cuvant inainte

Cuvânt înainte

Cuvânt înainte

Iată că, în anul 2000 care abia a trecut, arheologii din România au avut, cu toate vicisitudinile economice ale timpului, o activitate de excepţie, numeric şi calitativ deopotrivă. Nu este aici locul unor statistici, dar trebuie să observăm că s-a putut aduce ţării o cantitate de informaţie - numesc aici sursele arheologice şi tot ceea ce li se adaugă prin investigaţia specifică - cu totul impresionantă. Poate cea mai valoroasă din ultimele câteva decenii.

O examinare atentă a listei de cercetări, majoritar finanţate prin Ministerul Culturii, dar nu numai de acesta, arată multă diversitate şi mai ales un câştig documentar imens. Fireşte, aşteptăm prelucrarea superioară a acestuia. De la ea, istoria va avea mult de câştigat, iar profesioniştii nu lipsesc. Mai mult, progresul lor este evident.

Pe de altă parte, nu lipsesc nici deficienţele şi chiar încălcările de legislaţie. Unele au fost sancţionate din cursul anului 2000, cu înţelepciunea Comisiei Naţionale de Arheologie. Altele rămân încă în suspensie, cu toate demersurile aceleiaşi comisii. Ne-a sprijinit parţial legislaţia existentă, căreia i s-a adăugat la începutul anului 2000 Ordonanţa nr. 43, pe care încă ne sprijinim în mare măsură. Ea a fost, trebuie să reamintesc, rezultatul unei munci de echipă, a unor membri vechi şi noi ai Comisiei, a unor personalităţi din Ministerul Culturii de atunci, de la doamna Delia Mucică ca secretar general, la domnul Ion Caramitru ca ministru. A urmat munca asiduă a colegului Mircea Angelescu, prin Serviciul Arheologie nou înfiinţat în Minister, de la un timp ajutat de Emilian Gamureac. Mai recent, cu sprijinul direct al domnului profesor Răzvan Theodorescu, în calitatea sa de ministru al culturii şi cultelor şi al noii sale echipe, cu un aport special datorat domnului profesor Ioan Opriş ca secretar de stat, arheologia noastră are motive de optimism. Mai întâi, pentru că legislaţia elaborată cu un an în urmă a fost recent perfecţionată şi avizată corespunzător de Parlament. Aşadar, vom avea foarte curând un instrument de lucru corespunzător vremurilor prezente şi viitoare. Apoi, pentru că legea pe care ne vom sprijini va fi mai aproape de legislaţia europeană în domeniu.

Aşadar, am motive să sper, împreună cu toţi colegii de breaslă, membri sau nu ai Comisiei, într-un progres al cercetării şi conservării patrimoniului nostru arheologic. În care sens legalitatea va trebui să plece mai întâi din interior, dintre noi: nu vom mai admite şi, cum deja s-a hotărât la întrunirea din 20.04.2001 a Comisiei Naţionale de Arheologie, vom sancţiona drastic orice fel de cercetare neavizată de către Comisie. Se poate uşor constata prin lista prezentată în volumul de faţă că, poate mai curând din neglijenţă, astfel de situaţii au fost destul de numeroase. Există însă motive suficiente ca ele să nu se repete în anul 2001.

În altă ordine de idei, trebuie să înţelegem cu toţii că volumul publicabil ca imprimat nu va mai putea cuprinde de aici înainte decât "Cronica". Adică rezumatele standardizate ale tuturor cercetărilor arheologice din ţară. Dincolo de mijloacele electronice, publicarea de rapoarte complete sau monografice va putea fi găzduită de seria "Materiale" care continuă la Institutul de Arheologie "V. Pârvan" din Bucureşti, Editura Academiei Române, sau în alte publicaţii centrale sau zonale şi locale.

Ceea ce este de dorit, acum ca şi în viitor, este ca informaţiile privind orice fel de cercetare arheologică să nu lipsească, în rezumat sau chiar ca simplu enunţ, din această Cronică. Aşadar, la mulţi ani şi de aici înainte, începând cu acest prim număr din secolul XXI.

prof. dr. Alexandru Barnea

preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie