârfuri de săgeată, fiind vorba de un inel deschis cu
diametrul de cca. 2,3 cm, lățimea benzii de secțiune semicirculară este
de cca. 0,8 cm, iar grosimea de 0,35 cm.
Piesele de
echipament militar descoperite sunt reprezentate de cele 10 vârfuri de
săgeată descoperite în M. 1 (7 bucăți) și M. 3 (33 bucăți). Toate aceste
săgeți au fost depuse ritual în mormânt. În cazul lui M. 1 toate cele
7 săgeți au fost depuse în mănunchi pe partea stângă a femurului, cu vârfurile
în jos, probabil fiind așezate într-o tolbă din care nu ni s-a mai păstrat
absolut nimic. Inventarul lui M. 3, pe lângă piesele de podoabă, mai conține
și trei vârfuri de săgeată descoperite: două în zona genunchiului stâng,
iar al treilea în zona genunchiului drept. Majoritatea săgeților fac parte
din categoria săgeților de tip romboidal, una dintre săgețile din M. 1
este din categoria săgeților-dăltiță.
În încercarea
de încadrare culturală și cronologică a necropolei din punctul Orăștie
- Dealul Pemilor X2 trebuie avut în vedere atât inventarul funerar, cât
și modul de organizare a necropolei. Din acest ultim punct de vedere,
din cercetările desfășurate până în prezent, putem spune că avem de a
face cu o necropolă în cadrul căreia mormintele sunt organizate în șiruri
paralele, lucru caracteristic necropolelor medievale timpurii a căror
durată de folosire nu este îndelungată. Materialele descoperite în acest
punct pot fi încadrate fără dificultate în perioada timpurie a evului
mediu transilvănean, în acest sens existând corespondențe tipologice în
mai multe puncte cercetate în spațiul intracarpatic. Încadrarea tipologică și cronologică a necropolei a fost făcută de Z. K. Pinter
și S. A. Luca, fiind vorba de o necropolă caracteristică orizontului Bijelo-Brdo
(sfârșitul sec. X - începutul sec. XI) și față de cele afirmate în acel
articol, pe baza descoperirilor din campania 2000, nu există diferențe
notabile.
Bibliografie
1. S. A. Luca, Așezări neolitice pe valea Mureșului
(I). Habitatul turdășean de la Orăștie - Dealul Pemilor (punct X2),
Alba Iulia, 1997.
2. Z. K. Pinter, S. A. Luca, Necropola medieval-timpurie de la Orăștie-Dealul
Pemilor. Punctul X2 / 1992 - 1993, Corviniana, I, 1995, p. 17 - 44.
|