Date biografice

În această primă parte ca şi în alte câteva ce vor urma ne vom ocupa de o mare personalitate a culturii româneşti din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Dimitrie C. Butculescu, cel care a adus între altele contribuţii deosebit de importante la cunoaşterea trecutului îndepărtat şi foarte îndepărtat a istoriei teritoriilor extracarpatice: Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia.

În urma numeroaselor cercetări de teren şi a unor săpături, el a lăsat multe însemnări, unele foarte valoroase, precum şi o bogată colecţie de materiale arheologice. Referindu-ne la această colecţie s-a afirmat, pe bună dreptate, că ea este rodul unui lung şir de ani de cercetări dezinteresate, D. C. Butculescu fiind unul din precursorii studiilor arheologice la noi. Colecţia sa are prin aceasta o valoare morală simbolică, care nu se poate calcula în bani, ea constituind încă un exemplu de nobile sforţări idealiste ale înaintaşilor, mai ales într-un domeniu puţin reprezentat, deşi de o mare însemnătate ştiinţifică şi naţională.

Înainte de a expune pe baza documentelor de arhivă de care dispunem, unele din cele mai importante contribuţii în domeniul arheologiei, subliniind totodată şi calităţile sale de excelent organizator, vom căuta să prezentăm biografia acestei personalităţi, pe temeiul unor date, din păcate, incomplete. În acest sens vom prezenta, aproape integral, acest document biografic al cărui autor este Burki.

Arheolog şi economist naţional, născut la 25 octombrie 1846 ca cel mai mare din copiii lui Constantin Butculescu, el se trage din vechea familie a căpitanului Mihai Roşioru, care în 1557, după reîntoarcerea lui Mihai Viteazu de la Vidin a căpătat pământuri în Roşiorii de Vede. Studiile le-a făcut la pensionul Schevitz din Bucureşti şi a urmat toate studiile scolastice până în filozofie la Colegiul Saint Barbe din Paris, unde a obţinut mai în toţi anii premii de onoare, specializând-se în economie şi arheologie.

Afacerile familiare îl recheamă în calitate de cap de familie în ţară la 1866. Din anul 1867 datează şi primele baze ale activităţii sale arheologice.

Explorările sale arheologice făcute în mod sistematic în România le-a executat în diferite localităţi din următoarele judeţe: Teleorman, Vlaşca, Argeş, Ialomiţa, Muscel, Prahova, Mehedinţi, Romanaţi, Iaşi, Fălciu, Ilfov.

Multe din obiectele acestea avându-le în dublu, sau în mai multe exemplare, le-a dăruit vărului său Cesar Bolliac, în toamna anului 1868 şi altele provenite din Măgurile Calomfirescu, Zimbreasca, Balacii Pădureţi (Teleorman), Prunaru (Vlaşca), Crăsani (Ialomiţa) le-a dăruit în 1872.

Cea mai mare parte preistorică, dacică şi romană, colecţia sa proprie, foarte bogată a fost conservată în casa sa din strada Clemenţii nr. 11 bis, imobil care şi l-a construit însuşi în „stilul său”, creat de el pentru a servi de model, voind a crea prin acesta un stil original local.

În anul 1873, prin intervenţia lui Ion Ghica care-l şi cunună, se căsătoreşte cu nepoata acestuia Ecaterina, născută Panu Olănescu, din care căsătorie nu are decât un singur copil, Mărioara, căsătorită cu Ioan Glogoveanu, fost preşedinte la Tribunalul Muscel şi ulterior Judecător de Instrucţie la Tribunalul Ilfov.

Mare importanţă în explorările sale are dezgroparea unei cetăţi fortificate întregi lângă Câmpulung (jud. Muscel) pe malul Râului Târgu, anume Jidava (Jidova, Cetatea Uriaşă, Grădiştea). Comunicarea sa având ca subiect Jidava a fost susţinută la Societatea Geografică Română în anul 1888 şi apoi în ziua de 30 septembrie 1889 la Congresul Societăţilor Etnografice Universale, înaintea Congresului Internaţional al Ştiinţelor Etnografice din Paris. Pentru această comunicare a fost felicitat de membrii congresului printre care Franck Oppert, Masspero etc.

La începutul lui octombrie 1876 el descoperea la Valea Cetăţuia în aşa numita Cetate a lui Negru Vodă de pe Dâmboviţa, lagărul fortificat al împăratului Constantin cel Mare.

După 1878, D. C. Butculescu, se ocupă şi cu economia naţională. În 1879 începe deja preparativele pentru prim Expoziţie Industrială care a fost un bun început pentru încurajarea industriei casnice şi dezvoltarea industriei mari. Această expoziţie a avut loc în 1880 la Bucureşti sub denumirea de Expoziţiunea Societăţii Concordia. Butculescu a fost sufletul acestei expoziţii, punând fără pretenţiune la dispoziţiunea înălţării şi încurajării muncii naţionale, mintea, inima, averea şi munca sa. El a lucrat singur ca un simplu lucrător. De aceea raportorul Ioan Brătescu, în darea de seamă a acelei expoziţiuni, spunea că numele lui este scris cu litere de aur în analele ei. Este primul salon aranjat cu produse ale industriei rurale în care unica colecţie de ceramică murală a atras atenţia tuturor şi îndeosebi a M.S. Carol I care a binevoit a-l însărcina cu facerea unei colecţiuni a olăriei rurale din ţară, colecţie pe care M.S. spune că a donat-o muzeurilor din Dresden şi Lepizig. Colecţiunea sa proprie de olărie românească din epocile cele mai îndepărtate şi până azi, unică în Ţara Românească, se află şi se poate vedea, ea fiind conservată în casa din strada Clemenţei nr. 11 bis.

Acestea sunt datele biografice pe care le-a preluat din textul incomplet al documentului atribuit lui Burki. Ceea ce ştim este că D.C. Butculescu se stinge în anul 1916 la Bucureşti, în vârstă de 70 de ani. Dintre lucrările sale arheologice publicate, care au văzut lumina tiparului menţionăm: Măgura Calomfirescu-esploraţiune arheologică, în Revista contimporană–Litere arte şi ştiinţe, Bucureşti, nr. 1, 1873, p.147-152; nr.6, 1873, p.564-580; nr.7, 1873, p. 623+628 (vezi Enciclopedia Istoriografiei Româneşti, 1978, p.77 (E.C.)

 

În continuare vom prezenta, aşa cum am afirmat mai sus, unele dintre cele mai importante documente aparţinând fondului D.C. Butculescu. Expunerea lor nu va fi cea cronologică . De asemenea, menţionăm că în mod excepţional, ţinând cont de valoarea sa deosebită vom prezenta integral proiectul înfiinţării – Muzeului de Antropologie şi Etnografie, redactat de George Diamandi (membru al Asociaţiei de Antropologie din Paris) publicat la Bucureşti în 1899 (tipografia „Adeverul”) - proiect care se află în fondul documentar Butculescu

 

I. Congresul de Antropologie şi Preistorie-septembrie 1895

O notă a Legaţiei Ruse din Bucureşti către Ministrul Afacerilor Străine al României aducea la cunoştinţă că Guvernul Regal al Rusiei a agreat ideea transmisă de prinţul Goliţin privind hotărârea membrilor Consiliului Permanent al Congresului Internaţional de Antropologie şi Arheologie Preistorică ca următoarea sesiune să se ţină la Bucureşti în 1895 (vezi copia nr. 10786 pe 1894 - nota Legaţiei Ruse din Bucureşti către Ministerul Afacerilor Străine cu nr. 45 /25 mai 1894 semnată de De Fonton)

Printr-o altă adresă, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice menţionează că este de acord cu hotărârea Consiliului de Miniştrii referitoare la propunerea Consiliului Permanent al Congresului Internaţional de Antropologie şi Arheologie Preistorică ţinut la Moscova, care, în ultima sa şedinţă din 1892 hotăra desfăşurarea viitorului său Congres din 1895 la Bucureşti.

În aceeaşi adresă ministerul nominalizează comisia de organizare a viitorului congres ea fiind alcătuită din B. P. Haşdeu, Al. Odobescu, V. A. Urechia, dr. C. Istrati Gr. Tocilescu şi D.C. Butculescu (vezi adresa nr. 4482/24 iunie 1894 a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Direcţia Învăţământului Secundar şi Superior către D.C. Butculescu, căruia îi aducea la cunoştinţă propunerea de a face parte din Comisia de organizare).

Această Comisie de organizare şi-a luat rolul în serios, ea întrunindu-se de mai multe ori. De pildă, una din şedinţe a avut loc la 12 iulie 1894, scopul ei fiind acela de a se schiţa un program asupra modului „cum va avea loc Congresul Internaţional de Antropologie şi Arheologie Preistorică ce se va ţine în 1895”. (vezi adresa Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, seria B , nr.4788/ 11 iulie 1894 prin care D.C. Butculescu este anunţat să participe pe 12 iulie la respectiva comisie).

O altă întrunire a comisiei s-a ţinut şi în toamna aceluiaşi an. Despre alte întruniri, care fără îndoială s-au ţinut în anul următor nu dispunem însă de material documentar (vezi adresa 8983/24 noiembrie 1894 emisă de acelaşi minister către D.C. Butculescu prin care îl convoacă la respectiva Comisie).

Din păcate cu toate demersurile făcute, acest congres internaţional nu s-a mai ţinut. Motivul, aşa cum consemna şi Butculescu, a fost schimbarea de regim. Este vorba de căderea în toamna anului 1895 a guvernului conservator condus de Lascăr Catargiu în perioada 1891-1895 - guvern care aşa cum am văzut a agreat ideea desfăşurării congresului la Bucureşti şi înlocuirea lui cu un guvern liberal (ce reunea toate fracţiunile liberale) condus de D.A Sturdza şi care, probabil nu era de acord sau nu era pregătit pentru susţinerea unui asemenea congres la noi.

 

II. Proiect pentru înfiinţarea unui museu de Antropologie şi Arheologie realizat de George Diamandy (Bucureşti, 1899)

Ştiinţele antropologice au luat un aşa mare avânt şi a lor foloase întru atât s-au simţit încât în toate ţările civilizate există societăţi, şcoli şi muzee antropologice recunoscute de utilitate publică şi subvenţionate de guvern

Configuraţiune geografică a României, diversele elemente din care este alcătuită naţiunea română, amestecurile de neam care încă nu şi-au mântuit procesul, invaziunile nenumărate şi războaiele de tot soiul au lăsat în România urme antropologice mai numeroase dacă nu mai interesante decât cele aflătoare în apus. Solul nostru este acoperit de movile dintre care cele mai multe sunt morminte de şefi barbari. Aceleaşi morminte se află şi în Rusia unde primesc numele de Kurgane sau gorgane şi ştiut e că muzeele ruseşti au găsit în aceşti tumuli tezaure arheologice şi săpăturile au contribuit foarte mult la o mai adâncă cunoştinţă a vechilor locuitori ai Rusiei dar au făcut din această ţară una din cele mai bogate izvoare a ştiinţei arheologice. Dar şi subsolul nostru este departe a de a fi sărac şi s-au găsit deja staţiuni istorice şi preistorice care au avut un însemnat răsunet în lumea ştiinţifică din Occident.

Fiind date aceste elemente indispensabile, prea uşor ne va fi într-un timp foarte scurt şi cu mijloace minime după cum se va vedea să putem alcătui o secţiune de antropologie care să tragă asupra ţării nu numai simpatiile sau curiozitatea lumii ştiinţifice dar să şi dea un mai mare avânt gustului ştiinţific în România.

Profitând de bogăţia materialului nostru arheologic putem face nenumărate schimburi cu muzeele din străinătate şi astfel îmbogăţi muzeele noastre în condiţiuni cât se poate de avantajoase.

Din toate aceste consideraţiuni şi din multe altele am onoarea de a vă supune următorul proiect, care în liniile de căpetenie cuprinde, cred, toate ramurile ştiinţei arheologice, dându-ne totodată şi chipul practic de a-l aduce la îndeplinire.

Antropologie - Colecţiuni de cranii, schelete, antropometrie, coloraţiuni etc.

Dispoziţiune generală. Darea de instrucţiuni şi indicaţiuni administrative şi tehnice: medicilor, şefilor de servicii de la spitale şi facultăţi, profesorilor, institutorilor şi institutoarelor, medicilor de regimente, directorilor şcoalelor, internate, directorilor de penitenciare şi a altor stabilimente şi instituţiuni de ale Statului, pentru darea şi culegerea următorului material şi indicaţiuni ce rămân a fi centralizate la biroul societăţii de antropologie din Iaşi şi Bucureşti.

Prea uşor am putea avea frumoase serii de cranii şi schelete cerând medicilor ca să trimeată la Societatea de Antropologie (pentru moment la Muzeul din Iaşi şi Bucureşti) scheletele cadavrelor necerute de părinţi sau amici (spitale militare, rurale, urbane, penitenciare etc.);

Cercetarea movilelor şi şanţurilor unde au fost îngropaţi luptători români, ruşi, turci, tătari, nemţi, unguri şi poloni;

Facerea de săpături în Dobrogea în cimitirele părăsite de populaţia mahomedană. Am avea cea mai bogată dacă nu unica colecţie de cranii de turci şi tătari. Aceasta bineînţeles în limitele legii şi fără a jigni câtuşi de puţin sentimentele populaţiunii musulmane;

De asemenea pentru cimitirele părăsite de Români, Evrei, Armeni etc.;

Culegerea scheletelor osândiţilor la muncă silnică sau a indivizilor decedaţi în penitenciare şi nereclamaţi;

Fotografierea criminalilor, escrocilor, incestuoşilor etc.

Păr

Personalul citat mai sus să fie însărcinat cu culegerea eşantioanelor de păr (recrutare, şcoli, cadavre, călugări etc.).

Piele

Culegerea de mostre de piele de pe cadavre (coloraţiuni, tatuaje etc.)

Ochi

Facerea unui tablou şi a unei hărţi a culorii ochilor

Talie

Măsurarea taliei cu antropometrul Broca sau Topinard (recrutare, şcoli etc.)

Dispoziţiune generală - Instrucţiunile practice şi tehnice pentru conservarea pieilor sau măsurătoarea şi altele se vor da în urma aprobării acestui proiect.

Etnografie

·         Reconstituirea prin modelaj, mulaje de ghips arhitectonic, a locuinţelor vechi, a bordeelor şi a satelor. Secţiuni verticale şi medii orizontale;

·         Reconstituirea vechiului mobilier şi reproducerea formelor originale actuale;

·         Reconstituirea costumelor şi reproducerea celor de azi;

·         Culegerea de instrumente de muzică vechi şi noi;

·         Reconstituirea vechilor instrumente industriale şi de gospodărie;

·         Amulete, fetişe, ex voto, scrisuri, semne cabalistice, diochiuri etc.;

·         Podoabe şi bijuterii, îndeosebi la ţigani;

·         Icoane, mărţişori, moaşte, ofrande;

·         Reproducerea vechilor instrumente de tortură: butuce, coarne etc.;

·         Culegerea ceramicei vechi şi noi (oale, jucării);

·         Armele vechi naţionale: buzdugane, ghioage, măciuci etc.;

·         Reproducerea în ghips de tipuri şi de scene din viaţa poporului (nunţi, înmormântări, şezători, jocuri);

·         Fotografie de tipuri şi de scene din viaţa naţională (vezi mai sus).

Demografie

·         Tablouri şi hărţi generale a creşterii sau descreşterii populaţie. Grafice;

·         Idem pentru densitatea populaţiunii române şi pentru aria celei străine (evrei, armeni, greci etc.). Idem din punct de vedere al criminologiei.

Sociologie

·         Răspuns la chestionarul doctorului Gh. Letourneau;

·         Grafice şi hărţi a formei de proprietate individuală, comunală sau a statului;

·         Reconstituirea vechii proprietăţi prin hărţi şi documente.

Arheologie

·         Harta arheologică şi planurile staţiunilor cercetate şi cele ce se vor cerceta până la publicarea hărţii.

·         Harta Statului Major conţinând tumuli.

·         Cercetarea staţiunilor preistorice şi în special a celor de tipul „Cucuteni”

·         Reconstituirea tehnică a monumentelor, castrelor şi drumurilor romane, daco-romane etc.

·         Reliefuri şi secţiuni a staţiunilor cercetate.

·         Harta geologico-arheologică a României

·         Fotografierea staţiunilor înainte, în timpul şi după săpături.

·         Fotografia sau turnarea în gips a obiectelor netransportabile

·         Invitarea către particulari ca să binevoiască a expune colecţiunile lor pe spesele şi răspunderea statului român şi în urma avizului unui comitet ad-hoc.

·         Prezentarea unor piese, sarcofage, cranii, schelete etc. ce se află la muzeele din Iaşi şi Bucureşti.

Fauna şi flora preistorică

Eşantioanele de silex, gresie şi orice alt material care slujea la fabricarea armelor şi uneltelor preistorice şi istorice din România.

Bibliografia arheologică

Expunerea literaturii arheologice şi a celei străine privitoare la arheologia românească.

Darea de seamă în limbile franceză, germană şi de este cu putinţă engleză şi rusă, a unor însemnate publicaţiuni arheologice naţionale şi în special şi după cunoştinţele mele:

Odobescu: Tezaurul de la Pietroasa

Tocilescu: Dacia înainte de romani

Teohari Antonescu, Beldiceanu, Buţureanu, Obedenar şi alţii, după avizul unui comitet numit ad-hoc

De publicat albumul cu text şi ilustraţiuni a tipului Cucutenian şi altele după avizul unui comitet numit ad-hoc

De asemenea bibliografia şi literatura română şi străină privitoare la Etnografia, Filologia, Folclorul, Sociologia, Paleontologia, Demografia română şi altele.

 

Observaţiuni

Ř       Pentru a aduce la îndeplinire în timpul cel mai scurt programul de mai sus propun :

Ř       Înfiinţarea unei Societăţi de Antropologie în România

Ř       Subvenţionarea de către Stat a acestei societăţi.

Ř       Deschiderea unei liste de subscripţii

Ř       Pentru a aduna acest material în chipul cel mai puţin costisitor propun:

Ř       Lucrările de terasieri făcute de soldaţi după un preţ ce rămâne a fi determinat.

Ř       Dresarea de procese verbale a preţurilor medii şi a oamenilor întrebuinţaţi după un model special.

Printr-o dispoziţiune legală s-ar putea obliga fiecare fabricant şi librar (legea pentru autor există în Franţa) ca să dea patru exemplare din fiecare obiect produs sau carte publicată. Am avea astfel o expoziţiune permanentă care ne-ar permite să judecăm producţiunea şi evoluţiunea ei cum şi o bibliotecă bogată.

După părerea noastră ideile lui G. Diamandy cuprinse în proiectul său din 1889 erau foarte novatoare pentru acea vreme, cum ar fi de pildă înfiinţarea unei Societăţi (ca să nu-i spunem Institut) de Antropologie la noi, unele dintre ele fiind încă deosebit de actuale, altele însă, cum este şi firesc au fost depăşite de timp.

III. „Esploraţiuni arheologice” întreprinse de D. C. Butculescu

Este important să amintim că începând din septembrie 1970, Ministerul Cultelor şi Intrucţiunii Publice îl numeşte pe Butculescu „ataşat pe lângă Comitetul Arheologic din Capitală”. Se menţionează în adresă (semnată pentru ministru de către Gr. Tocilescu) că „avem speranţa că acceptând această sarcină veţi şti a o îndeplini cu activitate şi inteligenţă”. (vezi adresa MCIP = Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice) nr. 8995/19 septembrie 1870).

Numeroasele cercetări arheologice (cunoscute la acea vreme sub denumirea de „esploraţiuni”) întreprinse Butculescu la scurtă vreme de la revenirea sa în ţară de la Paris şi continuate ani în şir, ne permit să-l considerăm ca unul dintre precursorii studiilor arheologice de la noi. Pe baza documentelor de arhivă aflate în fondul Butculescu vom prezenta cronologic unele dintre aceste cercetări.

În calitatea sa de ataşat pe lângă Comitetul Arheologic, MCIP (=Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice) îi aprobă lui Butculescu efectuarea de cercetări arheologice în aşezări aflate pe teritoriile judeţelor solicitate de el:

- localitate pe malul Ialomiţei din plasa şi districtul Ialomiţa (vezi adresa MCIP nr. 9142 / 2 februarie 1870

- judeţul Teleorman (se menţionează „executarea operaţiunilor arheologice ce voiţi a face în acest judeţ”) ( vezi adresa MCIP nr. 10173/ 4 octombrie 1873 semnată de ministrul Christian Tell)

- judeţul Teleorman, Argeş şi Dâmboviţa (pentru efectuarea de „esploraţiuni şi studii geografice”) (vezi adresa MCIP nr.8880/23 septembrie 1874)

- judeţul Muscel („esploraţiuni” în diverse locuri din judeţul Muscel, ministrul oferindu-i pentru aceste cercetări suma de 400 de franci cu menţiunea ca obiectele descoperite să se aducă la muzeu)(vezi adresa MCIP nr. 8518/2 septembrie 1876)

- judeţul Muscel (pentru „esplorări deja începute” în acest judeţ ministerul aprobă suplimentarea cu încă 400 de franci a acestor lucrări; totodată i se puneau la dispoziţie lui Butculescu două camere din mănăstirea Câmpulung pentru a depozita în ele obiectele antice aflate în oraş cât şi cele ce vor fi descoperite în urma cercetărilor ce se efectuează) (vezi adresa MCIP nr.9745/2 octombrie 1876).

Demnă de amintit este şi adresa MCIP semnată de ministrul Petre Poni prin care acesta acceptă cererea lui Butculescu din 20 august 1891 autorizându-l să facă cercetări arheologice în ţară; se menţionează în adresa „cu propria dumneavoastră cheltuială şi cu îndatorirea de a oferi o bună parte din obiectele ce veţi descoperi Muzeului Naţional din Bucureşti” (vezi adresa MCIP nr. 7931/ 21 august 1881).

 

Propunere de participare la unele comisii

 

Fiind foarte apreciat de conducerea ministerului pentru contribuţiile sale Butculescu este solicitat să participe în unele comisii privind întocmirea planurilor necesare unui local propriu pentru Muzeu şi Bibliotecă (în 1881) sau la evaluarea colecţiei lui Mihail Kogălniceanu (1884) (vezi adresa MCIP nr. 17772/10 decembrie 1881 prin care Butculescu este solicitat să participe în comisia alcătuită din B. P. Haşdeu, directorul general al Arhivelor Statului, Al. Săvulescu, arhitectul general şi Comitetul Arheologic, pentru elaborarea planurilor unui local al Muzeului şi Bibliotecii (vezi şi adresa MCIP nr. 14565/7 decembrie 1884 prin care Butculescu este rugat să participe în Comisia din care mai făceau parte M. Sturdza şi C. Stăncescu, spre a examina colecţia lui M. Kogălniceanu cu scopul de a alege din ea „pe acele ce le veţi găsi adevărate obiecte de artă şi de interes arheologic pentru Muzeul şi Pinacoteca Statului”. În acest scop comisia trebuie să întocmească şi să avizeze lista ce se va înainta ministrului privind preţul cu care aceste obiecte puteau fi cumpărate de Stat.

Pentru neostenita sa activitate în domeniul culturii, Ministerul Culturii şi Instrucţiunii Publice îi oferă lui Butculescu în ianuarie 1882 brevetul nr. 266 investit cu înalta semnătură şi sigiliul Regal însoţit de medalia bene – merenti clasa I-a, „pentru lucrările şi colecţiunile dumneavoastră arheologice” (vezi adresa MCIP nr. 598/16 ianuarie 1882, adresă semnată pentru ministru de Gr. Tocilescu)

 Continuare